Mănîncă, bea și fii măritată!

12734290_1692262644345438_1944160844645918070_nDespre relativitatea anumitor relații știai deja, dar întotdeauna e momentul ăla, momentul decisiv, momentul cînd îți pică în cap cortina, cînd se rupe filmul, cînd ștergi tot cu buretele, cînd nu mai contează nimic, cînd totul e vînare de vînt, cînd te uiți în jur și-i vezi cu adevărat pe cei de care ești legată, în detrimentul celor cu care aveai telepatii, vise comune, palavre și mai comune, idealuri și mii de fire invizibile ale energiilor suave și subtile.

Ce te ține cu adevărat într-o relație, chiar și atunci cînd îți vine să-ți iei lumea în cap, este viața de zi cu zi la care nu poți renunța așa ușor. Ce mîncăm, ce bem, dar să avem grijă să nu ne îngrășăm, unde ne odihnim și unde mergem să ne plimbăm împreună. Cu ce ne îmbrăcăm, cînd facem piața și la ce filme ne uităm. Ce mai renovăm, ce mai cumpărăm pentru casă. Pe aceste simple activități îți poți construi o viață. Nu numai o viață, ci și liniștea sufletească, dar asta doar dacă lucrurile merg de la sine, bineînțeles.

Acum ceva vreme, acum aproape 20 de ani, începuse o cultură a libertinajului, ca urmare a anilor de comunism și a interzicerii avorturilor, cînd se întîmplaseră mii de tragedii în familii, ale căror traume unii le mai suportă și acum. Mame care nu-și măritau fetele cu turci, că ele erau românce, sau mame care nu le suportau pe prietenele turcoaice ale prețioșilor lor fii ca nu cumva să le miroasă hainele a oaie, sau tați care impuneau o anumită căsătorie, mai era frica de a nu-ți dezamăgi părinții pentru că ei s-au sacrificat din greu pentru un rahat ca tine și exemplele ar putea continua, dar ați prins ideea.

Cultura asta a libertinajului a dus la atitudinea aceea jemenfișistă care a creat atîtea femei independente, care-și cîștigă ”banu” singure, femei ambițioase care vor să demonstreze că ele se pișă pe bărbați și n-au nevoie de protecție, că, la o adică, sunt și destul de deștepte să-i joace pe degete și mai au și 4 boașe cu care să dea în masă cînd nu le convine ceva. Pe lîngă ele, încerca să supraviețuiască generația de femei care au fost învățate de mamele lor să dea peste cap viața unui bărbat cu un copil pe care acesta nu și-l dorea sau nu era pregătit încă pentru el, dar era nevoit să-l primească în viață, deopotrivă cu maică-sa, care apoi zbiera la fetele mai tinere și neștiutoare de viață: lasă că pînă nu ai un copil nu știi ce înseamna ASTA. Niciodată nu ți se explica ce e ASTA, care ASTA și cu ce se mănîncă chestia ASTA.

Am participat, desigur, la mii de discuții femei vs bărbați și bărbați vs femei, apoi femei vs. femei, prea puține bărbați vs bărbați. Înaintînd în vîrstă, îți dai seama că nu mai ai timp de așa ceva. Oricum ți-ai dat ochii peste cap de mii de ori ascultînd mii de aberații. Măi, copii, și vine o vreme cînd nimic din toate astea nu mai contează și nici ochii peste cap nu ți-i mai dai. Stele, versuri, floricele, idealuri și bășini, discuții despre dînsa într-însa, despre orcile care anunță constant că sunt fericite, despre unele care vin la mare să-și spele jegul de sub cutele de grăsime, despre boitele care, la fel, cînd intră în apă li se scurge machiajul și genele false, le cade tencuiala și ies din valuri, nu ca Afrodita, din spumele lor, ci mai bătrîne cu 50 de ani și algele lipite de celulită. Dar chiar și așa, te poți uita la oameni ca la un spectacol ridicol, chiar și atunci cînd vezi în ochii lor propriile tale enormități ridicole.

Eu sunt pro-mariage. Am fost tot timpul. Cu condiția să-mi fie alături un tip la fel de nemernic ca mine, la fel de ironic, la fel de rezistent și, în același timp, la fel de nepăsător la spectacolul din jur. Am avut noroc. Și foarte rar telepatii. Dar probabil că între cei care dorm de atîta timp împreună nici nu mai e nevoie de asta.