Flight 25: București – Rome – When in Rome

22195636_1955940497977650_6670717768070312387_n

Dimineți romane cu arome de cappuccino

Am plecat tot cu un pretext oarecare: ziua lui Vodky combinată cu ziua lui PapaGheorghe, hai să le facem în Roma cînd, de fapt, trecuseră aniversările lor. Dar atît am amețit zilele de rezervare a hotelului, care trebuiau să se potrivească și cu zilele libere ale nu știu cui, cu deadline-urile mele și cu avioanele tur-retur încît sejurul a rămas între 29 ianuarie și 1 februarie, cu gustul amar că ne-ar mai fi trebuit măcar încă o zi.

Dacă în Istanbul am învățat că nu e bine să te duci obosit deja, mai ales că îți faci check-in-ul în camere după ora 14.00, și nu prea e sănătos să aștepți să se facă ora 14.00 după ce n-ai dormit două nopți, de data asta am învățat că un sejur de 3 zile e prea scurt, orice ar fi, dacă nu cumva ești trimis cu slujba pe la vreo conferință sau ca translator într-o delegație.

Bineînțeles că tot programul s-a dat peste cap, dar deja sunt obișnuită, nici nu mă mai agit cînd ceva nu-mi iese într-o călătorie. În primul rînd că am decis cu toții în plină vitejie că nu ne trebuie pass-uri turistice și că vom lua Roma la pas, ceea ce am și făcut.

Nici nu ne-am trîntit bine rucsacurile și ne-am repezit spre prima biserică, apoi imediat la Fontana di Trevi (pe care eu voiam să o văd noaptea, dar… rămîne pe altădată), Forumul Roman, primăria, Columna lui Traian, n-am ratat nimic și încă mai mergeam fără să beau un cappuccino dacă nu ceda nervos stimabilul domn Vodky, care, pe cînd mai era o aruncătură de băț pînă la Colosseum a zis că-l dor picioarele și că e cazul să ne cazăm, slavă Domnului.

În sfîrșit, celelalte obiective le-am văzut în celelalte zile. Pînă la Vatican pe jos, Castelul Sant Angelo, în sus și în jos de Corso, Panteonul etc.

6 Sen SuiteTreptele spaniole și Piazza Espagna, unul din cele mai frumoase locuri din Roma, le-am lăsat pentru ultima zi, acolo ne-am pozat și vîrfurile picioarelor care ne-au purtat peste tot, să ne trăiască și să ne mai ducă și prin alte părți. M-am așezat pe una din treptele pe care Audrey Hepburn și-a mîncat înghețata în filmul ”Vacanță romană” și în care avea o discuție cu Gregory Peck despre libertate. Aceleași scări care deschid pelicula Le Ragazze di Plazza di Spagna și pe care tot filmul se strîng tinerii, sparg semințe și vorbesc despre ale lor. Și or mai fi multe filme și scene de film cu Scalinata, dar nu-mi mai vin în minte sau nu le-am văzut eu încă. Oricum, mi-am promis că voi reveni aici într-o vară, cînd Scalinata e plină de flori și voi sta cel puțin 2 ore să mă uit la lume cum își face poze, pînă se satură apoi și pleacă.

Ce mi-am mai promis, după toată plimbarea asta, că nu voi mai merge nicăieri într-un loc unde să vizitez 10 clădiri pe zi și alte 15 obiective turistice. Gata, ajunge cu de astea. Cele mai frumoase experiențe au fost atunci cînd am stat într-un loc și am cunoscut oameni, sau am fumat o țigară într-un parc și am auzit o poveste sau s-au deschis sufletele.

A fost ok și acum, mi-am dezmorțit oasele cumva, de la atîta sedentarism a cause de lucru la birou. Și a fost și mai bine că după ce m-am întors, nu știu, dar de fiecare mi se întîmplă asta, îmi dau seama că e foarte ok cînd trag tare, dar se supără cam multă lume că mă plimb și nu sunt la raport.

Ceea ce, bineînțeles, asta nu m-a împiedicat să-mi organizez imediat (dar imediat!) viitoarea escapadă.

