Stadiul relației: complicat!

“There are people who never had hope, and others who always lose it” (Lec)

Săptămîna a început cu o emisiune la Alpha Media. Vă spun de pe acum că nu sunt cea mai potrivită persoană să vorbesc despre tătari, nu pentru că nu le-aș cunoaște obiceiurile, ci pentru că nu am fost în cercurile lor. În afară de ramura tătărească a familiei mele, alți tătari nu cunosc. A, și la un moment dat, am predat cîteva ore de engleză, nici nu mai știu în ce an, oricum demult, la solicitarea președintelui Uniunii de-atunci, care era văr cu tata. Să-l refuz, era ca și cum l-aș fi refuzat pe tata.

În fine, emisiunea era despre problemele din Uniune. Singurele probleme pe care le cunosc sunt cele citite din alte articole- și pe alea le-am citit pentru că s-a vehiculat că le-aș scrie eu. Sincer, nu prea am avut răbdare să le citesc pe toate, mi-au atras mai mult atenția comentariile, insultele și virulența cu care se împroșcau unii pe alții pe diverse pagini pe facebook. Așa cum am spus și în emisiune, clar acolo, în Uniunea Mare, Democrată și nu mai știu cum, este o problemă.

Acum ditamai UDTTMR i-a cășunat pe mine că de ce scriu, deși am zis în repetate rînduri că nu scriu eu, domle, articolele alea. Am aflat, în timp, că subprefectul care nu mai e subprefect vrea să îmi dea orice numai ca să mă potolesc, un coleg de partid îmi dă sfaturi bune să mă potolesc, aș vrea să știu din ce anume, dar nu reușește nimeni să-mi spună, pentru că și în găurile de la macaroană de s-ar cotrobăi, nu vor găsi urmele unei scrieri care n-a fost scrisă. Dar cui să-i explici? E și mai clar că unele articole au deranjat.

Așa că ieri, după o mică discuție, în care se insista că eu scriu ce nu scriu, mi-am dat seama că m-a plictisit așa de mult toată povestea asta, încît chiar m-am hotărît să scriu primul și singurul articol despre o Uniune care nici măcar nu mă interesează și nici nu m-a interesat vreodată. Dacă nu v-am plictisit pînă acum, continuăm alegoric și apoteotic, în stilul derutant-miserupist sau heirupist.

Totuși, ca sfat de la un om care nu a crezut nimic din ce i s-a spus pînă nu a verificat (defect profesional), dar care cu toate astea are destui prieteni care ce spun aia e, poate că a venit timpul să verificați și voi de unde vă primiți informațiile alea așa de prețioase și dacă nu cumva aveți niște sifonari printre voi cu misiuni precise de dezbinare. Sau ar fi bine să verificați și ponturile unor personaje apărute din senin pe telefoanele voastre, așa tam-nesam, s-au gîndit ele că vă vor binele. Ia verificați-le voi din mai multe surse și întrebați cine ce știe despre persoana respectivă. O să aveți niște surprize colosale și o să vă dați cu pumnii în cap că ați pus botul la mitomani cu state vechi de plată. Ia vedeți cam din cîte relații, organizații, grupuri și mai știu eu ce, a fost scuipată persoana aceea, ca o măsea stricată.

Consider că experimentul politică, la mine cel puțin se apropie de sfîrșit. M-am retras din televiziune pentru că nu am timp de bîrfe și alte prostii și am crezut că nu există nicăieri altundeva o asemenea pierdere de vreme ca în televiziune. Ba există, nene! În politică. Nu te poți apuca de nimic constructiv, fiindcă sar pe tine toți că lucrul acela nu se poate face. Toți vor cîte ceva. Eu, că am vrut transparență, am primit ”sfaturi bune”.

În definitiv, cred mai mult într-o egalitate și asemănare a inteligențelor, un simț artistic sau spiritual comun sau un bun simț camaraderesc ce ar trebui să ne lege prin cuvinte, nu să ne dezbine. Ce mă interesează pe mine de politicile nu știu cui și de orgolii? De cașcavalul nu știu cui sau de luptele și de jocurile nu știu cui? Dacă vreau teatru, am niște teatru radiofonic salvat pe laptop. Măcar acolo se joacă mai bine.

Dar așa deranj public pentru o brumă de transparență, care am înțeles acum, nu va exista niciodată, mai rar. Într-o zi, o veți dori, dar o să fie cam tîrziu.

