Rats On Wire

Dacă fiecare om și-ar lua la Judecata de Apoi chipul animalului pe care-l reprezintă, sunt sigură că unii ar avea mutre de șobolani. Și cam la asta s-ar reduce toată viața lor.

the-imitation-game-2014

The Imitation Game (2014)

Viața lor e un mare ascunziș. Se ascund de ei înșiși, se ascund în spatele altora, se strîmbă în spatele altora, înfig cuțite în spatele altora și tot așa, o viață tristă și lipsită de bucurii. Singura lor rațiune de a trăi este de a-și săpa galerii din care cred că pot scăpa nevătămați.

Ce dracu poți să le faci? Cînd îi vezi că sunt atît de proști și cad pe spate la orice minciună, îți dai seama că aia e, nu-ți rămîne altceva decît să te ferești de ei ca de șobolani și cînd îți stau în cale să-i stîrpești. Otrava cea mai eficientă este ignoranța, pentru că știi că altfel, oricum nu-ți țin piept, oricum habar n-au ce au cu tine, pentru că nu au schimbat nici două vorbe cu tine și nici nu cred că-s capabili să lege două propoziții inteligente fără să se încrunte de o sută de ori, ca să pară mai deștepți, altfel sunt morți, le piere autoritatea.

Problema este că România asta e plină de șobolani, dacă dă o ciumă peste noi, să fiți siguri că nu mai există scăpare. Cam din ce credeți că v-ar putea salva niște amărîte de muieri pe tocuri, cu sprîncenele alea ale lor desenate cu carioca sau cu cărbunele, care se șterg la prima ploaie? Sau tipii ăștia care umblă cu tricourile lor emotive prin care li se zăresc sfîrcurile ofticate?

Ăștia cu impresiile lor că vor salva lumea de carii cînd, de fapt, vor s-o îngenunchieze doar ca să demonstreze că pot face rău sunt tot atît de limitați în puteri, ca o corabie în derivă, lovită de trăsnet. Corabia e în derivă oricum, nici nu mai e nevoie de trăsnet, e doar o chestiune de timp.

PS: Ridicăm la rang de eroi toți bețivanii și facem din orice rapandulă o ecaterina teodoroiu. Pe urmă plîngem doar 1 zi oamenii cu adevărat mari! Un neam mai ipocrit și mai laș ca ăsta nu cunosc. Mă bucur că m-ați învățat să nu am pretenții de nimic.

PS1: Altădată cînd te strîmbi, ai grijă să nu ai o oglindă prin care te pot vedea, pentru că de-acum va trebui să faci față privirilor mele. Să te văd!

In Absentia Christi

praf-de-stele

O viață trăită în viteză, cu multe goluri în realitatea înțeleasă, multe lucruri și evenimente care nu sunt privite cum trebuie sau mai adînc…. (Ben Okri)

Unii cred că dacă lipsesc din peisaj nu li se văd urmele băloase, că alibiurile lor nu miros a premeditare și că șiretenia lor are la bază inteligența, nu împuțiciunea cu care se mișcă prin viață.

Oi ști tu multe, dar nu știi ce trebuie, darling!

Oi fi pus tu multe bețe în roate altora, oi fi avut victorii meschine de moment, dar în relațiile pe care ai vrut musai să le strici, ai dat chix. Avantage à nous! Orice-ai face tot în punctul acela ajungi, tot acolo mori. La masa ta tristă, cu țigara în colțul gurii, cu strategiile tale de doi bani, cu oameni care-ți întorc spatele, hăhăind în urma lor, de parcă chiar ai înțelege de ce pleacă toți din viața ta.

Să știi că uneori lucrurile chiar nu sunt premeditate. Se întîmplă, pur și simplu. Cînd se întîmplă, pur și simplu, e un plan mult mai mare pe care tu n-ai cum să-l pricepi.

Întotdeauna ai fost și vei rămîne cea mai bună glumă de om din viețile noastre! Să-ți aduci aminte de asta de fiecare dată cînd mai apeși pe butoane și încerci să creezi haos că n-ai fost decît gluma de care am rîs cu toții. În timp real.

Zilele orașului oricare

Încerc (vorba vine) să-mi dau seama de ce a fost așa mare deranjul în primăria Medgidia atunci cînd s-a vorbit despre transparență.

A fost joia trecută ședință de consiliu.

