Să ne vedem de treabă. Putem?

sunrise over barreaAșa cum nu pot să lucrez în dezordine, nici nu pot termina un capitol din viața mea pînă nu trag linie și apoi abandonez cu totul rostul acelui lucru, om sau situație. Consider că i s-a dus vremea și concluzionînd e ca și cum mi-aș lua rămas bun de la ce mi-au adus pînă în clipa aceea în viață, unii și alții, unele și altele, bun sau rău, sarmale calde sau beri reci. E ca și cum după aceea îi las să cadă în neant pentru veșnicie. Sunt convinsă că n-o să-i mai recunosc spiritul nici în altă viață, dacă o mai exista vreuna.

Observ multă lume înțeleaptă, atît de înțeleaptă că pune botul la orice, fără discernămînt.

Foarte multă lume critică, un criticism de diletanți, cu o șmecherie de fațadă. Dacă i-ai pune să rezolve o situație neprăvăzută care apare într-o călătorie, să spunem, devin isterici.  Tot Universul conspiră împotriva lor pentru că lor nu li se poate întîmpla nimic rău. De buricoși sau buricoase ce sunt. Vor să se întîmple aici, acum, totul pentru ei. Ei și miresele pentru fiii lor sau nurorile pentru mamele lor. Și oricum dacă li se va întîmpla ceva rău vor pune pe facebook și va veni corul de mandoline să le țină isonul. (Dă să pup să treacă…)

O discuție înainte de sărbători: cine are dreptate, domle, scriitorii sau editorii? Numai în România se poate pune întrebarea asta. Și unii și alții trag turta pe partea lor și șchiopătează împreună, dar separat. Sunt niște proști și unii și ceilalți (din cei care și-au pus întrebarea asta, evident). Dreptate au doar cititorii. Depinde cu care dintre ei vrei să defilezi.

Sunt cărți pentru toată lumea. Și cititori pentru toți scriitorii, așa că dilemele voastre stupide nu fac altceva decît să-i îndepărteze pe oameni de marile voastre opere. Să vă spun un secret. Și corpul vostru va muri, indiferent cît de mare succes va avea romanul vieții voastre.

Trecem mai departe. Ca Borcea printre femei. Ca apele Dunării de soixante centimetre cînd se vor topi zăpezile și autoritățile vor fi luate prin surprindere, pentru a mia oară. De data asta de viituri. România nu mai e demult surprinzătoare, așa că nu văd rostul bolboroselilor nici împotriva ei, nici pentru ea. Nu se schimbă nimic. Toate aceste lucruri trec prin voi și nici măcar neclintirea asta nu vă schimbă. Vorbesc la modul general, desigur. Or fi cîțiva care găsesc în acel ”îmi văd de treaba mea, nu mă interesează de alții” un rost mai puternic decît ipocriziile, laudele forțate și imaginile plurivalente pe care se grăbesc să le trîntească alții în lume. Eu cu ”îmi văd de treaba mea” vreau să lucrez. Desigur ăia cam știu și ce vor și nici n-au timp, efectiv, să bage în seamă toate tîmpeniile. Chiar dacă și ei vor muri.

11880353_804817669638021_1533028555083271655_nCazuri gen Bodnariu, Vlahiu, Ciompaliu, amantele lui Borcealiu, cîte sunt, cîți copii a turnat, cine vrea să candideze la mălaiul dintr-o primărie, ce distrus luptă la greu pentru un trafic de rahat, un rating cu spume sau o glorie de 5 minute, a, da, și fîsîiala de după… ahahaha… băh, dar chiar nu vă e puțină jenă așa cînd după ce v-ați umflat venele gîtlejului, v-ați smuls dreptățile din cuier de parcă abia așteptau să descuiați cu ele mințile altora, vă fîsîiți după aceea ca o bășină pe silent? Cre` că nu. O dați la întors imediat. Scoateți din mînecă duioșia din sufletele voastre inocente din care s-au ivit astfel de derapaje, v-aduceți aminte că aveți pisici și copii, familii și inimi blajine care n-au vrut să rănească pe nimeni. Evident, nu sunteți în stare să salvați lumea, nu știți cum, dar adineauri, cu 15 ore în urmă mai exact, vorbeați de parcă Armaghedonul era, aaaa, cine, mă? E frati-miu.

Cîtă treabă au unii, bă băiete! Cîtă treabă!

Comments are closed.