Cărțile lunii mai-noiembrie

15356026_10208968531824869_652877467_nDeși cărțile de mai jos ar fi trebuit citite într-o lună, abia dacă am găsit răgaz sau liniște pentru ele. Ce să mai vorbim despre recomandarea lor. Încerc acum să ajung la zi și cu exercițiul acesta al lecturii.

Despre cărțile Lizei Marklund am mai scris. ”Pe viață” e următoarea aventură a Annika Bengtzon. Deja obișnuiă cu stilul, parcă nu mai vreau să citesc și partea a 5-a. Măcar în cărți vreau să aud despre binele care învinge. Avem o femeie curajoasă, muncitoare, iubitoare, mamă bună și principialistă, care e în slujba dreptății și îi umărește pe cei răi pînă în pînzele albe, dar tot ea și-o ia în freză. Nu că ar fi diferit de viața reală, dar ziceam așa, măcar în cărți să nu rămîn cu gustul amar al vieții. Dar ce reporter are viață normală?

Catherine Siguret – ”Femei celebre pe divan” – unde se aruncă un ochi indiscret și psihanalitic în viața a 11 femei. De la Colette la Virginia Wolf, de la Marlene Dietrich la lady Diana. De reținut, după ce parcurgi rezumatul acestor femei, ajungi la concluzia că nu există povești cu zîne.

Charles Bukovski – ”Șuncă pe pîine” – un băiat plin de acnee, abuzat verbal și fizic de tatăl său. Nu e deloc o carte amuzantă, deși coperta patru amintește de ”umor savuros”. Nu e nimic de rîs într-un copil bătut și o pisică mîncată de cîine.

Neal Donald Walsch – Conversații cu Dumnezeu vol 1 și 2 – acum sunt la volumul 3 (în lectură) – Dacă Dumnezeu îi dictează lui Neal Donald Walsch conversațiile acestea sau dacă scriitorul întreabă și tot el răspunde, nu știe nimeni și nici nu are importanță. Avem atîta nevoie să știm că Dumnezeu ne vorbește într-un fel sau altul – și părerea mea e că chiar ne vorbește – prin cărți, prin oamenii pe care ni-i pune în față și prin situațiile pe care noi înșiși le creăm – încît dacă parcurgem toate cele trei volume ale lui Neal Donald Walsch, un singur lucru dacă reținem și tot ajungi mai aproape de adevărul pe care tu însuți îl deții. Care e acest lucru de reținut, depinde de tine. Poate că unul are nevoie să știe că roata se învîrte, că nimeni nu scapă nepedepsit, poate altul are nevoie să înțeleagă ce e transparența, altul la ce îi folosește răutatea, poate alții vor afla că Hitler e bine mersi în rai, pentru că nu e el răul suprem, care nici măcar nu ar fi existat dacă nu ar fi ieșit din sînul unei conștiințe colective care l-a produs pe Hitler, el fiind doar vîrful icebergului. Și multe altele.

Luule Viilma – ”Alungă răul din tine” e singura căreia am reușit să îi fac o recomandare. O avem aici.

Emily Giffin – ”Iubit de împrumut” – asta da, poți spune că e o carte cu umor savuros. Ușurică și bună să evadezi într-o poveste de amor cu final fericit. Ne plac eroinele zăbăuce, zărghite, zălude care fie și puțin nătînge și împiedicate, reușesc să pună mîna pe chipeșul cartierului.

Isabel Alende – Suma zilelor – e prima carte pe care o citesc scrisă de Alende. Mi-a plăcut ideea de clan, de trib. O scrisoare lungă, către fiica ei, Paula, care se transformă în roman, așa cum Casa Spiritelor o scria către fostul președinte chilian Salvador Alende și cunoaște din prima succesul internațional. Fix în momentul acesta, cartea e trimisă din Zaragoza la Tolosa, către Alexandra. Mă anunță mi suegra, Gina, că e la coadă la poștă. Poate într-o zi, ne vom reîntregi clanul.

15451076_10208968510624339_768261703_nFlorentin Popescu – de 40 de ori în pagina-ntîia – editoriale despre viața intelectualilor români, în special scriitori. A fost interesant de lecturat. Mi-ar plăcea să citesc și despre lucruri bune în lumea asta, că toată lumea e prietenă, că e fairplay peste tot, că unii se bucură de premiile altora și nimeni nu-și trage la gioale. Dar deja m-am resemnat. Cartea am găsit-o astă-vară într-un sac din cele 5-6 de la Biblioteca Municipală Medgidia, care trebuiau dați sau aruncați. Are un autograf dat lui Ovidiu Dunăreanu ”Cu prietenie, dintotdeauna” din 10 martie 2015. Mi-a fost milă.

”Oamenii fericiți citesc și beau cafea” a lui Agnes Martin Lugard – una dintre cele mai proaste cărți citite anul acesta. În cartea asta, în afară de două decese și o amorezeală care se presupune că ar fi trebuit să se lase cu iubire pe vecie, mai aflăm că eroina principală este pupată des pe tîmplă și se fumează la fiecare paragraf. Ar fi trebuit să se numească: ”Oameni distruși sunt pupați pe tîmplă și fumează de sting.” Cartea e atît de proastă că nu am putut empatiza cu decesele alea.

