Vreme de izbeliști

izbelistA plouat, s-a încălzit, iar a plouat, iar a fost vânt. Superbă vreme deci pentru orice. La alegere. Pentru servit masa într-un restaurant liniştit, pe fundal de jazz. Undeva, în altă realitate. Pentru o plimbare atemporală, sub umbrelă, printre copaci înverziţi pentru a câta oară, pe lângă lac, sau pe lângă faleza fără balustrade, prin parcul plin de câini și de rahați de câini. Poate fi și o vreme pentru un braţ de lalele grase, umede, îmbujorate, voluptuoase, oferite cu sclipire în ochi, într-o cabină telefonică. Ups, stați așa, că iar mă cred în Anglia, pe când încă sunt stucked în Medgidia unde nu mai sunt demult cabine telefonice. Mira-m-aș că mai există și poștă.

Superbă vreme pentru un tort de ness, savurat cu coniac şi neapărat o ţigară. Bine că-s caffee-mate-uri, răsărite ca ciupercile după ploaie. Dacă nu mâncăm sănătos să bem tot așa. Zahăr la cutii de plastic. Superbă vreme pentru lascivitate, comportament languros, patimă, febrilitate în priviri şi euforie în intenţie. Euforie în haine gri, orice e posibil. Poate fi și vreme pentru geamuri aburite într-un spaţiu strâmt, cuvinte şoptite pe pielea umedă de ploi, niciodată sărutată cu mai multă pofta de viaţă, de dragoste, de viu crud. Păcat că văd în jur numai morți.

Mai încolo, fix peste vreo lună va fi o vreme superbă pentru scăldat în bălţi de la ţară, cu ape calzi şi peşti puţini, cu fundul nămolos. Și pentru privit visurile înecate ale trecătorilor ursuzi, pentru aruncat jurnale pe caldarâm, sub niște picioare de damă care strivesc nemilos sufletul celui ce le-a scris cu zile scumpe din viaţa lui, sau ore inutile, și iată cum ploaia întinde cerneala şi spală trecutul cuiva, un trecut vlăguit şi modelat într-atât încât n-au mai rămas din el decât aşchiile.

E vremea să ne ducem iar în lume sau să ne pierdem urmele. Rămân aici ca niște bolduri, prinse ca-ntr-un insectar, crâmpeie din viețile noastre.

One response to “Vreme de izbeliști