Où sont les blogs d`antan ?

5c25badd24ccc684f3ea80c528f3dade
Finding someone who loves the same blog as you do = instant new bestfriend

Mă tot gîndesc cu nostalgie la libertatea pe care ți-o crea scrierea pe blog, habar nu aveai cine te citește, dar știai că vine acolo pentru tine să te citească. Era modul cum o spuneai tu, sau cum o spunea el, erai sigur că cel care a venit la tine, te caută că zici ceva interesant, sau te duceai tu la el, pentru că după vreo 10 însemnări deveneai dependent de ideile lui/ei și de modul în care le expunea și uite așa se nășteau marile amiciții.

Unele au și rămas, dar nu mai sunt așa de zgomotoase, ne urmărim pe silentio stampa de prin listele noastre mohorîte de facebook și nu zicem nimic să nu cumva să înceapă vreun uragan creat de vreo fostă colegă de liceu care crede că dacă ai stat în bancă cu ea te și cunoaște, plm, sau vreo verișoară cu care ai fost în discotecă acum o mie de ani, dar n-a citit nici măcar un articol scris de tine și nu mai știe cum ai evoluat, sau, Doamne ferește nevasta, amanta, viitoarea iubită, care stă ca uliul să nu dea vreun like amărît vreunei omlete nenorocite.

Și mai e și chestia asta că uneori apăs pe linkuri care mă duc într-un punct mort, nu mai există blogurile alea, apăs pe comentarii, care în mod normal m-ar fi putut duce pe scrierile cuiva. Nu mai sunt nici acelea. Și n-au trecut decît 10 ani. Sau 12. Unora le-a dat viața în cap, alții și-au pierdut îndemînarea. Unii, foarte puțini, au rămas. Alții s-au transformat în altceva sau au ajuns acolo unde își doreau, în redacțiile pe care le visau, ori au scos cărțile pe care și le imaginau, ori au fost prinși în vîltoarea contractelor, proiectelor, călătoriilor etc. viață pe repede înainte sau everybody loves facebook.

Cred că am citit mii de bloguri, mai ales în perioada cînd timp de 7 luni am recomandat zilnic cîte 3-4, cu însemnările lor cu tot și trebuia să rînesc prin tot internetul pînă găseam ceva bun. Dar găseam. Pe unii autori i-am recomandat de mai multe ori, sperînd că așa vor avea mai mult public care să ajungă la trăirile, emoțiile, stilul lor de viață, ideile, pe scurt, scrierile lor.

Apropo de scrierile astea, îmi lipsesc. Oamenii care scriau erau în primul rînd oameni care citeau cărți și cărora le plăcea să vorbească despre asta. Sau știau să concentreze informația. Pe alții îi interesa să își înțeleagă emoțiile. Pe unii i-am cunoscut și în viața reală. Erau la fel de amuzanți, interesanți, inteligenți, buni și ambițioși, cum îi percepeam din blogurile lor. Cele mai bune muzici mi s-au recomandat atunci, cele mai bune cărți le-am citit tot atunci. Nu mă miră că unii dintre ei și-au împlinit visele. A fost o atmosferă frumoasă, cu multă muzică și nopți nedormite, cu un șuvoi de tinerețe și clipe furate, pe un drum pe care s-a întîmplat să ne întîlnim și să ne salutăm.

Mie mi-e puțin dor de atmosfera de atunci, atît am vrut să zic. Fiindcă în 10 ani de deconectare n-am întîlnit nicăieri, în viața reală, atîția oameni interesanți la un loc decît în zona unde fiecare a dat cu capul și, întorcînd spatele la lume, a scris cu umor sau cu sinceritate, ce l-a preocupat atunci mai tare. Sper că sunt bine cu toții și că într-o zi se vor întoarce la blogurile lor, ca la ei acasă.

Advertisements

4 Comments

  1. Ai dreptate. Mare pacat! Eu astept sa se fasaie toata nebunia asta si sa ne intoarcem la ce avem de spus cu adevarat. De altfel, nici macar nu mi se par incompatibile cele doua forme de socializare. Ciudat este ca cei ce aveau ceva de spus, au renuntat la “intimitatea” blogului in favoarea celor care prefera discutiile de “piata publica” 😦

    Liked by 1 person

    1. eu cred că a trecut nebunia cu fb, dacă într-adevăr a fost una. a avut și are și fb rolul lui. o veste bună e că tot mai mulți se întorc pe bloguri. cel puțin, din discuțiile din ultima vreme cam așa stau lucrurile.

      Like

  2. E cite o furie de moment, sau moda, sau ce e, ca socializarile astea virtuale te fac sa te simti vedeta, si in realitate ele-s ca lada aceea din Hyde Park, pe care se urca toti ca sa tina conferinte. Si mie imi pare rau ca multi si-au inchis blogurile, dar poate ca au terminat ce au avut de spus, cine stie, sau poate au obosit, ca fiecrae are limitele lui..Eu scriu ca sa spun ce nu pot sa spun altfel, din cauza de ipocrizie sociala, si in general scrisul mai elibereaza energiile pozitive, sau negative, si face in final bine.
    Serios ca lumea s-a plictisit de fb? Eu nu mi-am facut asa ceva, nu mi-a placut. Ar fi interesant sa reinceapa blogurile, ca macar acolo se mai periaza ce se scrie.

    Liked by 1 person

  3. În ultima vreme, observ că facebook e pentru a spune condoleanțe și la mulți ani, ceea ce e ok, dar între aceste urări trîntite chiar și unora pe care nu-i cunoști, doar ca să te bagi în seamă și o comunicare reală în care chiar să spui ceva cuiva e cale lungă. facebook e în cădere liberă mai ales după scandalul din ultima vreme cu colectarea datelor and shit. acum sînt în perioada în care îmi refac lista de bloguri pe care le citeam și site-uri de cărți care mă interesau și după ce o completez, îi pun cruce facebookului.

    Like

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s