Viata in provincie (I)

Am reusit sa rezolv in Medgidia in doar o ora jumatate niste legalizari de acte ce mi-ar fi luat mai mult de o zi in capitala si asta la un pret de 2-3 ori mai ieftin. Stiu pentru ca am intrebat si colo si colo ca sa fac raportul calitate-pret-timp si sa aleg ce e mai echilibrat pentru mine.

Am noroc de asemenea ca viata organizatorica din orasul meu de provincie e concentrata pe doua-trei strazi, astfel ca Primaria e aproape de cabinetul de notariat, de fotograf, de coafor, de atelierul de croitorie al mamei, de magazinul alimentar unde lucreaza una din verisoarele mele, de Politie si de Posta, fara a fi insa o aglomeratie de cladiri, masini claie peste gramada sau babute cu chef de plimbare cu noaptea in cap. Si mai surprinzator este ca atunci cind intrebi fetele de la notariat despre un anumit act necesar, bun pentru rezolvarea altor probleme, primesti, pe linga un zimbet si informatii corecte si complete, nu lapidare, cum le primeam in Bucuresti, deprinzind de-aici prostul obicei de a intreba de 3-4 ori 3-4 oameni diferiti (profesionisti de altfel cu totii) ca sa ma prind unde e buba.

Sa ajungi sa te bucuri de normalitate… oricare ar fi ea. Daca o traducem insa cu “simplifica-ti viata cit mai mult si pastreaza-ti energiile si nervii pentru ce conteaza”, Bucurestiul e de evitat. Nu ca n-ar fi profesionisti aici, dar sint atit de stresati fie de propria lor importanta, fie de trafic, fie de distantele dintre punctele A-B si C-D, incit mai bine lipsa. Si totusi preturile lor sint de 3-4 ori mai mari. Sint curioasa ce pret o avea un traducator in provincie, daca ala de Bucuresti nu depaseste 3-4 Euro (obsesia mea). Ha!

Asa ca… nu stiu daca e mai ieftina viata in provincie, sigur insa e mai linistita. Exista si dezavantaje desigur. Te vei plictisi de moarte dupa 3-4 saptamini (ca sa pastram numerele) si nu vei gasi o coafeza buna in stare sa-ti taie virfurile cum trebuie, adica “taiat virfurile” la ele inseamna “scurtat parul pe jumatate”. mai lipeste-l la loc daca poti.

Si inca ceva… nu e adevarat ca provincialii birfesc mai mult decit bucurestenii, ci doar se informeaza unul pe altul mai pe indelete. Si de cele mai multe ori informatia nu ajunge denaturat in alte parti, cum se intimpla in corporatiile, firmele, televiziunile, redactiile din prafuita capitala. E drept ca in corporatii, firme, televiziuni si redactii nu intilnesti fosti parteneri de maidan, colegi de banca, de concursuri, vecini de poarta sau de bloc, surori de prietene etc etc.

Aud pe strazi romani spunind turcilor “bayram mutlu olsun” si vad turci si tatari cu platouri colorate si pline de dulciuri pe care le impart vecinilor, prietenilor sau colegilor de munca. E pentru prima oara, dupa 8 ani, cind nimeresc acasa in plina sarbatoare.

Advertisements