Cărțile lunii noiembrie

100_8152O lună destul de săracă în profunzimi, n-am terminat din cărțile începute în luna octombrie decît “Cadavrul din bibliotecă” al Agathei Christie, restul rămîn pentru decembrie. În schimb am recitit două, semn că cel puțin în materie de lectură am mofturi lunare.

  1. În “Despărțirile noastre” a lui David Foenkinos avem povestea unui cuplu care mai mult se hrănește din absența celuilalt decît din prezență. Din diverse motive stupide, doi iubiți se despart mai mult decît se iubesc. “Ce mult ne-am despărțit!” spune la un moment dat protagonistul-narator, care, deși scrie la persoana 1, cum e tendința ultimilor 15 ani mai ales, recunoaște într-un interviu că este “incapabil să se inspire din realitatea propriei vieți”, un lucru cam greu de crezut à mon avis.

Ca orice francez care se respectă, subiectul predilect al cărților sale este iubirea, bineînțeles. De la romanul “Potențialul erotic al soției mele“ (un succes al colecției ”Cartea de pe noptieră” pînă la scenariile și adaptările pentru teatru, pînă chiar și la textele sale din triologia “Pourquoi tant d`amour?” (De ce atîta dragoste?) care e totuși o bandă desenată și trecînd prin “Despărțirile noastre”, scriitorul de doar 40 de ani aduce mereu în prim plan iubirea. Și o face la modul absurd, tandru, uneori cinic, de cele mai multe ori nostalgic, dar nerenunțînd niciodată la bruma de suprarealism, atît de prezentă în orice relație.  „Nu mă mai confruntasem niciodată cu o asemenea situație. Să trebuiască să stau să ascult asemenea tîmpenii în numele iubirii”, spune personajul Fritz într-un moment de luciditate.

Și mi-a mai plăcut descrierea iubitei regăsite, care devine amantă. „În rîsul ei era cu adevărat încercarea de a supraviețui, în excentricitățile ei bruște, la limita nebuniei, o vedeam parcă înfigînd adînc un cuțit în prezent, ca să-l țină în loc”.

O carte care trezește nostalgii, mai ales celor care mai mult s-au despărțit decît au iubit.

  1. “Către zero” – Agatha Christie

Ar fi putut fi una dintre cărțile bune ale Agathei, mi-a plăcut pentru felul în care a mînuit întîmplările pînă la punctul zero cînd explodează toate. Păcat de final. Cam tras de păr, ca și cum Agatha s-ar fi plictisit să mai scrie la ea, la carte, și să caute soluții. Ori exact finalul unei cărți e cel mai important, un deznodămînt de telenovelă strică toată construcția. E ca și cum ai muncit degeaba să menții suspansul.

  1. “Cadavrul din bibliotecă” – Agatha Christie

Varianțiuni pe aceeași temă. Toată lumea e suspectă, numai unu poate fi criminalul. De data asta am făcut cunoștință cu miss Marple, un fel de Angela Lansbury în “Murder, she wrote”, dar ceva mai puțin cultă, mai băgăcioasă și mai puțin simpatică. O babă enervantă pe scurt, care vorbește în dodii, și te aștepți să găsească soluția doar prin puterea minții ei, o minte mai antrenantă decît a unui polițist de cursă lungă. Îl prefer pe Hercule Poirot. În orice caz, cred că mi-am făcut norma de Agatha Christie pe anul ăsta.

  1. “America” – Franz Kafka

Cred că am și făcut recenzia la America lui Kafka, dar nu mai țin minte dacă pe blogul ăsta sau pe Mala Hierba și mi-e cam lene s-o caut.

Ne citim în decembrie. O să fie o lună mai erotică așa, din pdv al lecturii. Sau nu.

Să trecem mai departe…

Nu prea am mare lucru de spus, dar ziceam să nu stea prea mult la panou însemnarea de mai devreme cu pușcăriabilii. Au trecut și alegerile electorale, tot pe salarii mici trăim, tot la Anglia visăm, Șandru tot în negru se îmbracă, dacă n-ai minte, măcar siluetă. Cele 7 fantastice sau cele 7 micuțe mogule și-au reîntregit echipa, dar tot nu cîștigă nici un ban, bine… cîștigă, dar nu din scris… poți s-o mai spui o dată, faza cu România și scriitoriceala. deci nu s-a schimbat mare lucru… vizibil, cel puțin. Invizibil, aproape totul.

