Cărţile lunii iunie

100_7597„Savurează-mă”, Alexandra Antonioni – o mare hedonistă şi cunoscătoare a mîncărurilor (şi a bărbaţilor), italiancă de origine, se plimbă prin lumea întreagă şi dă sfaturi despre cum să mănînci în funcţie de începuturile sau sfîrşiturile relaţiilor tale. Tipa ştie cum să te facă să te simţi bine. Dacă a reuşit asta în scris, îmi închipui ce face în realitate. Recunosc însă că n-am încercat nici una dintre reţetele ei. (Nu e o carte de bucate).

„Mănîncă-mă”, Agnes Desarthe – aşa s-a întîmplat să citesc „Mănîncă-mă” şi „Savurează-mă” în luna în care am început 4 diete şi le-am lăsat baltă imediat. Viaţa e prea scurtă ca să treci anorexic prin ea. Nu?

„Destinaţia sufletelor”, Michael Newton. Această carte merită o atenţie specială.

După „Călătoria sufletelor”, scrisă de acelaşi autor, am vrut să citesc şi despre celelalte 67 de cazuri de regresie din miile pe care dr Newton le-a făcut asupra subiecţilor săi in volumul al doilea al studiului sau. Sunt convinsă că nu există om care să nu se fi întrebat ce se întîmplă cu el după moarte, dacă mai simte ceva, dacă merge în iad sau rai, în lumină sau întuneric, dacă nu se va plictisi pînă la următoarea viaţă, dacă îşi va mai revedea prietenii, rudele, familia, sau la ce bun să tot treacă prin atîtea vieţi, dacă tot nu mai ţine minte nimic din ele, care e rostul etc. cine sunt eu, cine eşti tu, cine suntem noi toţi şi mii de alte intrebari cu tot atîtea posibile raspunsuri. In Destinul sufletelor veti gasi citeva raspunsuri, dar va veti ridica mii de intrebari. Aveti in bookclub-ul de pe Mala Hierba o recenzie mai ampla la aceasta carte.

100_7598Cel puţin pe mine, din cînd în cînd, mai ales atunci cînd dau de o vacanţă sau o perioadă mai lungă de relaxare, sau mă deconectez de la obligaţii de serviciu, sau cînd chiulesc de la responsabilităţi care par copleşitoare, chiar am avut astfel de curiozităţi spirituale, chiar dacă le-am mascat destul de bine. Mi-am facut tot felul de scenarii, fiindcă niciodată nu m-am resemnat cu ideea că totul se termină după moartea fizică. Recunosc că m-a copleşit lucrarea asta şi dacă e aşa cum se spune acolo, atunci să tot murim.

Sigur că cel mai bun mod de a verifica ce se întîmplă dincolo e să citeşti mai multe lucrări care par de referinţă. „Viaţa în lumea de dincolo”, scrisă de Sylvia Brown şi Lindsay Harrison – nu m-a convins. Sunt lucruri care se bat cap în cap şi pe care logica mea, dacă am vreuna, nu le prea poate înghiţi. Este liniştitor să afli că fiecare fiinţă umană are cohorta ei de îngeri, heruvimi, arhangheli şi ghizi spirituali, entităţi care au grijă să nu te abaţi de la drumul tău, cel pe care singur ţi l-ai ales, chiar dacă ţi se pare rău ales sau te întrebi ce-o fi fost în mintea ta de ţi-ai ales un plan al vieţii atît de greu, dar pe de altă parte cînd dai de fraze gen „am greşit ce-am spus în cartea trecută, sper să nu greşesc nici ce spun în cartea asta” rămîi paf!

Comments are closed.