Școala e așa cum o tratezi!

12814457_808788985892331_1305312073988467894_n

”E nevoie de un sat întreg să educi un copil!”

Mă disperă la maximum mentalitatea asta comunistă cum că timpul meu ar aparține cuiva și că dacă ți se dă o sarcină sau ai o responsabilitate trebuie să stai drepți, să nu crîcnești și să te lași umilit că așa au zis guvernul, inspectoratul sau vreo proastă care n-a vrut să verifice ceva pentru că o doare fix în cot de timpul altuia, că doar nu și-l pierde ea.

Ca să înțelegeți mai bine ce spun eu aici, să vă povestesc ziua de azi. Știam că va fi concursul de ocupare a posturilor de directori. Toți cei desemnați să participe în comisiile de examinare, primesc vinerea trecută mail cu invitația de la ISJ, cum că suntem convocați pe 12 octombrie, la ora 11.00, la Liceul Lucian Blaga din Constanța. Lumea începe să se mobilizeze. Fiecare dintre cei nominalizați își face programul, socotelile de cu cine las copilul, în grija cui afacerile etc.

Prima întrebare firească: de ce e nevoie ca dintr-o comisie de evaluare a unor teste grilă, verificate cu un barem dat, să facă parte consilieri locali, asistente sociale, părinți, patroni, doctori, toate categoriile profesionale, care nu fac nimic altceva decît asistă, în spatele a doi inspectori, dacă ăia numără corect niște răspunsuri a, b, c. Nu e ca și cum ai fi tu de acord sau nu cu răspunsul pe care îl poate da un viitor director de școală, pentru că nici măcar nu știi ce a fost întrebat, nu ai fost în sală, testul a fost oricum scris, într-un interval de timp în care tu, cel invitat într-o comisie de evaluare, ai stat pe hol nici mai mult nici mai puțin decît 7 ore.

Chemat la 11.00, ai intrat în sală la ora 19.00, timp în care nimeni n-a știut să-ți spună de ce ai fost chemat atît de devreme, de ce a fost nevoie de prezența ta, mai puțin utilă decît a unui cuier ruginit, în care poți atîrna totuși niște haine, din moment ce doar ai dat cu subsemnatul, nici măcar cu părerea. N-ai făcut parte din nicio comisie, îți spun eu, ai fost chemat doar ca martor că, vezi Doamne, a dat peste ministere și inspectorate strechea transparenței. Bine, bă, pe timpul meu? Pe sănătatea mea și pe banii mei?

Deci, unii, comme moi, au ajuns în jur de 10.00 (veneam de la Medgidia – să nu întîrziem, Doamne ferește). Str. Mărțișorului era deja plină de mașinile celor care veniseră și ei deja. Presa era la datorie. Să nu credeți că după ore de așteptare în fața liceului, ca să-și facă datoria, s-a învrednicit cineva să le dea măcar un pahar de cafea, fie și la plastic.

Să nu credeți că cineva a sunat înainte oamenii adunați acolo să le spună că vor sta ore în șir, să-și ia dracu un sendviș de-acasă, că ei nici apă nu le vor da. Sau măcar să fim avertizați că va dura toată ziua, ne luam de-acasă niște ciorapi la împletit sau un macrameu să facem ceva cu mîinile.

Oamenii au stat ore în șir, care înnodînd țigările, care făcînd 13-14, unii au riscat și s-au dus la Dedeman să-și facă piața, mai ales cînd au auzit că se va intra în ordine alfabetică, Medgidia fiind la M, o-ho!, stai și așteaptă, bani să ai că puteai să cumperi și din Dorally, nu numai din Dedeman.