A trecut și Facebook revolutionen, apoi a urmat perioada de măcăneală pe la talk showuri. întrebare: nu-i așa că e o societate săracă? răspuns: ba e o societate foarte săracă. gen. Voi ați urmărit-o vreodată pe șandru în postura de realizatoare? Păi atunci, de ce aș avea eu pretenții de la un talk show?

În fine. Hai să ne întoarcem la alte lucruri mai interesante. update-uri, pentru cei 3 cititori care au mai rămas pe-aici. Emisiunea mea “Școala după școală” a ajuns la a 8-a ediție, vineri am invitate două liceene cu peste 1000 de ore de voluntariat la activ, producția de week-end merge, Mala Hierba zbîrnîie de articole, pe care le urc pe site cît e Iris la grădiniță, încep să-mi revin cu somnul, plus lemnele duduie în sobă.

Era să spun că e totul bine, dar mi-am adus aminte că am de plătit o amendă pe o rovinietă, taxă de drumuri cică. Cum vă spuneam, nimic nu s-a schimbat, drumurile nu s-au transformat printr-o minune în autostrăzi europene, facturile urcă, văicăreții se înmulțesc, trăiască diaspora.

Curat murdar, coane!

  1. Adrian Nastase, prim ministru, președinte PSD, condamnat definitiv
    2. Liviu Dragnea, secretar general PSD, deputat PSD, trimis în judecată
    3. Viorel Hrebenciuc, cercetat penal
    4. Voicu Catalin, deputat PSD, condamnat definitiv
    5. Ecaterina Andronescu, ministru PSD, senator, cercetată penal
    6. Șerban Mihăilescu, senator, urmărit penal
    7. Miron Mitrea, vicepreședinte PSD, vicepres CDEP, condamnat la 2 ani cu executare în prima instanță.
    8. Dan Nica, europarlamentar PSD, cercetat penal
    9. Dan Șova, senator, vicepres. PSD, cercetat penal
    10. Ioan Adam, senator PSD, cercetat penal
    11. Victor Mocanu, senator PSD, trimis în judecată
    12. Adrian Duicu, fost pres CJ, cercetat penal
    13. George Bunea Stancu pres. CJ Braila, cercetat penal
    14. Nicușor Constantinescu, președinte CJ Constanța, trimis în judecată
    15. Ion Prioteasa, șef CJ Dolj, cercetat penal
    16. Sebastian Ghiță, deputat PSD, trimis în judecată
    17. Ristea Priboi, deputat PSD, trimis în judecată
    18. Maior Lazăr Dorin, deputat PSD, condamnat la inchisoare cu executare, nedefinitiv
    19. Dumitru Ion, deputat PSD, trimis în judecată
    20. Marian Oprișan, președinte CJ Vrancea, trimis în judecată
    21. Brădișteanu Șerban Alexandru, senator PSD, cercetat penal în dosarul Năstase, trimis în judecată pt. abuz în serviciu
    22. Mazăre Radu, primar Constanța, trimis în judecată
    23. Mirza Gavril, președinte CJ Suceava, trimis în judecată
    24. Surupăceanu Mugurel, senator PSD, trimis în judecată
    25. Constantin Nicolescu, președinte CJ Arges, trimis în judecată
    26. Ghiveciu Marian, deputat PSD, trimis în judecată
    27. Niculae Bădălau, deputat PSD, cercetat penal
    28. Florin Pâslaru, deputat PSD, cercetat penal
    29. Ion Stan, deputat PSD, cercetat penal
    30. Nicolae Vasilescu, deputat PSD, trimis în judecată
    31. Constantin Boscoldeala, primar PSD Buzău, trimis în judecată
    32. Constantin Contac, Presedinte CJ Botosani, condamnat definitiv
    33. Sebastian Secosan, sef OPC Bihor, condamnat definitiv
    34. Duță Vasile, senator PSD, condamnat definitiv
    35. Cutean Emilian Vasile, deputat PSD, secretar de Stat condamnat definitiv la inchisoare cu executare
    Familia lui VV Ponta
    • V. V. Ponta – prim-ministru (PSD)
    * Daciana Sârbu-Ponta (soție) – europarlamentar (PSD)
    * Ilie Sârbu (socru) – senator (PSD)
    * Rodica Cazanciuc (verișoara) – directoare la Tarom
    * Robert Cazanciuc (soțul verișoarei) – ministrul Justiției (PSD)
    * Gabriel Oprea (nașul de la prima cununie și nasul de botez al primului copil) – vicepremier (UNPR)
    * George Maior (nașul de la cea de-a doua cununie și nașul de botez al celui de-al doilea copil) – director SRI
    * Cornelia Naum (mama) – acționara unor firme abonate la contractele cu statul
    * Alexandra Ponta-Herțanu (soră) – actionara a unor firme abonate la contractele cu statul
    * Iulian Herțanu (cumnat / soțul surorii) – acționar si administrator al unor firme care au obtinut contracte de zeci de milioane de euro pe bani publici, multe fără licitație.

