Ziua 3 – Cernăuți: No country for good men

51668641_10157473605967668_4503222692450664448_n
Am pus, desigur, poza mea preferată de grup la statuia lui Eminescu din Cernăuți (selfie style stimabilul domn Vodky)

Despre ziua 2 am scris deja că am petrecut jumătate din ea în Chișinău, iar cealaltă jumătate pe drum. Cu emoții, cu veselie, cu o nouă energie. Am prins și vreme bună. Am fost un grup mișto. Mereu am spus că pe oameni îi cunoști cel mai bine într-o călătorie. Atunci ești cel mai liber și mai departe de tot ce te încorsetează în societate: probleme, facturi, televizoare, știri negative, deadline-uri etc. Aceste lucruri nu dispar, bineînțeles, dar mintea ta le dă o pauză pentru cîteva zile. Și e foarte bine cînd se întîmplă asta, ai ocazia să vezi că lumea nu dispare fără tine, că cei din jur se descurcă și în absența ta. E motivul pentru care îmi plac atît de mult călătoriile. Mă decuplez de la tot și-mi dau voie să respir alt aer sau cum spunea parcă Eliade ”înveți mult mai multe de la oamenii care se mișcă altfel într-un alt oraș”.

De data asta, orașul a fost Cernăuți.

Programul îl știam deja pentru că-l discutasem pe mail cu Natalia Demciucena și știu că poate părea așa oarecum sărit de pe fix, dar îmi simțeam sufletul plin numai la gîndul cum vor reacționa ceilalți din grup. Știam că o să le placă totul și că vor trece prin diverse stări, dar și eu deopotrivă cu ei, pentru că data trecută am ratat multe, fie din cauza vremii, fie din cauză de ”dorințe de bazar”.

20190204_094005Universitatea a fost primul obiectiv vizitat. Se înălța semeață în ceață, dar înainte de a o vizita am făcut cunoștință cu Iurie Levcic, despre care auzisem atît de multe lucruri frumoase de la Natalia și al cărui spirit bătăios își pusese amprenta pe înființarea și apoi promovarea valorilor românești. Nu numai că amîndoi ne-au fost ghizi pe toată perioada cît am vizitat Cernăuțiul, dar ne-au insuflat și acea energie copleșitoare a oamenilor bucuroși de oaspeți, dornici să împărtășească tot ce știu, ce simt și ce trăiesc, pe care la puține persoane am întîlnit-o. Așa cum spuneam și în altă parte Universitatea din Cernăuți aș vizita-o de sute ori fără să mă plictisesc, din simplul motiv că pășesc pe holurile unde atîtea personalități române au studiat sau au profesat, printre care amintesc de Ciprian Porumbescu, născut Golembiowski, compozitor român, și-a făcut studiile muzicale aici, unde a compus printre altele și muzica la Imnul Albaniei (sau în versiunea inițială românească „Pe-al nostru steag”);

actorul Grigore Vasiliu Birlic care a studiat dreptul și artele dramatice,

Gala Galaction, născut Grigore Pișculescu, a terminat doctoratul în teologie la Cernăuți, Tudor Flondor, cavaler de Flondor, compozitor român, a compus, printre altele, și cântecul „Somnoroase păsărele”, pe textul lui Eminescu, al cărui mormînt l-am vizitat a doua zi,

Ion Nistor, politician român, unul din conducătorii luptei românilor din Bucovina pentru unirea cu România, a fost și profesor la Universitatea din Cernăuți, Sextil Pușcariu, lingvist și filolog român, a fost titularul catedrei de limbă și literatură română timp de zece ani (începând cu anul 1908) și decanul Facultății de Filozofie în 1918,

Ion G. Sbiera a fost un folclorist și istoric literar român, membru fondator (1866) al Academiei Române. A fost profesor de limba și literatura română la Cernăuți. Oameni ale căror spirit și valori sunt impregnate pe culoarele acestei Universități.

Dar tot aici în sala mare de ședințe s-a semnat tratatul cu Ucraina, fără pretenții teritoriale. Cine știe ce alte tratate se vor mai semna de acum încolo?

IMG-20190207-WA0558
Fosta casă și curte a prof. Aron Pumnul (foto: junele Mihai Pioară)

Mai departe, am trecut cu microbul pe lîngă închisoare, cred că singura din lume care are sediul chiar în centrul unui oraș. Este și închisoarea unde a fost întemnițat Ciprian Porumbescu. Următorul obiectiv a fost casa lui Aron Pumnul, lăsată în paragină și încuiată cu un lacăt. În mijlocul curții era statuia lui Eminescu.

