Saving Big Legs

ImageApeluri disperate de la nişte petrecăreţi, parcă le luase pielea capului foc atît de presantă părea situaţia. În fond, era o petrecere în care se bea, se cîntă şi se saliva după femei. Am rezistat cu indiferenţă la toate astea, m-am îmbrăcat gros şi încă nedezmeticită din somnul de după-amiază, am ieşit să beau un cappuccino la Cafepedia, locul unde-mi place să citesc nestingherită.

În drum spre Cafepedia, găsesc un sms cu multe semne de exclamare de la Big Legs şi-o sun, gîndindu-mă la ce-i mai rău. Aterizase, habar n-am cum, în mijlocul petrecerii de la care eu lipseam fără explicaţii, şi-acum zbiera la mine să vin s-o salvez, că ar cam vrea să plece şi nu găseşte un pretext bun. “Pleacă pur şi simplu, îi spun, ce atîtea pretexte… Şi-n primul rînd, ce naiba cauţi acolo, madam…” “Totuşi e mişto, zice ea, sînt abţiguiţi cu toţii şi mai rîd şi eu de bărbaţi”. De parcă n-are face-o oricum zilnic.

Şi mişto pe naiba.

O gaşcă de însuraţi care nu-s în stare nici măcar să aibă o amantă ca lumea, s-o vrăjească pe o perioadă de cel puţin trei ani sau cinci, au de-a face numai cu fufe de-astea  interşanjabile. De altfel, prietenii împart totul (de la beri la fuste), dar cum prind o petrecere, cum vor alte femei în jur de care să se agaţe cu disperare, cu limbile, cu braţele, cu mîinile, cu şoaptele, cu propunerile, cu promisiunile şi cu minciunile, cu răsuflările şi cu dorinţele lor de masculi putreziţi în căsnicii făcute din interes sau naiba mai ştie de ce… sorry, nu e ideea mea de pierdere a timpului liber, nici dacă aş fi teribil de plictisită. Am fost la vreo trei astfel de chermeze în toată viaţa mea, aterizată din întîmplare sau în trecere, şi mai mult de-atît nu cred că pot suporta. Mai mulţi bărbaţi într-o gască devin o turmă de dorinţe şi libidinosenii transparente. Şi fac glume atît de proaste că-ţi vine să-ţi dai palme ca să te trezeşti din coşmar.

Big Legs insistă, încep să mă enervez şi-i spun că de la începutul săptămînii tot sună ăia să vin, de zici că cine ştie ce reuniune interesantă fac şi că dacă ajung acolo o să-mi sară muştarul în stînga şi-n dreapta.

Dar după alte cinci telefoane, cedez. Ok, ce mare şmecherie pînă la urmă, intru, fumez o ţigară şi-o scot pe cretina aia de-acolo. Intru cu gînd s-o trag de braţ afară, aproape să-i scot umărul, şi mă izbeşte fumul din încăpere. Masa de şedinţe plină de resturi de mîncare: biscuiţi, alune, prostii de-astea cumpărate de la nonstop. Veselie generală, fără un motiv anume. Big Legs se fîţîia de colo colo, volubilă şi spontană în conversaţii. Unul dintre bărbaţi mă ia din uşă la dans. “Special pentru tine am venit”, îi spun. Mă crede.

Poate că într-adevăr sînt o ticăloasă, aşa cum se spune.

Apropos de spuse, cel care m-a bîrfit cel mai tare dintre ei, fără motiv şi fără absolut să mă cunoască de undeva, începe acum să-şi ceară iertare. Chestia asta chiar mă derutează. E sincer. Sau poate e doar băut. Dar cum in vino veritas… Şi-a dat el seama între timp că a greşit. Presupun că Big Legs i-a băgat minţile în cap. Sunt amici, aşa a ajuns de fapt prietena mea aici. Presupun bine, aha. Alung scurta amărăciune cu trei clipiri mai dese din gene.

Fumez. Tac.

Între timp s-au schimbat multe şi nu mai contează. Îl îmbrăţişez şi chiar îi zic: “nu mai contează”. “Mă bucur c-am putut să-ţi zic toate astea”, continuă el.”Mi s-a luat o piatră de pe inimă.” E bine, sînt doi ani de cînd a murit şi mă bucur că n-a trecut dincolo cu piatra asta pe suflet, sau pe inimă. Mă bucur că mi s-a oferit ocazia să-l iert atunci. Poate că de-asta a trebuit să şi ajung acolo, nu neapărat să găsesc un pretext pentru a fugi cu Big Legs în altă parte.

Mda, apropos de asta, caut momentul potrivit să-mi scot prietena de-acolo. Ronţăi un biscuite şi cineva se ia de mine. Sînt întrebată de vreo şapte ori dacă sînt nervoasă. A cincea oară încep cu adevărat să mă enervez şi să bat din picior. Dacă s-ar putea să clipesc des din gene ca Betty Boop, ce bine aş da în peisajul ăsta, nu-i aşa, băieţi?

Observ cum unul îi dă alteia bretonul la o parte de pe frunte. Ochii lui sînt încălziţi de promisiunea unei aventuri de o noapte fără consecinţe. Pun pariu că demult n-a mai avut o astfel de apropiere faţă de nevastă-sa care stă acasă urmărind „Dansez pentru tine” sau „Mireasă pentru fiul meu”.

„Eşti nervoasă?” sînt întrebată din nou. „Vezi că ai rămas blocat pe repeat”, îi spun. Nu`; cum să zic, dar la ora aia mi se cam rupea. Atît de tare că chiar de le-aş fi dat cu o sticlă în cap tot ar fi zîmbit că boii. Fericire bovină peste tot provenită din factori externi. Şi numai din factori externi.

Oricum, misiune îndeplinită. Am iertat pe cine avea nevoie de asta. Am luat-o pe Big Legs din camera aia plină de şacali. Datoare big time pentru faza asta. Am ajuns acasă cu o durere de cap îngrozitoare. Îmbrăţişarea halatului. Papucii mov. Ceaiul englezesc. Perna.

One response to “Saving Big Legs

  1. Cel mai tare mi-a placut: “O gaşcă de însuraţi care nu-s în stare nici măcar să aibă o amantă ca lumea…”, chiar si decat “Mai mulţi bărbaţi într-o gască devin o turmă de dorinţe şi libidinosenii transparente”. Initial, am crezut ca va fi o baie de sange acolo, nu observasem ca o ata invizibila te tragea :))

    Like