Cernăuți, concluzii după o lună

WhatsApp-Image-2019-02-24-at-11.06.45-820x300
Cu Cristina Belu la Radio Constanța 

În momentul cînd scriu despre ziua 4 din ”proiectul Cernăuți” a trecut fix o lună de la reîntîlnirea mea cu cei din Ucraina. Am lăsat special să treacă acest timp ca să-i dau distanța cuvenită ca emoțiile să se așeze și concluziile pe care ai nevoie să ți le extragi pentru a da unei călătorii importanța bine meritată în amintirile tale. Între timp, am vorbit despre românii din Cernăuți, ori de cîte ori și oricui a fost curios să cunoască mai multe. Împreună cu dna învățătoare Cristina Belu am fost într-o duminică la emisiunea matinală moderată de Larisa Calistru de la Radio Constanța și apoi, cîteva zile mai tîrziu la emisiunea ”Pe subiect” de la Antena 1 Constanța, moderată de Liliana Enache. Evident, am povestit amîndouă ce ne-a impresionat la Școala Populară de Artă din Cernăuți, numai că, eu scriind destul de mult pe acest subiect, am lăsat-o mai mult pe Cristina să vorbească, din punct de vedere al învățătoarei care duce povestea mai departe de la catedră direct în inimile copiilor.

Dincolo de tot ce ne-a impresionat și am scris, pozat, povestit, iată cîteva lucruri interesante care ar trebui să dea de gîndit tuturor naționaliștilor, istoricilor, intelectualilor și îndrăgostiților de frumusețile patriei. Eventual și celor de la #Rezist și tuturor partidelor politice, dacă vreodată vor ajunge rîndurile mele sau poveștile celorlalți sub ochii lor. Cum nu suntem persoane influente și nu ne plac scandalurile, e posibil totuși să rămînem low profile și să ne mișcăm doar în cercul de prieteni și cunoștințe comune. E bine așa.

IMG-20190207-WA0351
”Voi cîți treceți pe aice/Rugați-vă pentru noi/Ce sunteți – am fost odată/Ce suntem – veți fi și voi” (epitaf pe un mormînt din Cimitirul românilor din Cernăuți)

 

Săptămîna asta am discutat cu o amică despre protestele duminicale care se țin de ani de zile #bomboș fără niciun rezultat. De ce? În particular, amical, pot argumenta, în public dacă o fac, mă seacă tunetele și fulgerele naționaliștilor care cred că dacă nu ajungi într-o piață dai dovadă de trădare de patrie și că nu-ți iubești copilul. Mă plictisește să răspund la astfel de acuzații aberante, mai ales că m-aș lupta în van cu convingerile unor oameni nevinovați care chiar cred că în unire stă puterea. Iar dacă cineva are impresia că obținerea unui tichet gratuit de ceva sau 10% la salariu reprezintă o victorie, sigur suntem în lumi total diferite.

Puterea stă acolo unde-i este locul. Nu la voi. De obicei, dacă ați cotrobăi puțin în istorie, v-ar trece de aroganțe și ați regîndi strategia cu protestele de duminică. Pentru cei care n-au timp de asta, o să încerc să fac un foarte scurt rezumat, că tot mă pregătesc de Balcic. Ce legătură are una cu cealaltă, veți vedea imediat.

După cum știți (sau nu), România ca țară s-a născut cu trei ani înainte de venirea propriu-zisă pe lume a viitoarei Regine Maria, regină prin ale cărei vene curgea atît sînge rusesc, cît și englezesc. Bineînțeles că niciuna din marile puteri nu știa la acea vreme sub conducerea cărui monarh se va afla România, care pînă atunci fusese un mic principat emancipat sub turci. Numai că țarului de la acea vreme Alexandru al II-lea, bunicul patern al viitoarei Regine Maria (vorbim de 1877) i-a trecut prin cap că ar vrea să cucerească Istanbulul (Constantinopolul de atunci), un lucru pe care rușii voiau să-l facă oricum de vreo mie de ani. Chestia asta a deranjat-o pe regina Angliei (bunica reginei Maria), care avea o înțelegere cu turcii și în timp ce armatele ruse mărșăluiau prin România (că nah, pe aici trec toți), regina Angliei trimitea flota cu șase nave de război spre Marea Marmara, furioasă și ea că pierde controlul asupra Orientului. Dînd la o parte toate datele istorice, morții și răniții de atunci, a fost o răfuială între cei mai puternici bunici din lume, pe teritorii.

