Nopti Orientale 2

Nu am scris nici o dedicație la începutul cărții (o voi face probabil la o nouă reeditare, cînd va apărea volumul 3). Mi-a fost greu să spun prea multe la apariția primului volum, mi-a fost mai ales greu să-i iau apărarea pentru că știam ce-am facut în al doilea volum. Am început cu sfîrșitul, nu din joacă, ci pentru că așa am plănuit. Vorbind despre percepții false, am vrut să demonstrez că ele chiar există și n-o puteam face decît așa. Carte-test. Carte-experiment. Din punctul meu de vedere – reușit. De-acum pot trece, să zicem, la lucruri cu adevărat serioase.

Să mai spunem aici că aceste prime două volume se adresează în special:
Celor fără nume care nu sînt agresivi impertinenți înfumurați disprețuitori, doar pur și simplu umili, limbiști și habarniști, căci numai sub anonimat își vor putea da și ei o părere, de altfel niște giganți ai internetului (cu organele lor genitale din paleolitic)
Celor crescuți sub imperiul comunist, îndoctrinați, pesemne, cu poeziile lui Mihai Beniuc pentru care au avut un așa mare respect, adeseori deplasat, pentru slova tipărită și pentru cravatele lor de pioneri (chiar au crezut în epoca de aur, saracii…)
Celor care cred că jurnalistul are o condiție privilegiată în România (și desigur, sper că e clar pentru toată lumea că în categoria asta nu intră cei de la monden și cei care fac recomandări tv)
Celor senini care încă mai cred că lumea și luxul au fost create pentru ei, special pentru ei… mai ales pentru ei.
Celor care vor vedea tot timpul divorțuri urîte între sex și oameni, între verze și capre, între albine și viespii
Celor cărora li se par normale insultele, hărțuielile și încălcările de drepturi de autor (nu insist aici, discuție separată)
Celor care se amărăsc atunci cînd dau peste un șurub dintr-un ansamblu, fără să cunoască mașinăria întreagă
Celor care l-au citit degeaba pe Maiorescu și au reținut doar sintagma „formă fără fond” (măcar l-or fi studiat în amănunțime?)
Celor atît de naivi care cred că internetul te face să cunoști oameni, și nu pixeli (asta a fost tare de tot, unii parcă au fost educați pe forumul cosmopolitan)
Dezamăgiților de scriitori români
Subiectivilor și oportuniștilor,
Lașilor,
Fals rafinaților care se întristează pentru orice bășină,
Celor care se grăbesc să moară de grija altuia – oamenii-nobody.

Celor care zîmbesc în căușul unor gînduri, să se lase păgubași de gînduri (m-a dat pe spate sintagma asta “căușul unui gînd” : )))) A se vedea aici sensibilitatea unei petarde solare.

Hărțuitorilor sexuali și gagicuțelor care acceptă compromisul… (Ce e un mic blowjob acolo cînd rîvnești vîrful pomului de Crăciun? la steaua care a răsărit, da` mai întîi a îngenunchiat…)

Celor care vor învăța din aceste „suave momente” cîte ceva sau, după toate probabilitățile, absolut nimic.

Dar mai ales celor care iubesc, indiferent de consecințe. De fapt, doar lor. Ceea ce am scris mai sus a fost doar un pretext de a-i pune mai mult în evidență pe singurii pentru care am scris cartea asta, împărțită în 3 volume, din care doar 2 sunt publicate momentan.

Omul-Zully le mai spune tuturor prin omul-Walt Whitman următoarele:
“I think I could turn and live with animals, they`re so placid and self contain`d,
I stand and look at them long and long.
They do not sweat and whine about their condition,
They do not lie awake in the dark and weep for their signs,
They do not make me sick discussing their duty to God,
Not one is dissatisfied, not one is demented with the mania of owning things,
Not one kneels to another, nor to his kind that lived thousand years ago,
Not one is respectable or unhappy over the hole earth.”

7 years later edit: Și un mare mulțumesc Seniei Resul, pentru talismanele magice și fotografiile sale făcute în timp ce lucrez la ultima parte a Nopților orientale.