Resturi

1422636_851610398252310_3662518766555575441_nIntru în dosare mai vechi păstrate prin cine știe ce minune a tehnologiei și dau peste o viață care a fost a mea și pe care am uitat-o. Tot azi am citit despre memorie și uitare și se potrivește de minune cu ce constat acum, am citit și despre extratereștri, dar asta pentru că mereu evitasem cercetările astea, apoi m-am uitat pe youtube la niște pungi care zburau prin aer și unii care filmaseră se extaziau de pungile alea că-și schimbau forma și culorile și mai luceau și-n soare, ca să vezi. Au tras concluzia filmată că pungile alea sunt alieni (cei care filmaseră erau spanioli, firește – deci am rîs cu lacrimi, de spanioli nu poți să faci altceva decît să rîzi – ăia chiar sunt extratereștrii cu toții). Acum cînd intru pe mailuri ca să pot găsi ce-mi trebuie mai întîi trebuie să înot printre spamuri și printre mailurile care se vor citi cînd voi avea mai mult timp, adică niciodată.

Printre resturile rămase găsesc poze și mi se face poftă să fumez cu anumiți oameni – e doar un fel de a spune pentru că nu cred că-i voi mai găsi nici pe ei la fel cum îi știam, e doar pofta de palavre și de tinerețe sălbatică. Viața ca un buldozer care modifică absolut tot și lasă în urmă niște dărîmături ca după un cutremur de 7,4 pe scara Richter.

Trebuie din nou totul șters și luat de la capăt. Pentru a mia oară.

Comments are closed.