Începusem cu emisiunea. Deci mă trezesc în emisiune cu 3 bărbați, care, după spusele lor și după cum se vedea în unele filmări fuseseră bătuți, împinși sau dați afară de la o conferință de presă, legată de problemele tătărimii. Se duseseră la Uniune, ei și alții, și nu au fost lăsați să intre (unii da, unii nu). Lumea se strînsese să afle sau să găsească o soluție pentru viitoarea listă de deputăție, că altfel Uniunea risca să rămînă fără deputat. Coșmarul de pe lume, na belea!

În condițiile în care se luau listele la puricat și mai apărea în presă cîte o listă pentru parlament, tătarii nimic, erau respinși. De ce? Nu se știe, dar clar eu eram de vină. Pentru că? Orice motiv e bun. Sunt brunetă, am părul lung, scriu cărți (n-am mai scris una de un an, dar nu contează), sunt măritată cu un ardelean, port 38 la picior și nu am nevoie de nimic.

Bineînțeles că eu sunt de vină peste tot. Sunt țap ispășitor din 2007 încoace (din diverse motive și pentru diverse cauze, tocmai că nu am nici o cauză în afară de a mea), vă dați seama că ce aud eu că se spune despre mine, pe o ureche îmi intră pe ambele îmi iese. De ce să nu fiu vinovată și pentru că a fost lista UDTTMR de deputați respinsă? Ce mare șmecherie!

Ieri cineva a avut bunăvoința să-mi explice: păi da, pentru că am lucrat la LTV și am fost colegă cu cutare și cutare, pentru că am o colaborare nu știu pe unde, pentru că sunt prietenă nu știu cu cine și am băut cafea nu știu cu cine, a, și mai ales faptul că am apărut într-o emisiune despre… gata, e totul confirmat, parafat, Procesul lui Kafka scrie pe mine.

E așa un retard social în politica asta, că nu vreau să-mi pierd mințile, mai ales că am nevoie de ele, pentru traducerile mele și viitoarele scenarii. Am văzut cît de rău a ajuns o tipă care și-a prins urechile în politică. Și nu e singura. Mai ales cînd sunt oscilații de-astea de temperament asezonate cu nițică menopauză și cu multă dorință de putere. Pentru ce dracului vreți atîta putere și nu vă mai satură Dumnezeu chiar nu pricepeți nici voi. Ca să nu vă lăsați mai prejos decît cine?

Trăim niște vremuri în care nu ne permitem să fim nehotărîți. Mă rog, eu nu am timp să fiu nehotărîtă. Ori știi ce vrei, ori nu știi, ori zici ce vrei să-mi zici ori mori cu minciunile de gît. E simplu, așa sau așa. Și cu toate că e foarte simplu ce spun eu aici, sunt convinsă că nici de data asta nu s-a înțeles nimic.

A, și ca să fie totul frumos, președintele Uniunii se duce la președintele partidului să ceară demiterea mea din funcția de consilier, precum mai fusese și primarul orașului Medgidia, cu exact aceeași petiție. Iar eu, acasă, îmi scot nasul din episodul 92 al filmului ”Ilișki Durumu Karîșîk” (Stadiul relației complicat, Acasă TV) și leșin de rîs. Băi, băiete, ditamai oamenii se comportă ca niște țînci de grădiniță care tocmai și-au luat-o pe cocoașă de la mine, juma de metru de femeie! Oameni de la care ai pretenția să conducă Uniuni și orașe complicate, nene. Nu știu dacă realizează penibilul situației.

Curat complicat stadiul relației, coane Fănică!

Advertisements

Zilele orașului oricare

Încerc (vorba vine) să-mi dau seama de ce a fost așa mare deranjul în primăria Medgidia atunci cînd s-a vorbit despre transparență.

A fost joia trecută ședință de consiliu.

Înainte însă de asta, acum un an și mai bine, am avut destule discuții despre zilele unui anumit oraș. Să spunem Năvodari. Paranghelii, oameni, camere de filmat. În spatele acestor camere, oameni care nu-și luaseră banii de 2 sau 3 săptămîni, and nobody cares. Dar era bine, că filmau, că aveau ce să filmeze. Pe stomacul gol, altfel se poartă discuțiile, nu? Parcă sunt mai sincere. Poate mai acide, dar cine-i poate blama pe cei care muncesc și nu-și iau salariile? Și urmează o ”melodie ce se cheamă melodie”, anunța ”artistul” care uitase cum se numea propria melodie. Chica laca chichi cha.