Înainte însă de asta, acum un an și mai bine, am avut destule discuții despre zilele unui anumit oraș. Să spunem Năvodari. Paranghelii, oameni, camere de filmat. În spatele acestor camere, oameni care nu-și luaseră banii de 2 sau 3 săptămîni, and nobody cares. Dar era bine, că filmau, că aveau ce să filmeze. Pe stomacul gol, altfel se poartă discuțiile, nu? Parcă sunt mai sincere. Poate mai acide, dar cine-i poate blama pe cei care muncesc și nu-și iau salariile? Și urmează o ”melodie ce se cheamă melodie”, anunța ”artistul” care uitase cum se numea propria melodie. Chica laca chichi cha.

Întrebarea a zburat firesc: ”De ce oare iau atîția bani oamenii ăștia care n-au bunul simț să țină minte cum se numesc melodiile lor?” Te întrebi ca ăla care stă ore în șir, atent, să nu-i scape ceva, că dacă da, nici măcar melodia fără titlu nu mai iese cum trebuie.

Kader, ar spune turcii.

Dacă e bine sau nu să sărbătorim orașul în care ne-am născut? De ce nu? Cine s-ar împotrivi unui act de sărbătoare? Cu mici excepții, în anii cînd n-am fost în oraș, zilele orașului însemnau întîlniri cu prietenii, o plimbare în centru, o porție de mici sau o vată de zahăr, copii care aveau activitățile lor la Casa de cultură, mame care alergau cu costumele (asta pe timpul zilei), iar seara spectacole în care niște artiști de la televizor ne spuneau cît de mult ne iubesc.

A devenit tradiție pînă anul acesta.

Deși nimeni nu s-a opus acestor zile ale orașului, N I M E N I, sunt scrise negru pe alb semnăturile tuturor celor 19 consilieri pe care-i are orașul Medgidia și sunt filmate toate ridicările de mînă, primarul anunța ieri, prin aparatul său de PR ți comunicare, că anumiți consilieri, printre care și eu, am obstrucționat actul de cultură numit Zilele Orașului Medgidia și, ca urmare, anulează evenimentul, din cauza acestor consilieri, mofturoși politic și tendențioși și duplicitari pe deasupra etc.

Primarul actual are ce are cu partidele politice, e constant, foarte bine. Are problema asta de ani de zile.

Dar iată surpriza! Dacă un partid, oricare ar fi acela, ar fi comandat unui consilier (spălat pe creier de doctrinele partidului) să se opună dlui Vrabie, de ce acesta (oricare ar fi el) a ridicat mîna și a aprobat punctul 3 al ședinței de consiliu, adică a fost de acord cu bugetul alocat Zilelor Medgidiei?

Înainte să vă răspundeți singuri la întrebarea asta, să vă mai pun altă întrebare al cărui răspuns să vi-l dați tot singuri, voi, oameni care munciți de dimineață pînă seara: de ce i-ați da din bugetul orașului vostru (și nu e vorba de Medgidia, atenție!, ci de oricare alt oraș) lui Axinte 5000 de euro, doar ca să-și arate căciula și să spună cîteva bancuri răsuflate pentru o zi sau două cît poposește la voi în oraș? (E doar un exemplu). Cam cîte luni trebuie să munciți voi de dimineață pînă seara ca să plătiți taxele, impozitele etc. ca să strîngeți banii aceștia? Cam cîți bani credeți că sunt impozitați din drepturile de autor sau de cesiune ale maneliștilor de către FISC? Dacă ați ști că apare cea mai tare vedetă să vă cînte pe scenă (dar absolut cea mai tare vedetă din România, oricare ar fi ea) și ați ști că vă ia cam 10 000 de euro din bugetul orașului pentru o cîntare de 3-4 ore, cînd ați putea negocia cu ea și ați ajunge la un preț de 5 000 de euro, ce ați alege? Alegeți să-l plătiți mai mult decît ați fi putut negocia? Complicată alegere.

Aduceți-vă aminte că plîngeați după străzile paradite din oraș, de curățenia acestui oraș de care nu erați mulțumiți, de iluminatul public, de camerele de supraveghere și cîte și mai cîte.

