From Russia With Love

6717f0a0063ab1c0e6923fdca61afa99
Catedrala St Basil, Moscova

Știu că titlul e răsuflat, adică prea folosit în toate hashtagurile de alții, dar pentru mine Moscova chiar a fost la dragoste la prima vedere. Probabil că a contat destul și călătoria din iunie în Transnistria, unde se simțea răsuflarea rușilor pînă în Tiraspol. Imediat cum treci granița dintre Moldova și Transnistria, e clar pentru toată lumea, mai ales pentru transportatori, că ești în altă lume. Dar voi scrie separat, altădată adică, despre Tiraspol.

Mai întîi, cei trei viteji speriați de Mongolia și iurtele ei, m-au anunțat prin purtătoarea lor de cuvînt, că nu vor mai veni nici în Moscova și să nu mă supăr. Era vorba de un tranzit de 12 ore, în care aveau două soluții: să stea în aeroport și să cumpere tot Duty-free-ul, ori să vadă capitala Rusiei. Doamne ferește, de ce să mă fi supărat? Exact ce îmi trebuia la ora aia: să îi văd îngropați de bagaje și stresați că le fură cineva matrioșcele, cașmirul și căciulile de blană. Ba poate mai trebuia să stau și de pază la catrafusele lor, în loc să alerg cu ceilalți prin Red Square. Mi-a spus-o așa cu o față tristă de parcă m-aș fi dat de ceasul morții că nu vin cu noi ”Avem prea multe bagaje”. Oamenii ăștia, orice le-ai face, tot nu înțeleg că își fac singuri călătoria, oricît i-ar organiza sau nu o agenție de turism. So, go shopping dacă a mai rămas ceva ce n-ați cumpărat.

68465417_10216106262703680_4391074275944038400_nNoi, ceilalți 5, am ieșit din aeroport, după formalitățile de rigoare și singura mare provocare a fost să găsim șoferul care trebuia să ne facă turul de oraș, întrucît aveam o cartelă care nu se potrivea în nici un telefon, deci era useless. Ne-a ajutat singurul taximetrist rus care știa engleză (o baftă pe care cred că o meritam), cu o bunăvoință de am rămas crucită. Cei doi șoferi au vorbit în rusă, după explicațiile mele în engleză, iar în 10 minute a apărut mașina noastră și am plecat spre centrul Moscovei.

Patru din cinci mai fuseseră în Moscova. Și-au amintit ce minunată e și grație perioadei comuniste în care eram obligați să învățăm rusa la școală (ceea ce nici măcar nu cred că era o idee rea), ceva rusă s-a prins de unii (nu de mine, din păcate, am fost la clasele de franceză-engleză). Așa că într-un fel sau altul, ne-am descurcat și cu șoferul, care a dat dovadă de aceeași bunăvoință, încercînd să ne facă turul cît mai eficient.

În fața Universității am coborît pentru 20 de minute, doar cît s-o vedem de departe și să ne dăm seama că numai s-o vezi și-ți vine să studiezi în ea. Am văzut străzi largi, bulevarde imense, parcuri multe (ce parcuri, erau păduri amenajate special pentru ca oamenii să se poată plimba prin ele), poduri cu ornamente dantelate, statui imense, ruși relaxați și rusoaice de o frumusețe rară, în singura zonă mai aglomerată unde am fost, adică în Piața Roșie, unde am stat o oră jumătate. În rest, pe toate bulevardele alea largi de-ți venea să zburzi de fericire pe ele, rar vedeai oameni plimbîndu-se. Pentru o capitală, a fost strange. A fost momentul cînd mi-am dat seama că nu știu nimic despre ruși.

Un tur prin Moscova te face să vorbești despre “Gara în doi”, “Moscova nu crede în lacrimi”, despre ce oameni de treabă sunt rușii contrar a ceea ce ni s-a îndoctrinat în minte și emoții despre ei, ce spațios e totul în jur și cît de tare ți-ai dori să știi rusește. Cu toate filmele rusești și literatura rusă, nu știm decît ceea ce americanii au vrut să creeze prin isteria lor anti-rusească. Că sunt oameni aspri? Or fi. Nu poți crea un imperiu și nu poți fi o putere mondială cu momîi.

calatorie placuta
Lyudmila Gurcenko, în rolul chelneriței din ”Gară pentru doi”

Am băut un cappuccino în Piața Roșie, m-am plimbat în dorul lelii, admirînd curățenia, florile, bunul gust și disciplina din jur și, cu mîna pe inimă spun că din toată excursia asta cu Mongolia, cel mai mult mi-a plăcut Moscova. Și, bineînțeles, primul film pe care l-am vizionat după ce am ajuns acasă a fost ”Gară pentru doi”. Eram prea mică atunci cînd rula la noi să înțeleg povestea acestui film, dar știu că toată lumea vorbea despre el ca despre o capodoperă. Așa și e. Dacă faci comparație cu ce ”verze” americane rulează acum, îți dai seama cît de mult s-a schimbat lumea asta și deloc în bine.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.