Update

Singurele scrisori oficiale pe care le mai primesc pe adresa din Ro sint distrusii aia cu impozitele. S-au trezit acum ca cica sa-mi declar venitul din 2006!!! Hahaha!

Asta ma astepta pe biroul de-acasa parasit acum 8 luni :))) Abia astept inceputul saptaminii sa ii vad si eu la culoare pe “impozitarii” astia si sa-i intreb: “alooo, ce-ati pazit in 2007? dar in 2008? si de ce v-ati trezit in 2009? nu puteati sa mai dormiti asa pina in 2012 cind cica oricum nu mai conteaza ca murim cu totii, cum am murit si in 2000 (un alt presupus sfirsit al lumii)???”

se anunta o noua saptamina bogata in evenimente comice.

trecerea prin Bucuresti a fost lipsita de necazuri, sau poate ca de data asta le-am ignorat. in rest, strazi cunoscute, aceiasi ciini, aceleasi alarme de masini, mi-am amintit alergaturile dintr-o parte in alta. nu le-am simtit lipsa. m-am saturat de OMV-uri ca de mere acre, dar fac ce fac si tot acolo imi dau intilniri, de data asta intre Gara de Nord si doua autogari. cu o seara inainte, fetele mele, aceleasi si ele, ma asteptau la aceeasi cafenea, unde ne stringeam cind si cind sa ne tragem sufletul. Pici, ca de obicei, cu alta coafura, Mayra prinsa pe picior de plecare spre aceeasi Spanie, Alinutza cu rememberingurile ei. alte discutii insa, nu despre intilniri ratate, ci se arata verighete si se vorbeste despre copii. o fi bine asa??? eu impart, tot ca de obicei, carti recuperate din alte parti si ma gindesc: “sa vezi cind om incepe sa vorbim despre divorturi”, rinjesc in sinea mea si tac chitic sa nu cobesc aiurea. e mai multa maturitate in priviri si un fel de lumina blinda in spatele careia ghicesc vieti pline. vieti traite cu pofta. s-au dus vremurile cind faceam echilibristica pe muchii de cutit. ar fi fost bun un vin mai degraba in seara de joi.

in schimb in Medgidia la orele 22.00 nu mai circula nici un mijloc de transport in comun, nu c-ar fi fost prea multe. mama ma astepta de o ora in poarta, cu ochii cit cepele.

mi s-a strins familia in jurul baclavalelor insiropate si a cestilor de cafea. bafta mea ca nu exista ghicitori in zat. viata e si-asa destul de colorata, nu e nevoie sa o mai si inventam.