Advertisements

Carțile lunilor iulie-august

IMG_20150907_084746Cum am avut parte de o vară plimbăreață, combinată cu înlocuiri de colege plecate în concedii, am citit mai puțin și nici n-am avut timp de scris (pe blog), deși mi-aș fi dorit să am o activitate mai susținută și aici. Mna, bine că m-am plimbat, nu ca vara trecută, sau ca acum două veri…

Între plimbările astea (de la mare la munte și invers) am citit așa:

  1. Liza Marklund – Explozii în Stockholm (partea a 3-a din seria Annika Bengtzon, cînd jurnalista devine de data asta șefă de investigații)
  2. David R. Hawking – Letting Go. Calea renunțării (a cărei recomandare o aveți aici, pe Mala Hierba)
  3. Joan Andersen – Un an la malul mării (despre o tipă care se rupe pentru un an și se separă de toate – copii, soț etc. – să trăiască și să scrie la malul mării – scrie această carte despre regăsirea propriei ființe care se cam uită în mijlocul atîtor oameni care au nevoie de tine, dar uită să te mai și iubească sau măcar să-ți arate că te iubesc. Or să se regăsească în ea femeile în jur de 50 de ani care trec printr-o perioadă de cine sunt eu, după ce le pleacă de-acasă copiii și nu mai au nevoie de ele). Din categoria: “Dacă poți risca să te pierzi undeva toată ziua, poate poți deschide calea care te pune în legătură cu profunzimile tale” – darămite un an.
  4. Lars Kepler – Sub hipnoză (titlul original: Hipnotizatorul). Terminată la Deva. Văzut și filmul. Nu voi înțelege în veci de ce se apucă unii să facă filme care n-au nici o legătură cu cărțile pe care-și construiesc scenariile. O carte violentă, cu de toate. Crime, răpiri, poliție și hipnoză. Merge de vacanță.

În septembrie se îngroașă treabă, am altele de terminat, emisiuni de început, grădinițe de pregătit, plus manuscrisele de aranjat, corespondențe și lectură obligatorie peste toate astea.

Cărțile lunii iunie

IMG_20150702_103435Dacă e vară e Agatha Christie și alte cărți polițiste.

  1. Vînătoarea de crime (Dead Man`s Folly cum a apărut cu titlul în original) – cu un sfîrșit prea tras de păr, cum sunt unele ale scriitoarei cînd probabil se cam sătura de propriile ei suciri de situație și mai trîntea niște sfîrșituri halucinante)
  2. Pisica printre porumbei (Cat Among Pigeons) – care mi-a amintit de liceul de fete pe care l-am terminat și mi-a stîrnit niște nostalgii de adolescentă fără adolescență.

Un autor bun pe care l-am descoperit din întîmplare. Liza Marklund – specializată pe best selleruri polițiste suedeze, din care se desprinde personajul Annika Bergson, o jurnalistă de investigații care o ia uneori cu deducția înaintea polițiștilor. Am citit primele două (3. Studio 69 (vol. 1) și 4. Prime Time – crimă pe un platou de filmare, ce poate fi mai minunat? – vol. 3) din seria Annika Bergson și m-a prins. E o tipă furtunoasă căreia îi place onestitatea și care are mereu replicile pregătite pentru cei care încalcă deontologia de ziarist și de la care poți învăța multe despre meseria asta numai urmărind-o cum își conduce investigațiile. Va trebui să urc în pod pentru vol. 2 Explozii în Stockholm, pe care am urcat-o neștiind ce comoară de personaj am la dispoziție.

Lectură ușoară de vară. Mi-au plăcut dintotdeauna cărțile de crime and mistery, dar n-am citit ca niciodată atît de multe ca în ultimii doi ani.

Ceva ce e mai mult de factură literară este 5. Ploaia înainte să cadă a lui Jonathan Coe – o carte construită din explicația unor poze dintr-un album foto.  Și de-aici, se declanșează niște amintiri care devin un roman. Amintiri pline și ele de suspans și care ascund secrete și minciuni, ca-n orice poveste de familie. Un roman grav – l-am citit cel mai greu dintre toate.

Mai greu chiar decît 6. La marginea realității – munca de cercetare de-o viață a lui Colin Andrews. Un om care a căutat toată viața dovezi că suntem vizitați de extratereștri și uneori chiar a găsit. Apoi toată această căutare a explicabilului din fenomenele paranormale nu are cum să nu te fascineze. Actorul Dan Akroyd car citise cartea spunea despre ea că “dintre toate lecturile și cercetările mele de-a lungul vieții, nu am întîlnit niciodată o prezentare mai comprehensivă, logică și echilibrată a fenomenelor supranormale. ”

11224583_971412082923624_4242174532252129471_nDin seria Dezvoltare personală 7. Puterea intenției a lui Wayne W. Dyer cu dr. în față. Sfaturi pe care le știi deja, dar nu strică să le reactualizezi mereu, ca de pildă: practicați meditația și tăcerea sau puneți-vă gîndurile în acord cu faptele, astfel încît să nu fiți nevoit ca una să ziceți și alta să faceți. Partea mișto, în legătură să zicem cu sfatul 2 din cele 100 pe care le citești și la care meditezi un pic, este că atunci cînd aliniezi gînduri, fapte, cuvinte la ceea ce ești tu cu adevărat, atunci îi vezi și mai bine pe cei care nu fac asta. Știi că sunt prin jurul tău și că nu vor rezista prea mult.

Și am încheiat lejer cu o broșură de epigrame scrise de Dan Căpruciu și traduse de Guner Akmolla în turcă. Mă distrează epigramele, dacă mai sunt și traduse în turcă… delir!

Și pentru că am pauză de la emisiune, tot din motive de anotimp, s-ar putea să citesc mai mult vara asta, cărțile citite să le pun iar în cutii, să le urc în pod, pînă-ntr-o zi cînd îmi voi amenaja biblioteca, acea idee de cărămizi fierbinți la care tot visez din 2005.