Maratonul Istanbul

21230947_10211217006795338_8637794602298401991_n
Data viitoare, nu mai ratăm Kiz Kulesi (foto: pinterest)

Pentru că mi se terminase provizia de ceaiuri turcești și Grecia nu m-a impresionat la capitolul servicii, în iulie ne-am strîns vreo 13 prieteni și am plecat la Istanbul, de fapt, în Avcilar, la vreo 20 de km de Istanbul. Cine crede că ai nevoie de bani mulți ca să sari din călătorie în călătorie, înseamnă că s-a dus prea des la nunți sau a cheltuit prea mulți bani pe băutură. Fiecare cu alegerile lui, desigur. Dacă mie mi se pare mult mai important să mă urc într-un autobuz și în cîteva ore să ajung în Istanbul cu aceeași bani pe care unele i-ar da pe gene false și unghii puse și colorate, nu cred că cineva ar avea ceva de comentat despre ce fac eu. Sigur, e mai riscant să te expui unei călătorii și mijloacelor de transport, mersului mult pe jos (iar la Istanbul chiar îți trebuie rezistență), dar așa cum unii nu înțeleg ce fac eu, nici eu nu voi înțelege în veci de ce trebuie să pierd o noapte împopoțonată ca să arăt bine în timp ce-mi bubuie în cap o muzică proastă și să-i observ pe alții cum mănîncă și se îmbată pe măsură ce orele trec într-o vajnică plictiseală. Asta e. La nunți nu m-am dus decît din obligație, în călătorii, oricît de greu a fost, mereu din plăcere. E o chestie pe care nu o poate schimba nimeni.

De data asta, pentru că eram cazați la 20 de km de Istanbul și totuși voiam să mergem și la mare și la Dolmabahce, am făcut naveta cu IstanbulCart, devenind experți pînă la finalul călătoriei în ceea ce se numește transport în comun.

Cum prima zi, după prima noapte e întotdeauna cea mai grea, am început lejer, sau cel puțin așa a fost pentru unii. Însemnarea asta e la distanță de alte două călătorii după maratonul Istanbul (vine după iurtele din Mongolia și Lloret de Mar). Întorcîndu-mă în urmă, deși la vremea respectivă a părut a fi ceva extraordinar de greu, de fapt, a fost una din cele mai lejere vacanțe de anul acesta, chiar dacă am însumat în 6 zile cam 70 de km. Nici pe Camino nu am făcut atît în șase zile. Dar orașul e atît de energic și se întîmplă atît de multe într-o singură zi, că nu simți cît de nebun ești cînd în loc să stai la oricare din terasele care-ți ies în cale vrei să mergi tot înainte să mai vezi cîte ceva. Chestie care la un moment dat devine enervantă pe drept cuvînt pentru cei care au un ritm normal spre alene. Așa e faza cu Istanbulul și dacă nu mergi doar în familie sau singur de nebun, vor fi mereu discuții fie că ai zăbovit prea mult într-un magazin de suveniruri, fie că ai coborît o stație mai jos decît destinația care trebuie, fie că ai ratat un parc sau o băncuță colorată, fie că ai luat tramvaiul în sens invers și ți-ai dat seama abia la a 16-a stație că ai ajuns la capătul drumului, dar că nu e cel care trebuie. Dar, în definitiv, așa ajungi să cunoști orașul și să faci haz de necaz. Pentru cei care au ajuns pentru prima oară aici și li s-au întîmplat toate astea și în ciuda tuturor neplăcerilor în continuare vor să vină la Istanbul, e cea mai dură lecție, dar și cea mai rapidă, chiar dacă o primesc neintenționat.

Data viitoare va fi mai bine. Data viitoare ne vom așeza la ceaiuri multe și fierbinți cu turcii. Data viitoare vom evita Marele Bazar. Data viitoare vom ajunge și la Kiz Kulesi. Data viitoare nu ni se vor mai învineți unghiile de la picioare. Data viitoare să fie al dracu cine o mai merge așa de mult pe jos. Data viitoare să facă bube pe creieri cine și-o mai lua cazare departe de Istanbul. Data viitoare să-l mănînce purecii de viu pe cel care o mai intra în Bazarul Egiptean sau în Arasta Bazar. Oricum ar fi, orice ar fi, sigur va exista mereu o dată viitoare. Fiindcă o dată ajuns în Istanbul, vei veni mereu.

da46b4ea6ef90cecbb8fd0ba183fb1f6
Șeker pare – un dulce de uiți de diabet

Și iată de ce (cel puțin, din punctul meu de vedere):

  • – cazarea e foarte ieftină și micul dejun foarte bun
  • – de cînd am văzut ce prețuri sunt la haine și cît sunt de calitate, m-am dezînscris de la toate site-urile de unde mi le luam online, mi se pare o tîmpenie să mai merg într-un mall românesc special pentru asta
  • – mîncarea din Istanbul nu îngrașă, nici nu simți că ai un bolovan în stomac după ce te-ai ridicat de la masă
  • – au mese colorate și nimic nu se compară cu ceaiul lor de mere și șekerpare (ceva mai bun decît baclavaua, dacă îți poți imagina și numai cînd mă gîndesc la ăsta din urmă, îmi vine să plec din nou la Istanbul)
  • – oriunde întorci privirea, e ceva de vizitat
  • – dacă rămîi în pană de idei, cu 12 lire te urci pe vaporaș și străbați Bosforul timp de o oră și jumătate
  • – și mai sunt multe, dar fiecare le descoperă pe barba lui.
Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.