Prima ședință de Consiliu 2016 – Consiliul s-a constituit. Surpriză – cuvîntul de ordine

Cred că este dreptul fiecărui cetățean din Medgidia să afle care sunt ”jocurile” celor pe care i-a ales și dacă aceste ”jocuri” sunt în interesul lui. Pas cu pas, ședință cu ședință.

Hinturi

Primarul de azi, Valentin Vrabie, deși n-are un temei legal propune un viceprimar, cel care s-a tot vehiculat pe ici pe colo, tînărul hoge Ozgun Arslan. Discursul penetrant și cu lipici la nevestele iubitoare de telenovele sună așa: ”pentru că miercuri vine un investitor străin din Turcia care bagă 60 milioane de euro în spitalul din Medgidia propun să am la întîlnire un viceprimar tătar”. (O logică superbă – dacă găsim un investitor german, dați sfoară-n țară poate găsim un german, ceva, care locuiește în Medgidia). În Consiliul Local însă, un consilier PSD, Narcis Ion întreabă: ”Cum se numește acest investitor, să-l știm și noi, totuși, așa e frumos, dacă dă atîția bani să-l pomenim și dacă chiar îl aduceți votez de-acum încolo toate proiectele dvs.” Răspunsul primarului Vrabie: ”Vreți cu nume și prenume? Surpriză!

Traducem: abureală!

Butnaru de la MPM spune: Nu sunt de acord cu acest troc: o să vină investitorul fără nume, propus de un primar care n-are temei legal să propună un viceprimar.

Se caută temeiul, se caută, se caută, nu se găsește, M10 sare în ajutor, propunem noi viceprimar Ozgun Arslan.

Primarul Vrabie se înfoaie puțin: ”o să vadă cetățenii orașului Medgidia că nu sunteți de acord cu investitorii!” Ba suntem, dom`le, că nu suntem tîmpiți, dar cînd e vorba de afaceri și investiții, cei care învîrt milioane de euro pe degete nu se uită la etnia viceprimarului, să fim serioși, chiar dacă sunt turci!

Rămîne, deci, să alegem viceprimarul dintre acest tînăr hoge tătar Ozgun bey și dl Dumitru Păun de la ALDE. Primarul își învîrte ochii prin încăpere: nici o altă propunere? Nici o Luminiță, nimic? Un moment de panică. Nu mai iese, dom`le, numărătoarea!

Cînd nu iese ceva se cere o pauză de cafea, țigară, pișcot.

Ca să nu mai lungim ședința, deși voturile s-au negociat pînă-n ultima secundă, votăm după cafea.

Rezultat: 12 voturi anulate, 6 Păun și 1 Ozgun. Surpriză! (cuvîntul de ordine al acestei ședințe extraordinare în care toată lumea vrea bunul mers al cetățeanului din Medgidia).

Întrebări: Ce s-a întîmplat cu voturile dlui Ozgun? Unde au dispărut? În neantul anulării? Păi ce vor spune acum cetățenii orașului Medgidia, dle Vrabie? Nu vă mai interesează investitorul din Turcia, prietenia dintre popoare etc.? Vă deziceți de ea la prima socoteală? 60 milioane de euro? Spitalul? Locurile de muncă? Sau dăm iar vina pe politică și pe consilieri?

Ce iese însă în evidență și-mi pare rău c-o spun pentru turco-tătari: că și-au luat-o big time în freză. O primă promisiune a fost încălcată, cea făcută comunității turco-tătare în fața căreia noul primar al orașului Medgidia a promis sus și tare că le va scoate un viceprimar. A încălcat-o în momentul în care și-a pus consilierii de la M10 să anuleze voturile (adică să nu voteze cu omul propus chiar de ei) și în felul ăsta nu s-a întrunit numărul minim de voturi, prin care municipiul Medgidia putea avea viceprimar la ora asta și ne puteam apuca de treabă cu toții.

Contorizăm, deci, prima promisiune încălcată din lungul șir ce va urma.  A doua mare păcăleală a lui Vrabie apoliticul, anume aceea că partidele să tacă (ele nefiind, pesemne, formate din oameni, ci din spițe de bicicletă) și să vorbească independenții.

Ce se află în spatele acestei manevre? Interesul cetățeanului în nici un caz. Să ne aducem aminte de prietenia dintre Odor Marian și ”dragă Vali” și cît de frumos au colaborat ei in minunatele comisii unde s-au întîlnit. Dacă aplicăm și ”pansamentul” prezenței fostului primar Marian Iordache la învestirea lui Vrabie în funcția de primar, tabloul este complet.

Medgidienii își vor primi răsplata unui vot imbecil pe care l-au dat. Și un alt vot și mai imbecil pe care nu l-au dat. Să nu uităm că 49% dintre medgidieni NU au ieșit la vot. Acestea sunt cifrele, chiar dacă dl Vrabie crede în continuare că a fost votat cu 60%. Vocea Medgidiei este și vocea celor care au tăcut.

Mai cad multe perdele? Așa de repede?

Locale – Opera de 3 parale

Acum 4 ani (adică în 2012) n-am fost la votul pentru locale. Dragoș a votat, mama a votat. Eu n-am avut încredere în nimeni căruia să-i dau votul meu.

Rămînînd însă în Medgidia, s-a întîmplat să fiu implicată în viața orașului mai mult decît am crezut. Lucrînd în televiziune, s-a întîmplat să dau și peste alte administrații. S-a întîmplat ca la campania asta (2016) să mi se ceară ajutorul, cam pe ultima sută de m. Deci nu m-am pregătit ca alții cu un an înainte că haolio, vin alegerile. N-am avut timp de așa ceva, sau mai degrabă nu mi-am pus niciodată problema.

