Anunț important

deschid o revistă azi, una de-aia pentru gagicuțe, și dau de o tipă care își scrisese pe cartea de vizită: ”blogger”! e ca și cum ai trece în cartea de vizită slujba de ”grădinar”, nu că n-ar exista această slujbă, dar nu cred că în România ar putea fi cotată ca în Franța sau Anglia. sau ca și cum ți-ai trece ”goblenar” sau ”făcător de puzzle”. e posibil să cîștigi bani ȘI din hobbyuri, dar pe partea profesională, ce faci tu în timpul liber nu-i interesează decît pe prieteni, și la o adică nici pe aceia.

anunțul sună așa: ”Blogurile nu mai sunt la modă!!!” A avea un blog nu e o ocupație, și mai devreme sau mai tîrziu, o să preferați o băută zdravănă cu colegii sau un one night stand adventure în loc să tastați zilnic pe adresa voastră de html, care e atît de asemănătoare cu celelalte html-uri, chiar dacă aveți impresia că nick-ul vostru e cel mai dulceag, atrăgător și sexi (în cazul gagicuțelor) sau cît mai puternic, pontos, șmecher, inteligent și cuceritor (în cazul masculilor). nici măcar nu mai contează dacă ai ceva de zis, că oricum zic toți același lucru, e de-ajuns să butonăm într-o oră telecomanda și cei mai cei profesioniști din media se vor învîrti și vor bate apa în piuă pe marginea acelorași subiecte (a murit sau n-a murit Bin Laden, deși era simplu de anticipat că e mort de-a binelea – știe și Obama că scepticii vor căuta dovezi și nu te joci cu jurnaliștii – nu vorbesc de cei români, care demult nu mai fac parte din a patra putere în Stat), iar cuvintele lor (mă întorc deci la ai noștri) nu vor avea nici o acțiune imediată în realitate. absolut nici una. nu rezolvă nimic. nici un caz. nu se reînființează spitale. nu se va opri scumpirea alimentelor. capitala nu va fi mai curată. dragonul roșu va produce aceiași munți de gunoaie ca și pînă acum. iar în urma reportajelor lor, transmise cu zîmbetul pe buze, violurile și omorurile se vor înmulți, chestie care, bineînțeles, face deliciul știrilor de la ora 5. ce poate face un biet blogăr, fără asigurări medicale, fără promisiunea unei pensii sau cel puțin a unei solde de șomer în caz că dispare definitiv internetul de pe fața pămîntului? iată un exercițiu de imaginație.

în viața reală nimeni nu ajută un bătrîn să se ridice de jos după ce l-a lovit un cretin cu mașina. doar vorbește sau scrie despre asta. nimeni nu-și notează măcar numărul de înmatriculare al mașinii. în viața reală tuturor le tremură chiloții cînd o haită de golani îl încolțesc pe unu mai amărît și-i cărăbănesc pumni cu nemiluita. nimeni nu se bagă, toți întorc privirile, fug sau se ascund ca niște lași. sau își scot mobilele nu să sune la poliție sau ambulanța, ci să filmeze pentru traficul de pe youtube sau se dau cocoși pe blogurile lor cu ce-ar fi trebuit să facă alții și n-au făcut. nimeni nu taxează pe nimeni pt nesimțire, pentru prostie, pentru violență. niciunul (dintre cei care scriu) nu are puterea asta, fiindcă ei sînt primii care întorc privirea. au treabă. dar toată lumea vorbește despre toate astea, ai văzut? ai auzit? a scris ăla ce-a făcut ălalalt. care din ei? www. a, da, alt www cu simț civic. de atîta simț civic dăm pe dinafară cu toții, simțul ăsta civic sună așa a comunism, nu a normalitate, bine că scriem pe bloguri ce vedem și ne mai și fălim cu asta pe cărțile de vizită. cît de loază poți să fii să scrii ”blogger” pe cartea de vizită? e o chestie pe care am prezis-o prin 2006, cînd îmi pierdeam și eu timpul cu așa ceva, conștientă fiind însă că e doar o pierdere de vreme, ca multe alte lucruri din acea vreme, toate venite de-a valma, ca dovadă că nimic sau aproape nimeni din viața de-atunci nu știe ce fac acum, sau nu ne mai interesează. ”să te ții cînd și-or scrie ăștia pe cărțile de vizită că sînt bloggeri”, i-am zis amicului meu. la care Zan a replicat ”all you need is a blog, lalalalala”.

anunțul meu nu are nici o importanță, desigur, ”important” e spus la modul ironic. am căutat zilele astea ploioase, așa cum făceam cîndva spre recomandare și promovare (unii au considerat asta furt, de zici că-mi băgam linkul lor în buzunar și-l vindeam apoi la suprapreț, sau zici că le furam ideile puține și fixe – că peste ani, dacă te întorci la ei în ogradă, tot cu ele defilează), am căutat, deci, un blog care să-mi spună ceva, în afara celor pe care le am la favorite. în afara celor pe care le știam deja. ceva-altceva. și încă ceva în plus. o schimbare de macaz. o evoluție în gîndirea și faptele blogărăului. aiurea. unii au vrut să devină scriitori pornind de la blog, au rămas la stadiul de blogărăi, alții au vrut să deschidă agenții de publicitate, de impresariat, reviste de modă etc. fix-pixu! blogurile au devenit o anexă a vieții căreia unii chiar îi dau mai multă importanță decît ar trebui, oameni care uită să-și trăiască viețile personale, tot învîrtindu-se în jurul acestor anexe. unii sînt chiar ca acele pizdulici din filmele americane, ce vor popularitate și se simt bine numai cînd mii de sateliți necunoscuți gravitează în jurul lor, un fel de triști pe care dacă i-ai lăsa singuri patru zile undeva, departe de toate tehnologiile, gadgeturile și de prețiosul internet, ar înnebuni, ar turba. atunci chiar ar fi nevoiți să se suporte. chiar ar putea să facă ceva util.

***

for instance. un bărbat în căutarea nevesti-sii fugită în lume some months ago caută niscaiva răspunsuri. io-i dau numărul de telefon ca să mă lămuresc ce vrea, el zice: nu, scrie-mi pe mailul lu soră-mea. wtf! pe ce lume trăiesc!

*** 

gata cu blogăreala pe săptămîna asta. dacă înainte scriam pt prieteni, ca să fiu mai eficientă și să nu scriu același mail tuturor, prefer să îi sun și să le iau pulsul altfel. cînd o să văd că un reportaj sau un articol de ziar va schimba ceva în lumea reală, atunci o să cred din nou în jurnalismul românesc. cît despre bloguri, dumnezeu cu mila în turma de html-uri.