Întrebarea a zburat firesc: ”De ce oare iau atîția bani oamenii ăștia care n-au bunul simț să țină minte cum se numesc melodiile lor?” Te întrebi ca ăla care stă ore în șir, atent, să nu-i scape ceva, că dacă da, nici măcar melodia fără titlu nu mai iese cum trebuie.

Kader, ar spune turcii.

Dacă e bine sau nu să sărbătorim orașul în care ne-am născut? De ce nu? Cine s-ar împotrivi unui act de sărbătoare? Cu mici excepții, în anii cînd n-am fost în oraș, zilele orașului însemnau întîlniri cu prietenii, o plimbare în centru, o porție de mici sau o vată de zahăr, copii care aveau activitățile lor la Casa de cultură, mame care alergau cu costumele (asta pe timpul zilei), iar seara spectacole în care niște artiști de la televizor ne spuneau cît de mult ne iubesc.

A devenit tradiție pînă anul acesta.

Deși nimeni nu s-a opus acestor zile ale orașului, N I M E N I, sunt scrise negru pe alb semnăturile tuturor celor 19 consilieri pe care-i are orașul Medgidia și sunt filmate toate ridicările de mînă, primarul anunța ieri, prin aparatul său de PR ți comunicare, că anumiți consilieri, printre care și eu, am obstrucționat actul de cultură numit Zilele Orașului Medgidia și, ca urmare, anulează evenimentul, din cauza acestor consilieri, mofturoși politic și tendențioși și duplicitari pe deasupra etc.

Primarul actual are ce are cu partidele politice, e constant, foarte bine. Are problema asta de ani de zile.

Dar iată surpriza! Dacă un partid, oricare ar fi acela, ar fi comandat unui consilier (spălat pe creier de doctrinele partidului) să se opună dlui Vrabie, de ce acesta (oricare ar fi el) a ridicat mîna și a aprobat punctul 3 al ședinței de consiliu, adică a fost de acord cu bugetul alocat Zilelor Medgidiei?

Înainte să vă răspundeți singuri la întrebarea asta, să vă mai pun altă întrebare al cărui răspuns să vi-l dați tot singuri, voi, oameni care munciți de dimineață pînă seara: de ce i-ați da din bugetul orașului vostru (și nu e vorba de Medgidia, atenție!, ci de oricare alt oraș) lui Axinte 5000 de euro, doar ca să-și arate căciula și să spună cîteva bancuri răsuflate pentru o zi sau două cît poposește la voi în oraș? (E doar un exemplu). Cam cîte luni trebuie să munciți voi de dimineață pînă seara ca să plătiți taxele, impozitele etc. ca să strîngeți banii aceștia? Cam cîți bani credeți că sunt impozitați din drepturile de autor sau de cesiune ale maneliștilor de către FISC? Dacă ați ști că apare cea mai tare vedetă să vă cînte pe scenă (dar absolut cea mai tare vedetă din România, oricare ar fi ea) și ați ști că vă ia cam 10 000 de euro din bugetul orașului pentru o cîntare de 3-4 ore, cînd ați putea negocia cu ea și ați ajunge la un preț de 5 000 de euro, ce ați alege? Alegeți să-l plătiți mai mult decît ați fi putut negocia? Complicată alegere.

Aduceți-vă aminte că plîngeați după străzile paradite din oraș, de curățenia acestui oraș de care nu erați mulțumiți, de iluminatul public, de camerele de supraveghere și cîte și mai cîte.

Zilele unui oraș nu înseamnă act cultural, ci doar cîteva zile (ar fi fost 3 anul acesta) în care oamenii vor să se relaxeze. Adică entertaiment, divertisment, nu cultură. Cultură ar însemna altceva. Ce-ar fi să nu mai confundăm noțiunile? În Medgidia, bibliotecile au primit fix 0 lei pentru înnoirea fondului de carte, se poate să nu mai denaturăm discuțiile?

Cultură înseamnă festivaluri de teatru, de muzică, festivaluri etnice, festivaluri de dans, de muzică populară. Evident, explic aiurea. Cei care au priceput, au priceput deja, fără atîtea cuvinte, trebuiau doar să urmărească ședința. Cerînd transparența cheltuielilor obstrucționezi cultura? Wow! Păi chiar nu mă mai mir de ce sunt probleme în Medgidia și anticipez încă de pe-acum că vor mai fi.