ROMÂNIA AR IEȘI DIN RECESIUNE TEHNICĂ NUMAI DIN CONFISCAREA AVERILOR ACESTOR INDIVIZI DE MAI SUS.

Un scurt remembering nu strică niciodată în prag de alegeri.

Să îmi aduci, iubite, de pe mare…

newspaperAm lipsit și de la despărțirea asta, ca de la toate celelalte, am pierdut cea mai interesantă parte: sfîrșitul. Ca atunci cînd vezi un film bun și cînd încep reclamele cu toți idioții ăia fericiți care-ți recomandă o viață minunată numai cu pasta lor de dinți, numai cu spălătorul lor de vase, numai cu scobitorile sau saltelele sau boscorodelile lor. Așa că îți găsești altceva de lucru, doar ai vreo 12 min la dispoziție. Mergi în bucătărie, pui de-o cafea, da, chiar și la 10 noaptea, mai așezi o haină în dulap sau te gîndești cu ce să te îmbraci mîine la muncă sau la ce drumuri mai ai de făcut, între timp cafeaua dă în foc, alergi, te împiedici, te lovești la degetul mic de la picior, durerea dispare încet, îți aduci brusc aminte de film, dar între timp, ceva esențial s-a evaporat… ceva s-a întîmplat cu personajele alea fermecătoare, dar ce? S-au certat? Au fugit în lume cu mașina? Și-au întors spatele fără explicații? Și-au luat jucăriile și au plecat, devenind străini unul altuia pentru totdeauna? Neverending story e de fapt cea mai de rahat poveste… nu înseamnă că n-o să se sfîrșească niciodată nimic, ca în “Tînăr și neliniștit”, ci că e o poveste care nu are sfîrșit. Ori noi toți avem nevoie de sfîrșituri, chiar dacă sunt de rahat.

Ce voiam să te rog? Cred că nu mare lucru. Un fleac într-o lume incoerentă… Spune-mi cînd pleci că pleci, chiar dacă nu te mai întorci…

*** ****

Să îmi aduci, iubite, de pe mare

Floarea ce se numește așteptare… (era un cîntec cretin ce-l zdrăngăneam la chitară)

Cărțile lunii octombrie

  1. 100_8094“Crima din Orient Express” – am recitit-o, ba chiar o am dublură și în bibliotecă, nu mai țineam minte cum îi descoperise Poirot pe toți din tren avînd o legătură cu o crimă mai veche.
  2. „Crimă printre nori” – same Agatha Christie (dintotdeauna mi-a plăcut “regina romanelor polițiste”, dacă vă întrebați ce e cu atîta Agatha în ultima vreme, e pentru că o studiez la modul cel mai serios. poate schimb macazul)
  3. „Îngeri în părul meu” – Lorna Brynes (din nevoie de îngeri în viața mea)
  4. „Poștașul sună întotdeauna de 2 ori” – James M. Cain (n-am înțeles niciodată ce e cu tam-tam-ul ăsta cu poștașul… am citit cartea și tot ce-am putut să zic a fost un a, ok, alte crime)
  5. „Perfecțiune” – Julie Meltz (cu subtitlu însemnări despre trădare și renaștere) aici aveți și recomandarea de carte.