Zilele unui oraș nu înseamnă act cultural, ci doar cîteva zile (ar fi fost 3 anul acesta) în care oamenii vor să se relaxeze. Adică entertaiment, divertisment, nu cultură. Cultură ar însemna altceva. Ce-ar fi să nu mai confundăm noțiunile? În Medgidia, bibliotecile au primit fix 0 lei pentru înnoirea fondului de carte, se poate să nu mai denaturăm discuțiile?

Cultură înseamnă festivaluri de teatru, de muzică, festivaluri etnice, festivaluri de dans, de muzică populară. Evident, explic aiurea. Cei care au priceput, au priceput deja, fără atîtea cuvinte, trebuiau doar să urmărească ședința. Cerînd transparența cheltuielilor obstrucționezi cultura? Wow! Păi chiar nu mă mai mir de ce sunt probleme în Medgidia și anticipez încă de pe-acum că vor mai fi.

Dar dacă tot se întreabă cetățenii orașului dacă să mai fie consilieri sau nu, anumiți consilieri sau alții (ăia care tac mîlc, chitic și n-au nicio părere despre nimic, doar dau din cap precum cățelușii jucăuși, de teamă să nu se supere domn primar – și oare ce nu-l supără pe domn primar?), de ce nu sunt întrebați aceeași cetățeni ai orașului pe cine vor să vadă la Zilele Orașului? S-a ocupat cineva de asta?

De ce s-a supărat dl Vrabie că am zis în ședință să se aibă grijă la valoarea contractelor, pentru că știu, din surse sigure, că niciodată nu s-au negociat aceste contracte, cînd puteau fi înjumătățite cheltuielile? Habar n-am. S-au terminat problemele orașului și s-a opus cineva la distracție? Nici, nici. Și-atunci? De ce nu se mai țin Zilele Medgidiei? Ia uitați-vă, frumos, în al doilea material cum ridică mîna toți! Fără cea mai mică ezitare!

 

 

Și după ce s-a aprobat și bugetul și toată lumea aștepta ca Zilele orașului Medgidia să se întîmple, ieri se anunța că, gata, din cauza consilierilor (pardon, anumitor consilieri!) nu se mai ține nici o sărbătoare. Era să intru în comă de uimire cînd am văzut că din cauza mea, ba că am mai și propus să se asfalteze 150 m de stradă. Da, am zis că din banii salvați din negocierea contractelor ar putea să se mai asfalteze niște străzi (dar nu mi-am permis să spun cîți m, că nu știu eu mai bine decît domn primar cîți km de străzi trebuie asfaltate), am mai propus să se cumpere rechizite copiilor ai căror părinți muncesc, nu numai celor ai căror părinți nu muncesc.

Iote că n-am știut că pot da peste cap EU marea sărbătoare a orașului cu astfel de declarații.

A mai fost o declarație foarte interesantă în spatele ușilor închise (chiar n-are importanță cine a făcut-o). Zice unu la un moment dat: ”nu uita că ai ajuns consilier datorită unui partid care te-a susținut”. Ceva mai tîmpit n-am auzit demult. Partidele astea vor oameni fără personalitate? Care n-au nicio părere despre nimic? Care se așază pe scaun doar ca să se grăbească să plece acasă? Dacă vreun partid vine și spune, alo, fata, ce te freacă pe tine grija de bugetul orașului în care ești consilier, eu reneg partidul acela și mă duc acasă cu fruntea sus! Am subliniat ca să vă sară în ochi pentru viitorul comunicat de presă, apropo de limbaj de consilier.

P.S. Aveți idee ce simplă și fără bătăi de cap ar fi viața mea dacă n-aș mai fi consilier local? N-aveți nici cea mai vagă idee. Așa că, mai faceți un referendum. Dar vă rog să țineți cont c-ați mai semnat unul înainte de alegeri. Cum care?

Alte articole apărute în presă pe acest subiect:

http://www.replicaonline.ro/vrabie-a-scapat-situatia-de-sub-control-ar-putea-fi-acuzat-de-abuz-in-serviciu-fiindca-anuleaza-zilele-orasului-medgidia-289432/

Valentin Vrabie – drumul de la primar la dictator

http://www.cugetliber.ro/stiri-politica-primarul-vrabie-si-a-iesit-din-minti-lasat-fara-circ-cere-alegeri-anticipate-la-medgidia-298478

http://constanta.ro/2016/09/05/a-luat-o-razna-valentin-vrabie-zilele-medgidiei-anulate-in-urma-unor-declaratii-ce-nu-convin-primarului/