9 martie lin coboară/ pe aripi de primă-iarnă

Kilometri parcurşi săptămîna trecută: – 595 / 4 zile

Vineri: eram zombie. Mi-am revenit după trei ore legate de somn, ceea ce nu-mi prea iese pentru că de obicei îmi sună telefoanele.

Nu mă laud cu nimic, decît cu refuzul unei lucrări care mi-ar fi adus nişte bani frumoşi. Dar nu mai am răbdare cu shizofrenicii şi paranoicii şi nici cu păpuşelele al căror singur neuron trebuie să-l explic tot eu. Ştiu că ar fi bine să iubesc pe toată lumea ca lumea să fie minunată, dar pînă la urmă fiecare să-şi ducă, aşa cum ştie mai bine, crucile şi morile de rîu.

Şi a fost ziua femeii. Ca de obicei, urări din suflet din partea unora, stropşiri de enervare din partea altora. Zilele astea de sărbătoare scot din oameni ce-au mai bun şi ce-au mai rău. E bine, ne dăm în petec şi apoi ne reechilibrăm.

Am un respect deosebit pentru mame şi doctori. Şi aş vrea să-mi readuc respectul în suflet pentru doamnele profesoare. Atît am de spus cu privire la 8 martie. Şi că mă pricep la cadouri, numai că nu prea am bani să fac atît de multe cadouri cîţi oameni aş vrea să bucur. Visez la ziua cînd o voi face de-adevăratelea, pînă atunci le îmbrăţişez pe fetele mele cu cuvinte. Nu pentru că la început au fost cuvintele, ci pentru că fiecare din ele au iubit mai întîi cuvintele, iar faptele lor, întîmplările lor îşi trag izvorul, seva, esenţa de-acolo. Aşa că nu e mare diferenţă între fapte şi cuvinte. Cu anumite femei, desigur.

Pentru celelalte, uite mi-a plăcut paragraful de mai jos.

 „Dacă îţi plac oamenii sinceri şi doreşti să nu fii minţită, îţi doresc să devii deschisă la a cere şi primi cu eleganţă feed-back-ul, mai ales cel referitor la defectele tale. Cât despre feed-back-ul neelegant, arta de a-i trata pe alţii cu inteligenţă chiar şi când eşti tratată neinteligent va umbri orice defecte pe care le-ai putea avea, pentru că adesea contează mai mult cum reacţionezi la greşeală decât greşeala în sine.”

Întreg articolul îl găsiţi aici.

Blogul meu a împlinit 6 ani. În 2008, chiar de 8 martie îmi făceam cadou o altă lume, lăsînd-o în urmă pe cea în care doar mă jucasem. Nu prea frumos, dar poate că nu mă învăţase nimeni altfel. 

Şi apropos de cuvinte, iată articole scrise din suflet pentru oricine e dispus să le primească în suflet. Despre “mamele de poveste”, care n-au cum să nu-ţi înmoaie inima, despre aceste “fiinţe minunate, femeile”, care au în fiecare zi şansa de a demonstra asta (şi nu întotdeauna reuşesc, apoi se miră că minus cu minus nu dau plus ca la mate) şi-apoi “noblesse oblige, n`est pas?”, cum ar spune franţuzoaicele. Avem şi un material pentru mamele rebele cărora le plac lecturile suplimentare .

Până data viitoare, aveţi grijă să fiţi iubite!