Ulan Bator – Viteazul Roșu

20190807_133304
Grup de statui reprezentînd ”Cămile pe Drumul Mătăsii”

Ulan e singurul cuvînt preluat din mongolă de turcă și tătară, dar care spre deosebire de semnificația lui în mongolă și anume ”viteaz”, în celelalte două limbi are o conotație peiorativă. ”Ulan” sau prescurtarea lui ”lan” s-ar traduce cu ”bă!” sau altfel spus ”bă băiete!” Deocamdată suntem în Ulan Bator și toată lumea e mulțumită de hotel. În primul rînd că toate instalațiile sanitare merg, ni s-a făcut o primire bună, e o curățenie cum n-am văzut niciodată de cînd sunt ghid și parcă nici nu aș mai vrea să plec din camera asta care miroase a mobilă nouă, lemn curat și covoare proaspăt aerisite.

Dar ideea e că atunci cînd pleci într-o călătorie mai întîi trebuie să schimbi banii și să te pregătești pentru ce urmează. Cum cazările s-au făcut rapid, am prins chiar și micul dejun. Aveam program de voie în ziua aceea, așa că fiecare s-a răspîndit în 5 direcții diferite, cu acea viteză a omului energic și curios de toate.

Am schimbat 50 de euro peste drum de hotel și am primit o mînă de tugruki, moneda lor națională. I-am alintat tigri și de-acum încolo așa vom numi banii lor: tigri, pentru că ai noștri sunt lei și astfel e mai ușor de ținut minte . Decît să rostesc tugruk sau tögrög ca și cum ar trebui să-ți pui laringele să sară într-o baltă de scuipat, mai bine lipsă.

20190801_194942
Marco Polo, în fața unei clădiri de corporatiști.

Am primit 147 900 de hîrtii. Oho, eram bogată! Aveam portofelul plin de tigri și aveam chef de o cafea. Voiam să cumpăr bomboane pentru copiii mongoli pe care credeam că aveam să-i întîlnesc în iurte și nimic nu te face fericit decît un copil mongol fericit căruia îi plac bomboanele. De asemenea, în drum spre hotel de la aeroport, văzusem statuia lui Marco Polo prin centru și cum nu era așa departe (cam vreo 1,5 km de unde stăteam noi), mă gîndeam să dau o tură și pe acolo, că nu se știe dacă mai aveam ocazia.

Bine am făcut că am gîndit-o așa, pentru că chiar nu am mai avut ocazia, după ce ne-am întors din iurte. Iată ce am observat despre Ulan Bator în decursul primei și ultimei zile de călătorit în Mongolia. Aveam notițele în față și eram și eu dornică să aflu dacă se pupă netul cu realitatea.

Mituri:

  1. nu e adevărat că Ulan Bator e cel mai poluat oraș din lume și îți trebuie mască să nu te îmbolnăvești de cancer. Nu e mai poluat decît Bucureștiul într-una din zilele lui de caniculă și trafic intens. Poluarea vine de la țevile de eșapament ale mașinilor vechi luate la mîna a doua din China și se pare că nu există o lege de reglementare a vechiturilor. Pînă și autobuzele arată ca cele cu burduf din anii 90 și chiar sunt burdușite cu mongoli care fac naveta dintr-o parte în alta a orașului.

20190801_195440Imaginați-vă o populație de 1,5 milioane condensată în capitala Mongoliei. Restul de 1 milion sunt răspîndiți pe o suprafață de aproximativ 500 000 de m pătrați, cît e suprafața acestei țări. Oho, să tot vorbești la telefoane dintr-un Ger în alt Ger. Gerurile (pronunțate Gheruri) erau taberele acelea de iurte.