Care era, de fapt, oferta pentru Medgidia? Valentin Vrabie (zis mai nou VeVe) – care nu mi-a inspirat niciodată încredere și pentru asta, scuzați, dar nu are de ce să mă blameze cineva – și-apoi după asocierile pe care le-a făcut, mi-a fost clar. Luminița Vlădescu – o timidă care se tratează, dar bun executant și o femeie cu o mare capacitate de muncă și rezistență la stres. Și mai era Marian Odor, total necunoscut pentru mine, dar care a avut o creștere în procente excepțională, avînd în vedere că 25 de ani a stat într-un birou și a părut tipul de funcționar perfect, care-și vede de calculele lui.

Am ales Luminița, mai bine spus Luminița m-a ales, cu 3 săptămîni înainte de a începe campania propriu-zisă. Am acceptat cu o săptămînă înainte de a începe nebunia să fac parte din echipa ei.

S-a întîmplat, ca astfel, să aflu ce înseamnă o campanie electorală și toată tevatura.

Nu mi-am dorit să fiu în mijlocul acestor întîmplări. Aveam deja un plan de lectură pînă la sfîrșitul anului și traduceri cu deadline la purtător. Nu mi-am dorit nici să rămîn în Medgidia, nici să lucrez în televiziune, nici să intru într-o campanie electorală. De cînd m-am întors aici (2011), tot vreau să plec și n-am reușit, cu toate tentativele mele de evadare. Apoi am renunțat pentru că mi-am zis că poate Universul are alte planuri cu mine.

Fără să intru în povești ezoterice, vreau doar să trag unele concluzii. Le scriu, să rămînă. Peste patru ani, scot din nou însemnarea asta și apoi mergem mai departe.

După țeapa cu Iohannis și ”ne-am luat țara înapoi” și România ”lucrului bine făcut”, mi-am dat seama că țara asta trăiește doar din slogane. Adică vorbe goale. Cum multe vorbe goale s-au spus și în campania aceasta. Nu că nu s-au stins ecourile ei, dar în perioada următoare vor fi duse la paroxism aceste vorbe goale, conform teoriei zvonului, care prinde așa de bine la medgidioții prea ocupați cu viața lor grea, ca să mai discearnă cu propriul cap.

Unii vor încerca să-și salveze incompetența arătînd cu degetul spre alții. C-așa-i în tenis, românul nu se dezminte. ”Din cauza lu ăla și lu ăla n-am putut să fac aia și aia. Eu am vrut.” Parcă-l aud pe Băsescu. Ce multe a vrut și ăla să facă, dar n-a putut. ”Să trăim bine”, alte vorbe goale.

Uneori mi-e milă de oamenii ăștia, ei chiar cred că pot, ei chiar cred că vor, ei chiar cred că la ei în oraș nu se va răsturna căruța cu hoți și proști. Dar de la a crede la a pune mîna să faci ceva dincolo de teoriile zvonului, e cale lungă. Ei chiar cred că dacă cineva are altă părere trebuie omorît cu pietre, amenințat și scos din oraș. Ei chiar cred că asta înseamnă putere, corectitudine și un cor de ”să trăiți, șefu!”. Și că nu vor da socoteală. Undeva, acolo unde se decartează totul și unde voturile se numără cu totul altfel.

Corolar 1: Campanie nu fac candidații la primărie. Ei doar trebuie să fie pregătiți psihic să încaseze. (A ieșit Vrabie, care și-a început campania cel puțin acum 3 ani). Au încasat-o toți 3 (Vrabie, Luminița și Odor – ceilalți 4 care au candidat au fost prea nesemnificativi să-i pomenesc, profesorul de sport abia dacă știa să citească)

Și mă uit cum toți știu tot despre toată lumea, dar n-au timp să se gîndească dacă ceea ce știu poate face bine sau rău unui om, unei comunități sau propriei conștiințe. Închid ochii, bagă mizeria sub preș și mai dorm liniștiți încă 4 ani.

Corolar 2: 4 săptămîni de campanie și 3 păreri de la 3 oameni care pentru mine nu mai fac nici cît o ceapă degerată. Surpriza cea mare a fost că exact persoana pe care o blamau cel mai tare a fost sprijinul meu cel mai de preț și cea care i-a și deconspirat. Nu mă surprinde deloc asta. E o lege universală care spune că atunci cînd aperi pe cineva în lipsa lui, și nici măcar nu simți nevoia să-i spui asta, într-o zi o va face și el/ea, într-o împrejurare cînd ai nevoie. 

Corolar 3: Am cîștigat 3 prietenii și o soră mai mare (mereu mi-am dorit una). De fapt, mai bine zis s-a sedimentat încrederea mea în aceste prietenii. Am intuit leprele, au apărut justițiarii. E de bine. Lumea e împărțită în două. Unii care vor s-o distrugă, alții care vor s-o protejeze. Numai că într-o campanie nu mai știi care sunt unii și care sunt alții.

Nu-i nimic. O să aveți timp 4 ani să vedeți/să vă mirați sau să luați atitudine. ( Da` sper să nu vă aduceți aminte de cartierul Ali Baba doar din 4 în 4 ani.)

Întrebare pentru 2020: Cîți locuitori mai sunt în Medgidia acum (2020 -remember)?