Fuse și asta și se duse

Au fost o dată ca niciodată redacții în care jurnaliștii pătrunși de microbul fără de care nu și-ar putea face SINGURI meseria erau în competiție unul cu celălalt pentru cea mai tare știre, cea mai bună anchetă și aveau sursele lor pe care le știau de ani de zile și aveau grijă să și le păstreze etc. A fost  o vreme cînd jurnaliștii (nu spun reporterii, ca să nu se simtă jigniți, vezi doamne, unii și alții) nu aveau program de 8 ore, pentru că erau jurnaliști 24 de h din 24. Și erau și fotografi în același timp. Și la nevoie ajungeau la o știre pe jos, cu taxiul, sau cu biletul de tramvai. Sau cu cotiga, dacă era nevoie. Desigur, vremurile s-au schimbat, nu putem cere sare și piper pe știre în secolul vitezei, cînd evenimentele se nasc și mor cu viteza internetului.

A fost o vreme în care ziarele se citeau pentru că descopereai în ele articole-povești și în urma lor se schimbau paradigme și lumi. A fost o vreme cînd jurnaliștii aveau puterea să dărîme un imperiu cu un simplu articol, cînd numele lor avea greutate și erau mai cunoscuți decît un politician, cînd pana lor spunea ceva mai mult decît niște cuvinte.

Au mai rămas cîțiva.

alisson pillAcum e vremea cînd în presă sunt mai mulți slujbași, care au nevoie de directive și dădăceli, să li se spună ce întrebări să pună că ei nu sunt în stare să le formuleze, pentru că nu mai sunt pasionați de subiect, pentru că nici măcar nu se gîndesc la subiect, pentru că n-au coloană vertebrală, pentru că n-au nici măcar personalitate și nici demnitatea lucrului bine făcut, al știrii sub care apare numele lor. Pentru că nu știu ce-i aia o sursă și nici nu mai are nimeni chef să-i învețe. Nici pe cei dinainte nu i-a învățat nimeni, dar au știut cum și au avut și de la cine să fure meserie. Pentru că numele lor nici nu contează, e unul din o mie altele la fel.

newsroom-producingIar pentru cei care se miră că se prăbușesc publicațiile printate, ei bine, angajați-vă dracu oameni buni, care știu să facă din știri povești, care știu ce-i aia o investigație, angajați-vă jurnaliști care nu freacă mouse-ul pe copy paste-uri, care merg pe teren și nu strîmbă din nas că n-au mașină la dispoziție. Că de-aia v-a picat presa în bot, s-a împiedicat ca o fecioară care poartă pentru prima dată tocuri de 12 și singurul necaz al ei este că n-are cine s-o admire pentru “performanța” asta.

Comments are closed.