  1. nu e adevărat că mongolii sunt cei mai simpatici oameni din lume. Sunt oameni ca noi toți ceilalți, cu zile mai bune și mai proaste. Să nu care cumva să ai impresia că poți fugi de la masă fără să-ți plătești fanta sau dacă te-ai încurcat la bani, lasă că te descurcă ei. Iubesc turiștii, așa cum un patron de pe litoralul românesc îi iubește pe sezonierii care vor șaorma. E strict chestie de business. Să nu credeți că vor veni la tine să te gîdile puțin ca să te simți mai bine și nici nu au în psihologia lor să facă pe clovnii, cu excepția faptului cînd sunt beți, dar faza asta e valabilă pentru orice popor.
20190802_124756
Trocarici

Transportul: V-am zis deja mai sus cum e transportul în Ulan Bator. În afara capitalei, există șosele (nu autostrăzi) pe două benzi, mai bune însă ca pe A2. Sunt popasuri unde poți să te alimentezi cu produse pe care să le ronțăi în iurte (fructe, biscuiți, sucuri, dulciuri și alte băuturi care, odată îngurgitate, te fac să vezi pragul iurtei mai jos decît e normal, drept pentru care ți-l iei fix în freză).

Ca turist, e musai să apelezi la o agenție din Ulan Bator, pentru că nu vei nimeri în veci iurtele turistice. Minibusurile sau mini-vanurile sunt de două feluri. Cele cu aer condiționat, foarte curate și cu tavanul înalt și cele gen buburuză cu tavanul scund, care, cînd ieși de pe șosea și trebuie să o iei pe cîmpii, ai surpriza să-l întîlnești cu capul. Noi am avut un mini-van cu tavanul înalt, slavă Domnului, drept pentru care ne-am întors fără cucuie în cap, deși, în sadismul meu, îmi imaginam cîțiva călători pe care tare mi-ar fi plăcut să-i iau în Mongolia și să-i transport cu dubițele second class, să li se mai așeze tărîța în cap.

Mîncarea: Nota 10. Orice ar spune unii, printre care și nenea cu hoteluri în Dubai, mîncarea din Mongolia e minunată. Se gătește bine, ți se toarnă în față din abundență, iar bucatele sunt pline de vitamine. Am avut o singură dată un comentariu de făcut anti-mîncare la ei, eram în a treia zi de iurtă și ceva nu mi-a plăcut la cină. Nici felul în care erau gătiți cartofii, nici servirea, nici chifteaua uriașă care înota în nu știu ce zeamă. Le-am gustat, erau bune, dar arătau de parcă fuseseră luate de la locul unei crime. Nu mi-am făcut probleme și nici nu voi scădea nota doar dintr-atît, pentru că dacă aș fi avut un periplu prin România de 8 zile, șapte porții x 3 (mic dejun, prînz, cină) mi-ar fi stat în gît din diverse motive, atît de bine cunoscute de toată lumea.

Am recunoscut șuberecul dobrogean, numit acolo Boortsog, scovergile și minciunelele, un fel de deserturi prăjite, mantî-ul turcesc la dimensiuni mai mari (și poate or mai fi fost și altele).

Femeile: foarte frumoase și delicate. Au trăsăturile acelea specifice, cu ochii alungiți și pomeții înalți, se îmbracă decent și au acea puritate în priviri, pe care femeile din România au pierdut-o din cauza prea multor grozăvii auzite și trăite.

20190801_195530Șoferii: Am crezut că în Italia sunt cei mai nebuni și agresivi șoferi. Ei bine, mongolii îi întrec în inconștiența cu care se comportă în traficul rutier. Au mașini cu volane cînd pe stînga, cînd pe dreapta, nu opresc la zebre sau cînd e verde.   Nu semnalizează. De obicei, își pun copiii pe scaunul din față, fără centură de siguranță și se bagă unii în fața altora, de parcă ar fi în Satul de Vacanță la mașinuțele electrice. Nu am găsit nicio explicație de ce se întîmplă asta. Probabil e una din distracțiile lor maxime, ca și karaokele.

Ce-am vizitat în Ulan Bator:

Mănăstirea Gandan, cea mai mare mănăstire budistă din Mongolia.

Universitatea budistă

Muzeul Național de Istorie

Piața Sukhbaatar unde se află Palatul Guvernului, teatre, bănci, poșta și statuia ecvestră a lui Sukhbaatar (un erou al luptei pentru independența Mongoliei).

Și, evident, o altă statuie a lui Ginghis Khan cu cei patru războinici din fața Casei Parlamentului.

Iar în ultima seară am văzut un spectacol folcloric al ansamblului Tumen-Ekh – unul din cele mai de succes grupuri de artă populară. Și după spectacol iar s-a împrăștiat lumea să cumpere bomboane și să scape de tigri de care nu mai aveam nevoie.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.