”Minunile” care țin trei zile vs. abrutizările care țin toată viața

10917457_830862656987827_3334205432893313379_nMai mult decît oamenii care sunt proști by default și cu care chiar nu am de ce să mă intersectez și să le arăt gaura din macaroană – un apropo pentru cei care n-au primit răspuns la spumele lor – mă indispun exagerații. Nu există exagerat care să nu-și smulgă părul de pe piept la prima controversă. Există situații în care oamenii ”trebuie” să aibă păreri – evident că nu trebuie, subliniez pentru cei care au ratat ghilimelele, dar pe internet și femeile de serviciu simt nevoia să se exprime după ce-au curățat vreo 10 bude.

Nivelul de frustrare e direct proproțional cu nemulțumirile de la muncă, din familie și din viața de zi cu zi. Imaginați-vă ce crede o femeie despre lume, care e viziunea ei despre viață, după ce-a spălat alea 10 bude. Dar un bărbat care nu s-a mai bucurat de sex de vreo 5 ani și nu e pușcăriaș? Pur și simplu n-are lipici la femei, o fi urît, o fi prost, o fi needucat, poate-o are mică și ciuntită, treaba lui, nu știu, dar o lipsă cronică de sex abrutizează, scade încrederea în sine – și vorbesc aici de majoritate, nu de iluminați. Imaginați-vă părerea unui abrutizat de-ăsta despre viață, despre lume, despre femei, despre legea anti-fumat, despre Colectiv, despre atentate. Oh, nici cu femeile nu mi-e rușine.

După o anumită vîrstă au fix chipul pe care și-l merită. Părul pe care și-l merită. Pielea pe care și-o merită. Dar mai ales mintea pe care și-o merită. Au făcut totul pentru celelalte și atît de puțin spre deloc pentru cea din urmă. Ar mai fi și inima ce și-o merită, dar aici povestea este prea delicată și tristă. Să nu deviem.

Și există momente cînd oamenii ar trebui pur și simplu să tacă, dar nu, ei simt nevoia să arate cine sunt – de parcă ar interesa pe cineva ori ar conta pentru cineva gălăgia unuia în gălăgiile altora. Răcnesc unii la alții fără să se asculte, fără să se audă. Ca într-un club cu muzică proastă dată la maxim. Nici măcar nu li se face rușine de ce pot debita din toți rărunchii. Exagerații oricum nu au simțul măsurii și nici nu le trece prin cap ideea salvatoare să-și ia un sac de box în care să lovească pînă le trece supărarea pe ei înșiși.

Acum poate găsesc aici un răspuns toți cei care se întreabă de ce am încetat din senin să mai povestesc cu ei. Dacă nu, who cares? Nu-mi mai permit să mă las plictisită de gălăgia din viața lor. Sunt mii de filme pe care nu le-am văzut și o listă și mai lungă de cărți pe care nu le-am citit. Ce dracu să mai zic de alea pe care n-am mai apucat să le scriu.

3 responses to “”Minunile” care țin trei zile vs. abrutizările care țin toată viața

  1. ar trebui femeile de serviciu tinute in locuri special amenajate, fara internet. eventual cazate cu aia fara sex de 5 ani, sa fie si ele de folos societatii.

    Like

    • stii foarte bine ca n-am vrut sa spun asta, ci doar ca acum chiar si o persoana fara studii si cultura are impresia ca parerea ei conteaza, gratie internetului si a telefoanelor mobile.

      Like

  2. ai fost draguta cu ei sa le spui ca sint doar spalatori de wc sau ca au genitalele minuscule:))), ar fi fost bine sa fi fost doar atit, dar genul asta de oameni sint prosti-rai-abrutizati-oripilanti-diformi-etc, greu de definit. eu ma feresc sa-mi fac cunostinte/prieteni pina nu cunosc omul in multe situatii-limita, pentru ca acolo i se vede natura lui profunda, cred.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s