Dar hai, noi ca noi, ne mai puteam mișca de colo-colo, mai puteam vorbi la un telefon ceva, sau verifica revista presei pe net, la un moment s-a deschis și chioșcul din liceu și-am reușit să ne umplem burțile cu niște uscături din care am ronțăit mai mult de nervi, dar bieții candidați la funcțiile de directori, tot oameni și ei, au trebuit să stea închiși în clasele lor, de parcă erau pedepsiți, să nu cumva să iasă nicăieri, că poate fug cu testele deja sigilate undeva în lumea mare. Băi, voi sunteți normali la cap? Ați auzit așa de puțină omenie? Oamenii ăia, de care o să aveți nevoie tot timpul, cu care veți ține legătura tot timpul, dădeau un concurs, erau nemîncați și stresați, emoționați sau îngrijorați. Bine c-ați plantat în curtea liceului o mașină de pompieri, măcar de v-ar fi luat foc mințile de la atîta gîndit cum să organizați mai bine concursul acesta.

În jur de 13.00, presa era încă la datorie, în fața liceului. Tot cam pe la acea oră, directorii sau viitorii directori, au terminat cu examinarea test grilă. Pe la 14.00, după vreo 5 țigări și un corn cu ciocolată, am trecut la investigații, m-am plimbat iar pe holuri, unde lume din ce în ce mai nervoasă se plimba într-o aiureală continuă. Ăștia cu nervii mai tari, așa, și-au găsit un partener de conversație ca să mai treacă vremea, în fine… ați cam priceput atmosfera.

Ca o concluzie, toți cei care au venit, toți cei care au stat atîta timp și au suportat această lipsă de bun simț din partea ISJ Constanța (oricum ai da-o, nu o poți încadra decît la nesimțire, una de-aia abrutizată în timp – că nu e prima oară cînd se întîmplă, e prima oară cînd mă nimeresc eu la un asemenea concurs, ei bine toți acești oameni au fost acolo pentru un singur motiv: să fie alături de directorii de școală, să-i susțină și nu au lipsit tocmai pentru ca să nu se anuleze concursul și să se termine cu șarada asta. S-a mai trezit și una să spună că ce, dacă vă chemam la 11.00, veneați? Păi tocmai ce ai făcut-o și oamenii au venit. Acum na, ca la români, care n-au nici cea mai mică intenție de a învăța valoarea timpului și de a-l respecta pe al altuia, în logica lor superbă, ca să intri la 17.00 trebuie să te prezinți la 11.00, dacă stai tocmai în Ostrov, nu e treaba nimănui cu ce ajungi acasă, dacă ultimul autobuz e la 18.00 (ipotetic vorbind).

Dar dacă tot știau că se va intra în sala de clasă în ordine alfabetică, de ce nu au chemat oamenii la ore diferite, pana mea, măcar atît, sau să-i fi organizat în funcție de distanțe, în funcție de orașe, nu știu, faci ceva să văd că-ți pasă de oamenii din învățămînt! Pe urmă, te miri că învățămîntul e la pămînt. Cu așa aroganțe inspectoricești, nici nu e de mirare. Și cam cum ai putea avea un învățămînt puternic, de durată, cu rezultate bune, dacă însuși Învățămîntul este primul care umilește oamenii (profesori și părinți). Și cînd îl scriu așa cu Î mare e un vis al meu despre cum ar trebui să arate un Învățămînt cu toți cei implicați în el, un Învățămînt în care emoțiile și sentimentele sunt mai importante decît temele, iar copiii mai importanți decît salariul.

Rezultatele concursului pentru ocuparea funcției de director/director adjunct: 225 candidaturi, dintre care 2 persoane au lipsit, 30 au fost respinse, 192 admise și o evaluare nefinalizată, Dumnezeu știe de ce.

Pentru acești 223 oameni care au dat concurs au fost alți 3-4 (nu mai punem la socoteală inspectorii) care au semnat că au participat la idioțenia asta. Hîrtii, semnături, xeroxuri, copaci tăiați… mai adăugați, dacă ați fost pe acolo.

Urmează interviul de departajare a candidaților, pentru cei care au concurat pe aceeași poziție. Felicitări tuturor celor care au rezistat zilei de azi, mult succes în continuare concurenților și nervi de oțel tuturor (candidați și susținători)!

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s