Cei care au trecut pe acolo pot recunoaște cu ușurință tristețea pe care au simțit-o trecînd pe lîngă două mari simboluri ale spiritualității românești.Vizita la casa lui Aron Pumnul a avut o încărcătură specială. Imaginați-vă un grup mic de români stînd în stradă, în fața unei case închise, care ar fi putut și ar fi trebuit să fie muzeu, privind la via neîngrijită, gardul putrezit și lacătul ruginit. De acolo, am lăsat mașinuța în centru și am luat-o pe jos, pe urmele lui Iuri Levcic, spre Piața Centrală, dominată de vechea primărie austriacă. Am trecut pe lîngă gimnaziul unde a învățat Eminescu, ne-am făcut poze la statuia din centru, unde alți români depuseseră coroane de flori.

20190204_115237
Una din inscripțiile vechi românești pe care oricît s-au străduit ucrainienii s-o acopere, ca un făcut ploile au șters vopseaua. (foto: je)

Lîngă statuie este cafeneaua unui român, în care mai tîrziu scriitorii Iulian Ceku și Const Miu au stat la o șuetă amicală, în timp ce eu și stimabilul domn Vodky ne-am dus să bem un ceai la cafeneaua București, unde ne-am înțeles prin semne cu ucraineanul care ne-a servit. Ceilalți s-au răspîndit și ei care încotro pe străzi. Mai înainte de asta însă, am așteptat împreună să se facă ora 12.00 să ascultăm trompetistul orașului. A rămas în tradiția Cernăuțiului ca în fiecare zi, la aceiași oră, locuitorii și turiștii care se nimeresc în centru să asculte Maricika, o melodie vestită în întreaga lume. În 2004, pentru prima dată s-a urcat în turnul Primăriei un trompetist îmbrăcat în haine populare ucrainiene, iar de-atunci și pînă în ziua de azi a rămas această tradiție, chiar dacă între timp trompetistul care a inițiat-o a murit.

La ora 15.00, am ajuns la Școala Populară de Artă Ciprian Porumbescu. Am mai povestit de ea aici, cînd am făcut prima vizită în noiembrie 2018, și aici, cînd m-am întrebat tot drumul spre casă de ce totuși suntem atît de impresionați noi, cei care avem bucuria de a-i asculta și a fi alături de ei și de profesorii lor, ca să nu mai vorbesc și despre părinții care-i aduc uneori de la 60 de km distanță. Pentru 4 februarie chiar făcuseră un efort considerabil să ne încînte din nou. Redau mai jos impresiile lui Iulian Ceku: ”Călătoria noastră la Chișinău și Cernăuți a fost frumoasă, dar mai presus de asta, a fost plină de învățăminte. Am întîlnit în grupul nostru persoane pe care nu le cunoșteam și care mi-au lăsat o impresie deosebită. Toți cei care au mers în Republica Moldova și Cernăuti au fost la superlativ. Românii din Basarabia și Bucovina mi-au făcut sufletul praf. Elevii, profesorii, conducerea Școlii Populare de Artă și Civilizație Romînească ”Ciprian Porumbescu” au stîrnit și au trezit în mine un soi de patriotism rămas latent în profunzimile sufletului. Nu a fost nevoie decît de o scînteie, ca durerea și iubirea de neam să se trezească brutal (…) nemaiputînd astfel să fac față sentimentelor contradictorii: dragoste, iubire, nostalgie, furie.”

IMG-20190207-WA0378
foto: Mihai Pioară

Și o parte din impresiile profesorului, scriitorului și criticului Const Miu: ”România profundă este aici. Mă înclin în fața acestor pui de românași, a dascălilor acestora, a părinților – toți cu un suflet ca un fagure de miere, ca să-l parafrazez pe Eminescu. Totul a fost la superlativ! Pentru acești copii minunați am făcut această călătorie, oferindu-le din partea noastră și a comunității din Medgidia cărți și dulciuri.” Pentru alte impresii vă recomand paginile lor de FB, doldora de impresii și poze și comentarii despre românii din Cernăuți.

Și desigur, invitația cît se poate de prietenoasă ca atunci cînd veți avea ocazia să vizitați Cernăuțiul să treceți pe lista voastră de obiective de suflet Școala Populară de Artă. Cei ce învață acolo vă vor încînta chiar dacă sunteți cinci oameni, chiar dacă sunteți 50. O vor face cu aceeași dăruire pe care o pun în cîntec și joc, cu aceeași duioșie dureroasă a omului fără țară și pentru o clipă se vor simți la ei acasă. Adică în inimile voastre.

Noi, cei care am fost, depunem mărturie că țara lor e acum în inima noastră.

Iar eu, cu rădăcinile mele tătare, pot spune cel mai bine cum e să fii un om fără patrie.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.