Cultură pe gratis

În ultima lună am primit două ştiri de la Cernavodă cu nişte neica nimeni scriitori, sponsorizaţi de te miri cine care vrea să-şi mai spele ruşinea de a fi bogat (da, dar sunt cult, o altă scuză neruşinată). Exact ca cd-urile acelor lăutari apăruţi din gaura neagră a lălăielilor fără fond, care aruncau în capul publicului cu cîntecele lor stătute, mai mai s-o învrednici vreunul să le asculte chiuiturile şi hopăiturile, aşa şi scriitorii aştia au apărut pe la lansare, momind publicul cu „hai că vă dăm un exemplar gratuit”.

Şi l-au dat, bineînţeles, că şi-aşa cărţile acelea le ocupau spaţiu degeaba prin garaje şi oricum nu făcuseră eforturi prea mari nici din punct de vedere intelectual, nici financiar pentru ele. Dau bine la CV. Atîta tot. O chestie pe care eu n-o pricep absolut deloc, de ce ar avea cineva impresia că în România dă bine la CV să fii scriitor. Aiurea, eşti un paria al societăţii, iar scriitorii adevăraţi îmi vor da dreptate. Toată lumea fuge de scriitori, chiar dacă uneori vor veni la lansări oameni care-i îndrăgesc şi care le-au citit cărţile. Vorbesc de oameni întregi la cap, nu de-ăştia mituiţi cu cărţi moca, cd-uri moca etc. Chiar şi prietenii fug de scriitori, darămite angajatorii. Aşa că dacă vrei o slujbă în orice domeniu, de preferat ar fi să-ţi scoţi titlurile publicate din coadă şi să nu te mai împăunezi cu ele, că oricum un patron nu ştie cu ce se mănîncă treaba asta şi-ţi va îngreuna căutările şi pretenţiile decente. Zic decente, pentru că oricine se sperie de unu care a publicat cărţi, chit că majoritatea lucrărilor este maculatură.
Scriitorii sunt acele ciudăţenii cu care ne mîndrim după moarte. Cît sunt în viaţă societatea nu are nevoie de ei. Ăsta e adevărul, aşa că mai bine l-am accepta cu toţii, fără prea mari revolte. Iar de blamat pentru faptul că această anomalie a devenit adevăr sunt aceşti aruncători de cărţi moca, care au defrişat pădurile doar pentru a le băga pe gîtul unui public needucat. Nu spun sărac. Pentru cei săraci e nevoie de mese gratuite, cu care sunt total de acord, dar nu mesele acelea gen fasole cu ciolan la 1 decembrie. Pentru cei flămînzi de lectură există biblioteci, nu pomeni cu care se vor şterge la fund pentru că n-au dat nici doi bani pe ele. Aşa se întîmplă cu orice lucru pe care nu-l preţuieşti.
Îmi trecuse prin cap să fac şi eu o prezentare de carte acolo, nu mai avusesem de 3 ani în Cernavodă şi chiar ultima oară cînd am fost lucrurile stăteau bine. Poate mai stau şi acum, nu ştiu, dar după ce am primit una după alta ştiri cu scriitori care nu-şi respectă munca, mi-a trecut de aventura asta. Nici nu vreau să mă gîndesc ce-o fi prin cărţile lor, căci mituirea nu e semn bun deloc, mai ales în artă.

Comments are closed.