Toate acestea… toate acelea…

Toate aceste combinări “n” luate cîte “k”, toate aceste alianţe bazate pe pupincureală, toate acele rocade ale oamenilor care-şi dau seama într-un final că nu e locul lor acolo. Acolo, unde bătaia de joc e pusă la rang de cinste de aceia care se scobesc printre unghiile roz şi hrăpăreţe cu care scurmă prin viaţă, toate aceste nebunii ce unii le numesc creative, ce peste mii de ani vor părea doar rupestre, iar valuri de generaţii viitoare se vor amuza copios de naivitatea predecesorilor, toate acele voci pline de miere în spatele cărora se ascund cuţite de ură şi venin, toate acele critici care se pierd in sfera noctis, toate acele dias innamoradas în care te abandonai de plăcere, toţi acei hormoni din care s-ar putea face bombe artizanale, toate aceste fumuri cancerigene ce-ţi afectează colesterolul, sîngele care pompează otrava în inima ta cîndva vitează, toţi paşii tăi pe nisip, lente for niente, toate acele limbi pe care le ştii sau în care pieri, toate aceste discuţii pe care le porţi crezînd că-ţi va trece timpul mai frumos, mai mulţumitor, dar în oglindă te vezi mai devastat/ă de singurătate decît Adam după ce-a muşcat din mărul unoaşterii, toate acele promisiuni pe care le-ai făcut şi nu le-ai respectat, toate acele mulţumiri pe care nu le-ai dat la timp, toate acele scuze, acele pardonuri care te-au umilit în nobleţea pe care ai uitat s-o mai afişezi pe nişte trăsături murate de amărăciune sau devastate de lehamite, toate acele muzici care ţi-au răscolit trecutul, toate acele iubiri la care ai lătrat ca lupii la lună, toate aceste ignoranţe pentru care te pregăteşti deja să plăteşti, toate acele minciuni cu care te crezi scăpat cînd, de fapt, pe tine te-ai minţit mai tare, toţi acei prieteni la care ai renunţat fiindcă ţi-au spus că e ceva în neregulă cu tine, cînd de fapt pe ăia trebuia să-i ţii mai aproape, toate acele săruturi pe care nu le-ai dat şi toate aceste săruturi pe care le dai cui nu trebuie, toată educaţia asta a ta care nu face doi bani în clipa cînd decizi să nu predai coletul destinatarului de drept, toate aceste cuvinte care ţie ţi se par vulgare, dar nu şi faptul că furi şi te furi constant cu gesturi jalnice, mărunte, meschine, toţi acei oameni pe care i-ai înjurat, iar acum îţi pleci fruntea în faţa lor, fiindcă între timp i-ai descoperit, ei da, ce chestie…

Toate acele borcane de gem pe care le ascunzi pe sub pat de teamă să nu ţi le ia cineva din frigider, toate acele oale mai importante decît mîncarea pe care o împarţi cu oamenii, nu contează că sînt soacre, veri, verişoare sau plante medicinale, toate acele tigăi după care ai plîns cu lacrimi de crocodil, toţi acei bărbaţi pe care nu i-ai cunoscut, dar care te-au frustrat mai tare decît zidul Berlinului, drept pentru care o să-ţi ridici tu unul de piatră şi mai frumos, nu are importanţă cine e de partea cealaltă atît timp cît îţi oglindeşti satisfacţia în tavan şi becul rîde la tine ca şi cum ai fi interogată, aşa şi? What`s next?

Toate aceste cuvinte fără morminte, toate aceste morminte fără coşciuge, toate acele coşciuge deja putrede, acest pămînt care te va primi, bunul, sărmanul pămînt, cîţi viermi mai rabdă în măruntaiele lui.

Şi-acum ceva serios. Am cîţiva oameni mişto în viaţă, despre care nu ştiu de ce naiba nu scriu mai des, fiindcă din ei mă hrănesc. Dar, ma rog, cred c-am devenit egoista, nu vreau să-i împart cu oricine… Pun mai jos imagini din viaţa unui om despre care am mai vb cîndva. Deşi nu l-am văzut cu totul decît 10 ore într-o zi, am mai multe în comun cu el decît cu mulţi cu care mi-am pierdut vremea nu ore, ci ani… cred ca de-aia iau din ce in ce mai rapid unele decizii, mai ales după Camino, şi fără să ezit.

Ştiu că pot face orice mă face să mă simt fericită şi că selecţiile într-adevăr sunt necesare. 

Vorbesc cu Olivier şi îmi propune să fac şi eu un filmuleţ cu oamenii pe care i-am întîlnit anul trecut. Poate, dac-oi avea timp zilele astea să răscolesc printre poze şi printre kilometri…. cu ce-am filmat, cu ce-am adunat, vorbe, gesturi, zîmbete ale celor care ştiu să se bucure de viaţă, că de cei care bocesc toată ziua a sictir sîntem mai mult decît sătui…

Acesta e filmuleţul lui Olivier…