10 ani de daruri literare şi o nouă aniversare

ImageZiua editurii mele. Ziua în care celebrez şi o prietenie lungă, ce a început acum 7 ani. Una din zilele acelea obişnuite când soarele străluceşte sus pe cer, după o iarnă lungă, iar tu habar n-ai că totul se va schimba în viaţa ta. Desigur, ca toate lucrurile bune, începute firesc, mai întâi a fost prietenia… apoi dintr-una într-alta a urmat şi publicarea. Ca scriitor român care şi-a asumat destinul publicării într-o ţară unde este mai important să dai lovitura şi să fugi, într-o ţară în care cultura nu există pe lista de priorităţi a politicienilor, dar nici a omului de rând, pot spune că publicarea mea la Editura Cartea Daath a venit imediat după ce s-a încheiat aventura literară cu tot ce-a însemnat ea: nopţi nedormite, nervi consumaţi pe taste, editori care nu respectă mai nimic din esenţa unui scriitor (dar nu discutăm despre asta acum), drepturi încălcate, contracte nerespectate, pierderea bucuriei de a scrie, deci tot tacâmul prin care trebuie să treacă orice scriitor, la o adică, până-şi dă seama că e mai important să-ţi scrii poveştile şi mai puţin important să fii publicat. Pentru că, dacă un lucru sau o istorie sau un mesaj trebuie să ajungă la cineva, omul acela îl va primi.

Indiferent cum, se va găsi mereu o cale.

Regăsirea bucuriei de a scrie doar de dragul unei poveşti care trebuie să meargă mai departe în lume, de unde a şi venit este o altă etapă prin care trebuie să treacă un scriitor. Între toate acestea, prietenia mea cu Daniela Maria Marin a fost ca un cerc de lumină în care intrasem fără să ştiu şi ciudat este că n-am privit-o pe această doamnă niciodată ca pe un editor (pentru că e un editor atât de atipic încât îţi vine să te freci bine la ochi ca să vezi dacă există), ci mai mult ca pe un mentor spiritual, ca un far care luminează venirile şi plecările oamenilor, rătăcirile şi bucuriile lor, transformările şi devenirile lor. Cred că de-aceea, atunci când a venit cu propunerea publicării celui de-“Al treilea călător”, mi s-a părut ceva firesc. Ceva corect. Ceva ce nu mi se mai întâmplase, dar care visasem tot timpul să se întâmple. Devenisem spirituală. Mai mult decât atât, mă încadram cu ultima carte în zona spirituală. Acm îmi dau seama că oricum s-ar fi întâmplat transformarea aceasta, pentru că mere am căutat-o.

Şi pentru prima dată, punând interesul cărţii deasupra tuturor intereselor mele, mi-am dat seama că oricât de riscant ar fi, cu Daniela Maria Marin nimic nu poate fi o pierdere. Nici măcar o pierdere nu este niciodată pierdere, darămite acum, când omul din spatele cărţilor aduce atât de multă dragoste în lumea lor.

Este singura editură dintre cele 5 cu care am lucrat de-a lungul a 11 ani care-şi câştigă existenţa mai mult dăruind. O stare de spirit fără măşti comerciale, unde editorul caută mai mult fineţe şi subtilitate în cititorii cărţilor sale, a căror valoare culturală şi spirituală îmbogăţeşte orice casă şi orice bibliotecă şi unde bucuria reîntâlnirii cu oamenii a fost mereu dusă la rang de artă. O artă de a iubi, de a dărui şi de a trezi din amorţeala spiritului până şi pietrele. Nu puteam să fiu în altă parte. La mulţi ani, la multe cărţi interesante şi la bună citire, Cartea Daath Publishinghouse!

Aşa că voi, cei din Bucureşti, cei de care mi-e atât de dor, luaţi-vă prietenii de braţ, mergeţi la librăria Eminescu, spargeţi cât v-a mai rămas din salariu pe cărţi şi veniţi să-mi povestiţi cât de bine v-aţi simţit acolo. Oricum ar fi, nu mai e mult până la şezători literare şi ceaiuri cu arome de poveşti.

Comments are closed.