(Alte însemnări despre Italia:

https://zuleiha.wordpress.com/2016/04/18/flight-21-buc-bologna/

https://zuleiha.wordpress.com/2008/04/08/italia-italia/

https://zuleiha.wordpress.com/2008/04/05/modena/

https://zuleiha.wordpress.com/2008/04/02/bologna/)

Doamne-ajută, să mai fie!

Advertisements

Italia, Italia

DSC00141Am obiceiul sa las ceva in urma in locul in care m-am simtit bine sau sa daruiesc cuiva ceva la care tin foarte tare, chiar daca nu m-am folosit prea mult de lucrul respectiv. am senzatia ca raminind o particica din mine undeva voi mai reveni prin locurile acelea, printre oamenii aceia. In 2002 in Budva, unde-am descoperit pentru prima data bungeejumpingul, am lasat in camera de hotel o pereche de sandale, care, culmea, mi le-au trimis cei de la hotel acasa, nu e ca si cum s-ar fi intilnit cu ele vreo camerista din hotelurile alea din statiunile mamaiei. Anul trecut pierdeam in Bologna puloverul preferat si lasam la Raffaelo niste bratari de chihlimbar. Anul asta am renuntat la pijamale. O superstitie copilareasca, bazaconii de-ale mele. Nu stiu de ce mi-a venit sa spun asta.

Mi-am amintit acum de o atmosfera baroca pe care unii nu numai ca o inghit cu noduri, dar cind nu treci pe aceleasi strazi si nu simti sub talpi aceleasi pietre, n-ai cum sa intelegi. De-aia exista unele prietenii numai intre anumiti oameni, si de-aia exista antipatii pina la sfisiere. Ar trebui sa-ti ridici intrebari atunci cind in ciuda antipatiei feroce care-ti maninca negrul de sub unghii, celalalt te priveste cu mila si crunta mirare.

DSCF5485Despre Italia ce sa mai spun. Muzeul Ferarri din Maranello nu m-a impresionat mai mult decit o punga de reviste glossy cu tot cu cadourile lor. Jucarii pentru baietei, sigur ca nici eu n-am cum sa inteleg asta. Nu m-au pasionat niciodata masinile, poate de-asta. Un alt soi de migaleala si poate arta, pe care-l pot aprecia, dar nu intr-atit incit sa ma intorc din drum si sa vad cum sta treaba. Imi zicea un prieten ca sint femeie si de-aia nu pricep un ferrari, ce esti prost, i-am raspuns, nu intelegi ca femeile isi aleg barbatii in functie de masinile pe care le conduc? Pai da, dar nu sa mearga la muzeu, ci sa vada dusmanca/ruda/ familia/ exu` ca ce bine a ajuns ea. Avea si el dreptate, ca stiu si cazuri de-astea.

Preturile nu sar ca apucatele pe nicaieri, nici la haine, nici la mincare, nici la cfr. de altfel cu un bilet de 2,5 euro pe o distanta de 40 de km poti calatori intr-un interval de 6 ore cit sa-ti rezolvi niste probleme de la un oras la altul. La Venetia n-am mai ajuns, data viitoare. N-ai sa vezi nici opulenta asta de masini luxoase care zbiara din claxoane pe strazile bucurestiului. Nu au ziare de scandal. Nu ii intereseaza asta. In schimb, mii de biciclete și motociclete.

DSCF5429Singurul lucru frustrant este ca italienii nu vb engleza, dar nici nu pare sa le lipseasca grija asta, dar te iau de mina si-ti arata locul pe care cred ei ca-l cauti, de aceea sa nu fii surprins daca nimeresti in alta parte, oricum ar fi insa, oriunde ai nimeri, tot se gaseste ceva de descoperit. Asta se intimpla mai ales cind nu mai cauti nimic si nu mai ai asteptari de nici un fel.

Pe urma cind deschid diminetile usa unui anumit birou si vad doi anumiti tineri cu atita bun simt si daruire, imi spun wow, ce bine ca restul sint in trafic si noi aici ridem minzdraveneste si impartim biscuiti. sa-ti creezi o mica italie pe undeva si sa mergi la brat pe strazi luminoase cu tovarasi de drum care nu se impiedica de fleacuri. Speranta poate sa moara, nici o problema, dar cind s-a dus dracu umorul, abia atunci esti un om mort.

Mama, ce înțeleaptă sunt după o călătorie! Să nu mă deochi!