Locale – Opera de 3 parale

Acum 4 ani (adică în 2012) n-am fost la votul pentru locale. Dragoș a votat, mama a votat. Eu n-am avut încredere în nimeni căruia să-i dau votul meu.

Rămînînd însă în Medgidia, s-a întîmplat să fiu implicată în viața orașului mai mult decît am crezut. Lucrînd în televiziune, s-a întîmplat să dau și peste alte administrații. S-a întîmplat ca la campania asta (2016) să mi se ceară ajutorul, cam pe ultima sută de m. Deci nu m-am pregătit ca alții cu un an înainte că haolio, vin alegerile. N-am avut timp de așa ceva, sau mai degrabă nu mi-am pus niciodată problema.

Care era, de fapt, oferta pentru Medgidia? Valentin Vrabie (zis mai nou VeVe) – care nu mi-a inspirat niciodată încredere și pentru asta, scuzați, dar nu are de ce să mă blameze cineva – și-apoi după asocierile pe care le-a făcut, mi-a fost clar. Luminița Vlădescu – o timidă care se tratează, dar bun executant și o femeie cu o mare capacitate de muncă și rezistență la stres. Și mai era Marian Odor, total necunoscut pentru mine, dar care a avut o creștere în procente excepțională, avînd în vedere că 25 de ani a stat într-un birou și a părut tipul de funcționar perfect, care-și vede de calculele lui.

Am ales Luminița, mai bine spus Luminița m-a ales, cu 3 săptămîni înainte de a începe campania propriu-zisă. Am acceptat cu o săptămînă înainte de a începe nebunia să fac parte din echipa ei.

S-a întîmplat, ca astfel, să aflu ce înseamnă o campanie electorală și toată tevatura.

Nu mi-am dorit să fiu în mijlocul acestor întîmplări. Aveam deja un plan de lectură pînă la sfîrșitul anului și traduceri cu deadline la purtător. Nu mi-am dorit nici să rămîn în Medgidia, nici să lucrez în televiziune, nici să intru într-o campanie electorală. De cînd m-am întors aici (2011), tot vreau să plec și n-am reușit, cu toate tentativele mele de evadare. Apoi am renunțat pentru că mi-am zis că poate Universul are alte planuri cu mine.

Fără să intru în povești ezoterice, vreau doar să trag unele concluzii. Le scriu, să rămînă. Peste patru ani, scot din nou însemnarea asta și apoi mergem mai departe.

După țeapa cu Iohannis și ”ne-am luat țara înapoi” și România ”lucrului bine făcut”, mi-am dat seama că țara asta trăiește doar din slogane. Adică vorbe goale. Cum multe vorbe goale s-au spus și în campania aceasta. Nu că nu s-au stins ecourile ei, dar în perioada următoare vor fi duse la paroxism aceste vorbe goale, conform teoriei zvonului, care prinde așa de bine la medgidioții prea ocupați cu viața lor grea, ca să mai discearnă cu propriul cap.

Unii vor încerca să-și salveze incompetența arătînd cu degetul spre alții. C-așa-i în tenis, românul nu se dezminte. ”Din cauza lu ăla și lu ăla n-am putut să fac aia și aia. Eu am vrut.” Parcă-l aud pe Băsescu. Ce multe a vrut și ăla să facă, dar n-a putut. ”Să trăim bine”, alte vorbe goale.

Uneori mi-e milă de oamenii ăștia, ei chiar cred că pot, ei chiar cred că vor, ei chiar cred că la ei în oraș nu se va răsturna căruța cu hoți și proști. Dar de la a crede la a pune mîna să faci ceva dincolo de teoriile zvonului, e cale lungă. Ei chiar cred că dacă cineva are altă părere trebuie omorît cu pietre, amenințat și scos din oraș. Ei chiar cred că asta înseamnă putere, corectitudine și un cor de ”să trăiți, șefu!”. Și că nu vor da socoteală. Undeva, acolo unde se decartează totul și unde voturile se numără cu totul altfel.

Corolar 1: Campanie nu fac candidații la primărie. Ei doar trebuie să fie pregătiți psihic să încaseze. (A ieșit Vrabie, care și-a început campania cel puțin acum 3 ani). Au încasat-o toți 3 (Vrabie, Luminița și Odor – ceilalți 4 care au candidat au fost prea nesemnificativi să-i pomenesc, profesorul de sport abia dacă știa să citească)

Și mă uit cum toți știu tot despre toată lumea, dar n-au timp să se gîndească dacă ceea ce știu poate face bine sau rău unui om, unei comunități sau propriei conștiințe. Închid ochii, bagă mizeria sub preș și mai dorm liniștiți încă 4 ani.

Corolar 2: 4 săptămîni de campanie și 3 păreri de la 3 oameni care pentru mine nu mai fac nici cît o ceapă degerată. Surpriza cea mare a fost că exact persoana pe care o blamau cel mai tare a fost sprijinul meu cel mai de preț și cea care i-a și deconspirat. Nu mă surprinde deloc asta. E o lege universală care spune că atunci cînd aperi pe cineva în lipsa lui, și nici măcar nu simți nevoia să-i spui asta, într-o zi o va face și el/ea, într-o împrejurare cînd ai nevoie. 

Corolar 3: Am cîștigat 3 prietenii și o soră mai mare (mereu mi-am dorit una). De fapt, mai bine zis s-a sedimentat încrederea mea în aceste prietenii. Am intuit leprele, au apărut justițiarii. E de bine. Lumea e împărțită în două. Unii care vor s-o distrugă, alții care vor s-o protejeze. Numai că într-o campanie nu mai știi care sunt unii și care sunt alții.

Nu-i nimic. O să aveți timp 4 ani să vedeți/să vă mirați sau să luați atitudine. ( Da` sper să nu vă aduceți aminte de cartierul Ali Baba doar din 4 în 4 ani.)

Întrebare pentru 2020: Cîți locuitori mai sunt în Medgidia acum (2020 -remember)? 

One response to “Locale – Opera de 3 parale

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s