Dar dacă tot se întreabă cetățenii orașului dacă să mai fie consilieri sau nu, anumiți consilieri sau alții (ăia care tac mîlc, chitic și n-au nicio părere despre nimic, doar dau din cap precum cățelușii jucăuși, de teamă să nu se supere domn primar – și oare ce nu-l supără pe domn primar?), de ce nu sunt întrebați aceeași cetățeni ai orașului pe cine vor să vadă la Zilele Orașului? S-a ocupat cineva de asta?

De ce s-a supărat dl Vrabie că am zis în ședință să se aibă grijă la valoarea contractelor, pentru că știu, din surse sigure, că niciodată nu s-au negociat aceste contracte, cînd puteau fi înjumătățite cheltuielile? Habar n-am. S-au terminat problemele orașului și s-a opus cineva la distracție? Nici, nici. Și-atunci? De ce nu se mai țin Zilele Medgidiei? Ia uitați-vă, frumos, în al doilea material cum ridică mîna toți! Fără cea mai mică ezitare!

 

 

Și după ce s-a aprobat și bugetul și toată lumea aștepta ca Zilele orașului Medgidia să se întîmple, ieri se anunța că, gata, din cauza consilierilor (pardon, anumitor consilieri!) nu se mai ține nici o sărbătoare. Era să intru în comă de uimire cînd am văzut că din cauza mea, ba că am mai și propus să se asfalteze 150 m de stradă. Da, am zis că din banii salvați din negocierea contractelor ar putea să se mai asfalteze niște străzi (dar nu mi-am permis să spun cîți m, că nu știu eu mai bine decît domn primar cîți km de străzi trebuie asfaltate), am mai propus să se cumpere rechizite copiilor ai căror părinți muncesc, nu numai celor ai căror părinți nu muncesc.

Iote că n-am știut că pot da peste cap EU marea sărbătoare a orașului cu astfel de declarații.

A mai fost o declarație foarte interesantă în spatele ușilor închise (chiar n-are importanță cine a făcut-o). Zice unu la un moment dat: ”nu uita că ai ajuns consilier datorită unui partid care te-a susținut”. Ceva mai tîmpit n-am auzit demult. Partidele astea vor oameni fără personalitate? Care n-au nicio părere despre nimic? Care se așază pe scaun doar ca să se grăbească să plece acasă? Dacă vreun partid vine și spune, alo, fata, ce te freacă pe tine grija de bugetul orașului în care ești consilier, eu reneg partidul acela și mă duc acasă cu fruntea sus! Am subliniat ca să vă sară în ochi pentru viitorul comunicat de presă, apropo de limbaj de consilier.

P.S. Aveți idee ce simplă și fără bătăi de cap ar fi viața mea dacă n-aș mai fi consilier local? N-aveți nici cea mai vagă idee. Așa că, mai faceți un referendum. Dar vă rog să țineți cont c-ați mai semnat unul înainte de alegeri. Cum care?

Alte articole apărute în presă pe acest subiect:

http://www.replicaonline.ro/vrabie-a-scapat-situatia-de-sub-control-ar-putea-fi-acuzat-de-abuz-in-serviciu-fiindca-anuleaza-zilele-orasului-medgidia-289432/

Valentin Vrabie – drumul de la primar la dictator

http://www.cugetliber.ro/stiri-politica-primarul-vrabie-si-a-iesit-din-minti-lasat-fara-circ-cere-alegeri-anticipate-la-medgidia-298478

http://constanta.ro/2016/09/05/a-luat-o-razna-valentin-vrabie-zilele-medgidiei-anulate-in-urma-unor-declaratii-ce-nu-convin-primarului/

 

 

 

Prima ședință de Consiliu 2016 – Consiliul s-a constituit. Surpriză – cuvîntul de ordine

Cred că este dreptul fiecărui cetățean din Medgidia să afle care sunt ”jocurile” celor pe care i-a ales și dacă aceste ”jocuri” sunt în interesul lui. Pas cu pas, ședință cu ședință.