Începute:

Julian Barnes – “Scrisori de la Londra” – o savurez încet, pentru asta îmi trebuie o atmosferă super relaxată, după ce mi-am plătit toate facturile… ah, bon, și e genul de carte pe care o citești și nu-ți mai e rușine că ești intelectual.

100_8097Gary Chapman și Ross Campbell – “Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor” (pentru binele disciplinei mele, măcar o carte de psihologie pe lună să citesc)

Dr. Wayne W. Dyer – “Puterea intenției” (hai două… sau, mă rog, asta ar putea fi mai degrabă încadrată în domeniul dezvoltării personale și personale)

John Curran – “Agatha Christie – Jurnalul secret” (ce vă spuneam despre “regina crimelor”? Ei bine, îi citesc carnetele personale, că nu e un jurnal secret. Dacă după 200 de ani de la moartea mea s-ar uita cineva pe caietele mele personale, a pus-o :))

Agatha Christie – “Cadavrul din bibliotecă” (nici o lună fără o crimă marca Agatha Christie și fără biblioteci)

Starea de bine

P2100872Acum 7 ani făceam niște teste SCIO, la îndemnul unei prietene, pe care apropo n-am mai văzut-o de 6 ani. Și nu mergeam dacă nu m-ar fi agățat cu replica “sunt niște analize pe care le fac astronauții înainte de a pleca în spațiu.” Cum la vremea aceea eram destul de aeriană, am zis că de ce nu, pînă la urmă ce-aveam de pierdut?

N-am mai văzut-o nici pe Diana de-atunci (cea care mi-a făcut analizele), dar am ținut legătura și mi-am mai trimis alte prietene la ea. Ca de obicei, cînd sunt încîntată de ceva, fac reclamă în stînga și-n dreapta, și mă gîndesc cam cine ar avea nevoie de anumite servicii sau produse. Nu știu de ce-am fost așa de încîntată, adică știu, dar nu vreau să detaliez aici. De reținut însă că mi-a ieșit la analizele acelea că am o vîrstă metabolică de 53 de ani (aveam 32 în buletin) și că serotonina (hormonul fericirii) trăgea să moară. Avea o valoare de 3 (ca să funcționezi normal trebuie să ai între 50-80, după cum spun analizele astea). A fost un fel de wake up call!

În teorie cam toată lumea știe ce e corect să faci ca să te simți bine, în practică însă nu mîncăm niciodată suficiente fructe și legume, nu ne hidratăm niciodată suficient, nu ne plimbăm pe cît am dori, nu dormim pe cît ar trebui, nu ne purtăm frumos cu ceilalți, muncim mai mult decît e vitejește posibil etc. Mereu găsim pretexte credibile ca să ne sabotăm constant sănătatea, de dragul altora care nu dau doi bani pe noi. E ciudat, nu?

Zilele trecute am făcut iar o evaluare a stării de bine. M-a racolat un tip de pe stradă, într-o zi cînd căscam ochii după autobuze, că dacă vreau, dacă pot, cuvîntul magic “gratuit”. Să n-o lungesc, exact ca în povestea aia a lui Benjamin Button, care pe măsură ce înainta în vîrstă de fapt întinerea (a fost și film cu Brad Pitt – “A Curious Case of Benjamin Button”), așa și eu după evaluarea stării mele de bine (ce fel sună asta!) aveam de data asta o vîrstă metabolică de 46 de ani, cu 7 ani mai puțin decît analizele SCIO, dar cu 8 ani mai mult decît în realitate. Bineînțeles că am ajuns în redacție și am început să spun în gura mare că-s mai bătrînă decît în buletin (again!) și iar un wake up call.

