Să salvăm lumea de carii

Bine. Ne-am oripilat cu toţii de ţîfna şi de arţagul unei tipe care face de ruşine o breaslă întreagă. Eh,i ştiţi ce se zice, ulciorul nu merge de prea multe ori la apă. Cu alte cuvinte, oi fi fost tu ţîfnoasă, madam, cu alte generaţii de elevi şi părinţi, dar uite că de data asta nu ţi-a mai mers! Fă socoteala şi vezi cu ce te-ai ales după ani de muncă în sistemul ăsta balcanic. Aviz amatorilor!

Bălăcăreala continuă, măsurile întîrzie

Pe de altă parte, românului să nu-i arăţi o chestie nasoală ca să extragă nişte învăţăminte din ea pentru că n-o va face, ci va găsi un nou motiv să fie furios. Femeia aia e aşa de vai de capul ei că nu merită să-ţi pierzi prea mult timp cu ea. Dacă ar fi după mine problema s-ar rezolva în doi timpi şi trei mişcări, ca la dentist: extragi măseaua putrezită, cureţi locul bine de tot, alegi apoi un material bun, îl plăteşti la justa pregătire şi valoare şi treci prin viaţă cu fruntea sus şi un zîmbet frumos.

Să salvăm lumea de carii, sau ceva de genul ăsta.

Învăţămîntul are nevoie de extracţii urgente şi de înlocuiri şi mai urgente. Dar are nevoie şi de protecţia acelor oameni care au rămas la catedră şi nu au dezertat în ciuda faptului că au fost sistemtic călcaţi în picioare de un Guvern impotent şi de părinţii din ce în ce mai indiferenţi la strigătele şcolii. De cîte ori s-a auzit în presă de rezultatele dascălilor, de cîte ori s-a vorbit despre proiectele acestora pe care le fac pentru elevi şi cu elevi? De cîte ori li s-au luat interviuri copiilor care fac performanţă, de cîte ori s-a promovat competenţa?

Şi cine şi-a aplecat curiozitatea despre cum se face învăţămînt în şcolile care nu sunt de fiţe? Cineva zicea la un moment că cea mai cruntă pedeapsă pentru învăţătoarea Blîndu ar fi să fie trimisă la ţară. Sigur, se referea la faptul că cei de la ţară sunt săraci şi n-au bani de minunatele atenţii pretinse constant. Dar copiii de la ţară cu ce sunt de vină? Ei n-au dreptul la un învăţămînt de calitate sau ce?

Îţi poţi lesne da seama care e starea unei naţiuni şi după felul în care reuşeşte să dezbată şi apoi să rezolve o problemă. Nimeni nu vrea să-şi rezolve problema, toţi aruncă pisica în curtea vecină…

De copiii ţiganilor care vin la şcoală doar ca să distrugă mobilierul cine se ocupă? Ăia nu vin ca să dea ceva acestei societăţi, ci ca să îşi bată joc de ea, pentru că asta e educaţia pe care o primesc acasă. „Dă-i dracu de profesori, dacă-ţi fac probleme, îi aranjez eu” sau „La ce-ţi trebuie caiete, du-te şi fă gălăgie la ore”.

„Mă, vezi că eşti în situaţie de corigenţă la 3 materii, pune mîna pe carte şi învaţă”, îi atrage atenţia un profesor unui elev recalcitrant. „Şi ce?”, răspunde acesta. „Ce te interesează pe tine dacă rămîn eu sau nu repetent? Treaba mea”. Păi, scuzaţi-mă, la astfel de impertinenţă, îi vine să-i răspunzi elevului: „Atunci du-te dracu şi stai acasă, nu mai veni la şcoală să deranjezi orele”.

Îmi vine acum în minte următorul exerciţiu de logică. S-a gîndit oare cineva la faptul că o societate care nu-şi respectă cadrele didactice şi care le face preş şi se şterge, efectiv, pe picioare cu ele nu va duce nicăieri? Din 1997 pînă acum asta s-a întîmplat. Sunt 14 ani în care oamenii au fost umiliţi sistematic, prin tăieri de salarii, prin întîrzieri de salarii, prin sporuri din ce în ce mai mici pînă la desfiinţarea lor, prin desfiinţarea liceelor pedagogice, prin nişte inspecţii executate la mişto, prin greve care n-au rezolvat nimic, dimpotrivă, au distrus încrederea tuturor în sistem, oameni care s-au simţit părăsiţi de pîrghiile unui minister care nu a oferit nici un sprijin, nici un suport moral sau financiar, ba dimpotrivă a încurajat nişte practici neortodoxe, lăsaţi-mă şi cu inspectoratele care dau posturi tot pe şpăgi şi păstrează posturile vacante pentru pilele şi relaţiile lor. De ce credeţi că nu e nimeni în stare să ia prompt atitudine în acest caz? Pentru că toţi sunt mînjiţi şi-şi calculează bubele din cap, să nu cumva să se spargă, pentru că de fiecare dată cînd se sparge o bubă, încep să curgă mai multe şi de la mai mulţi.

Aşa că…  dacă nu extragi aceste măsele putrezite şi nu cureţi bine locul cu oameni capabili, dornici să facă treabă, dacă nu-i încurajezi pe cei oneşti să rămînă în profesiile care ar putea reda demnitatea acestei ţări, n-ai făcut nimic. Dar încurajarea asta să nu fie o simplă bătaie pe umăr, ci să constea efectiv în sprijin financiar pentru navetele profesorilor sau pentru dislocările lor, pentru cărţi, studii, proiecte, pentru salarii, pentru motivarea lor în funcţie de rezultate şi tot aşa, detalii, detalii… Acele detalii care fac ca lucrurile să meargă aşa cum ar fi normal.

Pentru că asta este problema acestei ţări: nimeni nu este pedepsit pentru ceea ce face, ci în funcţie de cît are.

PS: Iată o idee pentru politicienii noştri, ăştia care vor binele poporului: să fie nevoiţi printr-o ordonanţă de urgenţă să trăiască timp de 6 luni de zile cu salariul minim pe economie, să vedem cum îşi vor mai calcula vacanţele şi întîlnirile cu toate prostituatele. Dar asta, după ce li se confiscă timp de 6 luni, toate averile şi li se blochează conturile babane. 6 luni. Şi pe urmă discutăm. Cine rezistă psihic după aceste 6 luni să fie uns direct preşedinte.

Sigur, visez şi eu… de parcă mi-aş permite!

Advertisements

2 responses to “Să salvăm lumea de carii