Hinturi

Primarul de azi, Valentin Vrabie, deși n-are un temei legal propune un viceprimar, cel care s-a tot vehiculat pe ici pe colo, tînărul hoge Ozgun Arslan. Discursul penetrant și cu lipici la nevestele iubitoare de telenovele sună așa: ”pentru că miercuri vine un investitor străin din Turcia care bagă 60 milioane de euro în spitalul din Medgidia propun să am la întîlnire un viceprimar tătar”. (O logică superbă – dacă găsim un investitor german, dați sfoară-n țară poate găsim un german, ceva, care locuiește în Medgidia). În Consiliul Local însă, un consilier PSD, Narcis Ion întreabă: ”Cum se numește acest investitor, să-l știm și noi, totuși, așa e frumos, dacă dă atîția bani să-l pomenim și dacă chiar îl aduceți votez de-acum încolo toate proiectele dvs.” Răspunsul primarului Vrabie: ”Vreți cu nume și prenume? Surpriză!

Traducem: abureală!

Butnaru de la MPM spune: Nu sunt de acord cu acest troc: o să vină investitorul fără nume, propus de un primar care n-are temei legal să propună un viceprimar.

Se caută temeiul, se caută, se caută, nu se găsește, M10 sare în ajutor, propunem noi viceprimar Ozgun Arslan.

Primarul Vrabie se înfoaie puțin: ”o să vadă cetățenii orașului Medgidia că nu sunteți de acord cu investitorii!” Ba suntem, dom`le, că nu suntem tîmpiți, dar cînd e vorba de afaceri și investiții, cei care învîrt milioane de euro pe degete nu se uită la etnia viceprimarului, să fim serioși, chiar dacă sunt turci!

Rămîne, deci, să alegem viceprimarul dintre acest tînăr hoge tătar Ozgun bey și dl Dumitru Păun de la ALDE. Primarul își învîrte ochii prin încăpere: nici o altă propunere? Nici o Luminiță, nimic? Un moment de panică. Nu mai iese, dom`le, numărătoarea!

Cînd nu iese ceva se cere o pauză de cafea, țigară, pișcot.

Ca să nu mai lungim ședința, deși voturile s-au negociat pînă-n ultima secundă, votăm după cafea.

Rezultat: 12 voturi anulate, 6 Păun și 1 Ozgun. Surpriză! (cuvîntul de ordine al acestei ședințe extraordinare în care toată lumea vrea bunul mers al cetățeanului din Medgidia).

Întrebări: Ce s-a întîmplat cu voturile dlui Ozgun? Unde au dispărut? În neantul anulării? Păi ce vor spune acum cetățenii orașului Medgidia, dle Vrabie? Nu vă mai interesează investitorul din Turcia, prietenia dintre popoare etc.? Vă deziceți de ea la prima socoteală? 60 milioane de euro? Spitalul? Locurile de muncă? Sau dăm iar vina pe politică și pe consilieri?

Ce iese însă în evidență și-mi pare rău c-o spun pentru turco-tătari: că și-au luat-o big time în freză. O primă promisiune a fost încălcată, cea făcută comunității turco-tătare în fața căreia noul primar al orașului Medgidia a promis sus și tare că le va scoate un viceprimar. A încălcat-o în momentul în care și-a pus consilierii de la M10 să anuleze voturile (adică să nu voteze cu omul propus chiar de ei) și în felul ăsta nu s-a întrunit numărul minim de voturi, prin care municipiul Medgidia putea avea viceprimar la ora asta și ne puteam apuca de treabă cu toții.

Contorizăm, deci, prima promisiune încălcată din lungul șir ce va urma.  A doua mare păcăleală a lui Vrabie apoliticul, anume aceea că partidele să tacă (ele nefiind, pesemne, formate din oameni, ci din spițe de bicicletă) și să vorbească independenții.

Ce se află în spatele acestei manevre? Interesul cetățeanului în nici un caz. Să ne aducem aminte de prietenia dintre Odor Marian și ”dragă Vali” și cît de frumos au colaborat ei in minunatele comisii unde s-au întîlnit. Dacă aplicăm și ”pansamentul” prezenței fostului primar Marian Iordache la învestirea lui Vrabie în funcția de primar, tabloul este complet.

Medgidienii își vor primi răsplata unui vot imbecil pe care l-au dat. Și un alt vot și mai imbecil pe care nu l-au dat. Să nu uităm că 49% dintre medgidieni NU au ieșit la vot. Acestea sunt cifrele, chiar dacă dl Vrabie crede în continuare că a fost votat cu 60%. Vocea Medgidiei este și vocea celor care au tăcut.

Mai cad multe perdele? Așa de repede?