Sigur că treaba cu stilul de viață o știe toată lumea și ar fi foarte simplu de pus în aplicare, dar nu în România. Există oameni care au suferit toată viața de urticarie și cînd au schimbat mediul s-a dus și boala, așa că…. Și eu aș face mai mult sport de pildă, ăsta chiar îmi lipsește, dar nu există o sală adecvată în Medgidia, deși serile trecute primarul măcănea pe la tv că e totul în regulă pe-aici, sunt locuri de muncă – că a venit nu știu ce investitor, a dat fraierilor 120 de locuri de muncă (la 39 000 de locuitori), că profesorii să nu mai aibă pretenții de decont de navetă, că pe urmă vor avea și alții care fac naveta (gen personal medical și funcționari de primărie), de parcă n-ar fi normal asta, mă rog, trageți voi concluziile. A, da, sigur că e o sală de forță, pe o stradă plină de cîini și doar n-o fi vinovat primarul și de asta…

Sigur că e totul în regulă pentru oricine care n-are așteptări de la viață, poți muri liniștit în mlaștina asta.

IMGA0451Mie mi-a rămas gîndul la Anglia încă din 2008, sunt convinsă că în cele aproximativ 2 luni cît am vizitat Londra-Colchester-Cambridge vîrsta mea cronologică și cea metabolică au făcut pace și au intrat într-o simbioză perfectă, doar printr-un singur pocnet de degete. Dintr-o obișnuință (crezusem că uitată, dar nu, că e ca mersul pe bicicletă) am început să caut bilete de avion pentru la anul, Iris a crescut îndeajuns încît să ne putem relua călătoriile. Nu sunt nerăbdătoare, dar are legătură cu starea de bine. La fel și faptul că am reluat scrisul pe blog, un exercițiu aproape uitat și ăsta.

Așa că, săptămîna asta am primit telefoane de la cei pe care i-am trimis să-și evalueze și ei starea de bine și ne-am distrat cu toții pe seama rezultatelor. Distrat, vorba vine. Dar devine și ăsta un fel de a te distra, long shot distance group amusement.

Reminder

karmaMă uit uneori la urangutanii ăștia care se perindă pe la tv, cîteodată trebuie să mă uit, n-am ce face.

Nu mai știu unde citisem că în zilele astea a devenit semn de eleganță să nu mai apari pe la talk showuri. Niște neni și niște tante, care în mod normal nu ți-ar putea ține trează atenția nici măcar 5 minute pentru că n-au și n-au avut niciodată ceva interesant de spus, nici măcar atunci cînd erau puștani și făceau barbă din coji de semințe. Niște buratino care n-ar reuși s-o seducă nici pe tanti Petronela, care totuși e fiartă, săraca, și-ar da cu mopul 24 de h din 24 pentru o oră de amor, doar una, dar care buratino au trecere la trînte ce cad imediat pe spate la replici răsuflate “dacă-ți spun, după aceea va trebui să te omor” gen.

desigur, ăștia n-or să aibă niciodată trecere la mine, dar nici nu mă voi apuca să le arăt ce gîndesc despre asta, de dragul sufletului lor trecut prin experiențe prea ciudate. asta e scuza mea pentru ei.

dar totuși nu mă pot opri să nu mă amuz cum își rostesc ei poezia pe ecrane, ca niște actori care au eșuat de prea multe ori la institut și-acum își cam bagă picioarele, vor să scape și să înregistreze încă un eșec, dar nici o problemă, ei și-au făcut treaba. N-au schimbat repertoriul, n-au progresat cu nimic, dar au mîncat același rahat over and over again. De la an la an, nici o veste bună de la repetenții ăștia cu explozie întîrziată, doar că sunt din ce în ce mai slabi. le-o fi și lor lehamite să se tot scuze atît și să creadă că le-a ieșit și de data asta.

ce să-i faci, n-a zis nimeni că e simplă viața printre proști, trebuie să trăiți chestia asta pe spinările voastre de oligofreni care încă mai credeți că dacă unii nu zic nimic asta înseamnă că vă aprobă sau că într-o zi nu vă vor spune de la obraz ce-a uitat oglinda să dezvăluie. găunoșenia și faptul că vă ratați în fiecare zi șansa de a face ceva pentru alții, și implicit, pentru voi.

***