România fără de care țarul nu ar fi cîștigat bătălia crucială a războiului, s-a trezit proasta pulii la Conferința internațională de pace de la Berlin (1878), adică a trebuit să-i cedeze Rusiei bogata provincie a sudului Basarabiei, adică și mai pe înțelesul tuturor, în dulcele stil neaoș ”și futută și cu banii luați.”

IMG-20190207-WA0329
”Arboroasa” a fost societatea studenților români din Cernăuți, capitala Ducatului Bucovinei. Figura proeminentă a societății a fost Ciprian Porumbescu. 

Iar asta de ce? Pentru că am avut niște politicieni de toată excepția kktului. Ca și acum. Cînd se vor mai certa alți mari bunici între ei că nu le ajunge curtea în care stau, palatul în care-și sug plictiselile sau toată planeta asta, puteți rămîne într-o zi și fără partea de Vest sau fără partea de Nord sau fără toată patria. Cam asta e situația, spusă la modul cel mai rece și impersonal, fără zbateri balcanice și sînge pe pereții tastaturii. Dacă ați face un pas înapoi să vă priviți, ați începe mai degrabă revoluția de la punerea unor baze educative solide, dacă mai știe cineva ce înseamnă asta. Dar nu spun eu cui ce să facă, mai bine zic ce-am văzut prin lumea asta mare.

De-aici, din această istorie necunoscută de mulți, ar trebui să pornească prima călătorie a oricărui român spre Cernăuți. Am fost surprinsă să aflu că mulți habar nu au ce e cu acest oraș, ce caută acolo (în cartea mea de călătorii amuzante care nu sunt deloc amuzante vă voi povesti cum s-au dus unele să cumpere mături sau ce frustrată am fost că a trebuit să pierd 4 ore în bazar cu un grup de oameni în loc să vizitez orașul). Unii sunt încîntați că sunt prețurile de 6 ori mai mici, că tot cheltuie și nu li se mai termină banii. E adevărat și asta, pînă la urmă găsești timp sau îți faci să cumperi detergent de 6 ori mai ieftin ca în România. Care e problema? Voi vreți să schimbați ceva în România cu oameni flămînzi.

Eu zic ”veniți în Cernăuți să vă luați porția de demnitate”. Ei mi-au zis cu ochii lor slinoși ”mie ce-mi iese la faza asta?”

Eu zic ”dați-le voie să mă urmeze”. Ei au zis: ”veniți gratis în Turcia că sunt locuri nelimitate și plătesc proștii.” Nu că nu ar fi frumos să mergeți în Turcia, aș fi chiar ipocrită să spun tocmai eu asta, dar nu la modul ”nu mergeți acolo, că vă duc eu gratis în altă parte.”

Pînă și conferințele astea au căzut în derizoriu. Un derizoriu în urma căruia poți pierde o bucată de țară, un derizoriu în urma căruia oamenii fug din casele lor de frica rușilor, cum s-a întîmplat în zona Cernăuți și în Basarabia. Un derizoriu care vă enervează cînd ajungeți în Moldova și unii moldoveni vă răspund în rusă, dar tot trăiți cu impresia că vor să se unească cu țara.

După ce vă reveniți din ignoranța asta, puteți privi mai clar ce se întîmplă sau măcar dacă luați o decizie, o luați conștienți fiind că puteți schimba lucrurile (sau nu). Pînă atunci, la noi a fost ziua a patra Bănceni, cu un scurt popas în cimitirul românesc, suficient cît să trecem pe la mormintele marilor personalități românești (nu numai Aron Pumnul zace acolo), ci și mitropoliții Bucovinei, și Aglaia Eminovici, și sora lui Florin Piersic, și bunicii unor mari universitari de la noi din țară, și foști consilieri români ai administrației din Cernăuți, și oameni politici, avocați, scriitori, profesori, toți cei care au contribuit la ridicarea culturală a României de azi și au pus bazele unui stat (care nu mai este, ca și ei, de altfel).

Nu e doar atît, dar deocamdată e suficient. Pentru cei care vor să ajungă acolo, vă spun și cum, dar cred că trebuie să vă doriți singuri asta.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.