Persona non grata

Cea mai mare parte din munca mea se bazează pe investigație. Un lucru pe care l-am învățat în 15 ani de jurnalism (on and off) este că oamenii mint. Din diverse motive, dar mint.

Venirea mea aici  fost ca un fel de lansare de rachetă peste confortul unora. În acest context asta înseamnă cheltuieli personale pe banii unei companii. Amenințați că li se va tăia macaroana, unii au format coaliții. Treaba mea e să le sparg și să-i anunț de pildă că orice îmbolnăvire subită cere un certificat medical și orice absență nemotivată o tăiere din salariu, orice farfurie spartă din neatenție înlocuită și orice exagerare asumată.

După ce un an de zile toate facilitățile au curs ca dintr-o fîntînă arteziană, cum dracu să nu le înțeleg ăstora frustrările? Nasol pentru ei. Încercînd să-și acopere bubele, mai rău le descoperă. Îi ascult pe toți și pe urmă mă piș pe ei cu anunțuri și memouri care încep cu ”Dear all, de azi înainte” și se încheie cu ”best regards”, o expresie la fel de fadă ca ”o zi bună” (meaningless) atît de suprafolosită în mailurile corporațiilor românești. Uite-așa: ”de azi înainte taxiurile nu se mai decontează, best regards”. Evident, toată lumea încearcă să-mi explice de ce acel taxi este musai să se deconteze. Arată-mi contractul și unde scrie asta, zic. Bine, dar pînă acum… se încearcă o scuză, două, trei. 

Sigur că risipa asta o văzusem din primele zile. Ajunsesem să mă întreb ce dracu se întîmplă cu managementul ăstora pînă cînd ăl mai mare mi-a zis: da de ce crezi c-am angajat un jurnalist-outsider? fă ce-ai făcut tu pînă acum, verifică și adu-ne probe de dezmăț.

ăsta e doar un draft la tot ce s-a întîmplat în ultimele 5 zile. niciodată însă nu voi reuși să exprim în cuvinte cît de mare plăcere îmi face să opresc robinetul altora. ca faza de nepăsare totală, găsesc într-o zi ușile biroului deschise (așa rămăseseră toată noaptea), banii de la finanțe în sertare descuiate (sumă ca lumea nu firimituri, ai fi putut să-ți ridici din ei o aripă de vilă), iar N. în altă zi descoperă alt bucluc de gen. wtf? nu intru în amănunte că prin google se poate traduce uneori total diferit de ceea ce-ai scris. iar cum indienii au obiceiul să priceapă invers, setați pe dramele și dansul lor din buric, cine știe de ce suspine și vaiete și bocete mai am parte în zilele următoare.

anyway, investigația continuă…

îmi dau seama cît de diferit se întîmplă viețile celor de-acasă, după cele cîteva mailuri normale pe care le primesc. în continuare nu știu cine-i Alistair, deși e vecin cu mine și se pare că e nemulțumit și ăla, nu se știe de ce, dar eu tre să am grijă că are toate farfuriile în dulap și salteaua probabil la fel de curată pe cît a primit-o. stewardezele tunisiene, niște bucăți belea, sînt în alt necaz cu cele indiene, pe care încă nu le-am văzut dar precis sînt niște mustăcioase, după obiceiul lor grațios și sigur sigur mîine o să mă opresc iar în mijlocul grădiniței de copii să mă întreb: should I laugh or should cry?

surprinzător pentru mine este cu cît calm le vorbesc tuturor, încercînd să păstrez o balanță. ajung seara acasă și mă gîndesc la scris unde într-o lume creativă, fantastică, toți ăștia chiar ar putea părea personaje imaginare.

best regards    

10 responses to “Persona non grata

  1. Ha, ha, ha! Atunci cand am banuit ca ai ajuns sefa si ca ai intrat in serviciile secrete am fost mic copil. Acum realizez ca esti mult mai mult. Pai iti dai seama ce inseamna sa depinda de tine tot caimacul? In curand cred ca nu va mai exista niciun angajat care sa nu aiba o papusa Zully strapunsa cu mii de ace😀

    Like

  2. Oribila decizie. Banuiesc ca atunci cind o sa decida unul ca atita vreme cit ai bani sa pleci de acolo este mult prea mult si te va ajuta sa nu mai cheltui atit si tu vei crede ca nu e bine si vei gasi justificari. Frumoasa munca!

    Like

  3. Hi hi hi ce misto!

    Imi aduc aminte, apropo de “best regards-u” de-l pomenisi, ce ne povestea un profesor, la intalnirea de 20 de ani de la terminarea facultatii, cum primeste pe mail, de la studentii lui, ceva de genul: “Stimate domn, ” He he heeeee !!! Tot niste pui de corporatisti.🙂

    Te pup baaai Zullyco! Vad ca nu te lasi!
    Vrei sa dai de pamant cu toti neseriosii. Da’ vezi ca dai de pamant cu unii si vor apare altii…🙂

    Like

  4. Richard: stiu ca n-ai avut inima asta. da sa-mi spui si mie cum te-ai abtinut :d

    Ioane: nu e frumoasa deloc. e cea mai cretina slujba pe care am avut-o vreodata in viata mea. dar ce dracu sa facem, mergem mai departe…🙂

    a123: lasa, madam, ca o sa am eu grija sa nu ajung ca ei.

    hai va pup! stiti ca va iubesc😡

    Like

  5. Fato, nu știu dacă să te felicit sau să te compătimesc. Dar sper din suflet să te descurci, chiar dacă nu ajungi să faci o pasiune pentru asta. SPER că nu vei ajunge să faci o pasiune :))) Te pupez! Eu abia am ajuns de 6 zile, sunt haotică, încep căutările. Spre deosebire de amor, la emigrat începuturile nu sunt chiar roze😀 Pup

    Like

  6. pai asa e, ca daca e amor, lipseste altceva si viceversa. :d
    de ce crezi ca aveam emotii pt tine? am zis io vreodata ca e viata usoara abroad? hehe

    da tine minte o chestie: daca te-ai descurcat in romania, unde viata e chiar dura si oamenii sint tratati ca niste nimicuri, in orice parte a lumii, exceptind africa, doar inceputurile sint grele.

    Like