Long day… long week…

E doua noaptea si mi-e foame. Oscilez intre mazare veche de patru zile sau orez turcesc facut de mama ieri dimineata. N-am somn, too much coffee. Sau poate ca sint pur si simplu fericita. De la inceputul saptaminii nu fac altceva decit sa-mi revad prieteni vechi si sa stau cu ei de vorba, fara nici o presiune din partea nimanui.

In Medgidia lumea m-a si nu m-a recunoscut. Unii spun ca am slabit, de fapt e doar o ascutire a trasaturilor fetei. Creola (una dintre cele 15 verisoare primare pe care le am) e mai frumoasa ca oricind, uite ca unora le prieste casnicia, iar mie imi place sa vad oameni multumiti. Demult n-am mai stat asa cu ea, la colt de magazin sau la colt de strada, sa privesc lumea care trece, lumea care ne saluta si tot asa.

De la un magazin cu articole de pescuit am cumparat plasa de tintari pentru pelerinajul celor trei calatori. Yoghinul de Duminica s-a ocupat de prosoapele minune de 100 de gr, ce se usuca prin stoarcere, sa innebunesti, nu altceva, iar Mayrei i-a revenit sarcina pelerinelor de ploaie. Creola zice ca nu sintem normali, nu mai are rost sa contrazic pe cineva. Nu e timp de asta. Ma duc rapid la magazinul ei sa-i arat cum imi sta cu palaria speciala impotriva tintarilor, verisoara-mea ride ca o apucata, eu ma fandosesc. Chiar mi-e rusine sa pun pozele pe care mi le-a facut, parc-as fi Indiana Jones dupa o zi intreaga de aventuri.

Si multe altele… Aflu despre cine s-a mai despartit, cine a mai suferit, cine cu cine s-a mai cuplat, citi copii au, cite amante unii, cum sint salariile in Medgidia, cum se descurca oamenii, cine a iesit primar, cine pentru ce examene invata. Intre timp telefoane. Incolo si incolo. Ma ratoiesc la o blonda care nu gaseste nu stiu ce sumar, dar ma bucur ca macar stie ce-i ala. Totusi e bine sa stii ce cauti, imi zic. Dar azi, de fapt ieri, cind ii vad statusul in mess: sedintza de redactieeee, ma umfla risul. Saraca… of, doamne, saraca… genul de gagica de pe hi5 cuplata cu un tip tot de-acolo, dar aspiranta pe mai departe. poate la pitzipoanca.org.

Back to Bucharest… la Tirgul de Carte. Bere si mici cu Mike si Hnu. Apoi Eddie. Si mai tirziu Andreea. Apoi Soricarul-sef de care n-am mai scapat pina la ora asta, ca avea chef de soricareala, ca de obicei. Si aceleasi dileme profesionale… chiar nu-l mai inteleg, de cinci ani sau patru, ca am pierdut notiunea timpului, de doua ori pe an, fie la Gaudeamus, fie la Bookfest, imi povesteste aceleasi chestii… eu in continuare cred ca trebuie extras cu forcepsul dintr-un sir de masele stricate. Peste citeva ore o sa fie galben la fata de oboseala si o sa se tiriie printre standuri cu chef de voma. sa-mi iau naibii termosul dupa mine…

Planuri, discutii lejere, ce-ar fi daca ar fi, daca am face asa sau asa, nu-i asa? Poze cu redactorul de carte la Nopti 2. O sa-l pun pe blog, daca gasiti greseli in carte sa stiti in cine sa aruncati cu doamnele comentarii.

5 responses to “Long day… long week…

  1. marian, ne vedem miine. de doua nopti sau mai degraba dimineti adorm cu cartea ta in brate : )

    cata: I have no idea. dar aflu azi si-ti spun.

    Like