Another Kilo Down

V-am spus că o să vă stresez cu asta, dar n-am ce face, oricum e o experiență interesantă, în sensul că nu s-a produs nici o mutație în mine, psihică sau cerebrală, simt cu aceeași intensitate, gândesc cu același creier, scriu cu aceleași mîini, dar observ cu stoicism mutațiile care s-au petrecut în alții și care mă privesc cu alți ochi, de parcă n-aș fi tot aceiași. E un joc de cuvinte, știu și eu foarte bine că nu mai arăt ca o veveriță și că toate hainele mele frumoase stau pe umerașe cu zilele și că orice-aș îmbrăca acum stă pe mine ca pe dracu. Știu. Nu numai că știu și că n-am ce face decît să las cursul firesc al timpului să mă împuțineze, dar constat cu stupoare că pînă se va întîmpla asta voi afla lucruri pe care nu-mi doresc să le aflu despre alții. N-o să iert pe nimeni dintre cei care m-au privit cu groază sau cu milă sau cu satisfacție. Nici o femeie nu merită să fie disprețuită pentru că trupul ei a suferit transformări de pe urma unei nașteri. Bineînțeles că mă plictisește că sunt nevoită să scriu despre asta, dar e tot una din experiențele mele de pe urma căreia realizez că sunt oameni care mă iubesc din cauza kilogramelor mele în minus (în acest caz nu pot spune ”datorită”) sau care m-au apreciat cînd aveam în jur de 50, la 65 o femeie nu mai există. kg, nu vb de ani aici.

E o perioadă în care strîng din dinți, în care mi se întoarce curul și mă-ntreb amuzată what a fuck? or fi blestemele grăsanelor de care m-am tot luat de-a lungul timpului, haha, apoi mai sunt femeile tinere care-și fîțîie, chipurile, curul pe la bellagio și-mi dau sfaturi pe ocolite numindu-mă doamna z. hai zît! impresii de burlace… triste domnișoare cu prea mult timp liber și cu veleități de amante și discuții despre ultima pereche de pantofi cu toc, dacă nu mi-o cumpăr, mor! în fine, cui dracu nu-i plac pantofii frumoși, paharele de vin date peste cap în singurătate și băile aromate cu tot felul de crini albi și miresme pe-acolo. de fiecare dată cînd flirtam cu cîte-un însurat, mergeam la sigur cu astfel de discuții, deși sunt mai mult genul sandale cu platforma înaltă, nu beau vin decît de două ori pe an, niciodată singură și prefer dușul. dar mă rog, ăla începea să mi-o cînte pe nevastă-sa, eu îi distrăgeam atenția cu porcării de demoazelă. fiecare cu lumea lui. ce altceva puteam să-i fac, că oricum știam c-o să rămînă cu nevastă-sa, așa că, într-un tîrziu, îl sfătuiam că dc vrea o căsnicie fericită, să o scoată pe consoarta lui la o cină romantică în orașul trist sau să-i cumpere un buchet de flori că poate merită, săraca, de-l suportă de atîția ani. pe bune, însurații sunt cei mai înfiorători bărbați, o țin langa cu viața lor ratată și se auto-victimizează numai-numai îi mîngîie cineva pe creștet ca să le treacă deprimările. e doar o tactică, fiecare înțelege ce vrea din asta.

apropo, dacă cineva se întreabă de ce n-am comentarii negative pe această pagină my readers are my friends. e drept că în timp, cuvîntul ”prietenie” și-a schimbat conotațiile. sar de la una la alta, mintea mea are văi și dealuri și cîteodată pajiști, cînd mi-aduc aminte pot fi și eu o pajiște pentru unii oameni, ironic e că tot pentru aceiași am fost și prăpastie. oricine poate asta, să nu credeți că sunt specială.

numai întîmplările bune mă iau prin surprindere, pentru că niciodată nu m-aștept la ceva bun. mi-a explicat cineva, un numerolog – nu știu de ce nu prea i-am putut lua în serios pe oamenii ăștia, ba chiar la un moment dat l-am făcut cu ou și cu oțet pe unu că mi-a zis ceva de frati-miu, de numărul de la poarta casei mele și o chestie cu strada pe care stau, ceva cu cifra 8, o bălmăjeală menită să bage spaima în mine  – dar, ei bine, numerologul ăsta din urmă, altul decît ăla cu strada, îmi zice din senin că adunate toate cifrele datei mele de naștere dau numărul 30. așa și? ce-i cu asta? l-am întrebat că deja simțeam cum își caută cuvintele (mai greu decît numerele) să-mi dea o veste proastă, deși nu i-o ceruse nimeni. păi și e numărul trădării, că Iuda pe 30 de gologani l-a vîndut pe Isus. pe scurt, zice, vei avea parte în viață  numai de trădări. deci după ani întregi de insomnii cînd m-am întrebat care e faza și unde greșesc, eram tînără, aveam timp să mă tot întreb, aflu și eu adevărul. păi dacă așa zice numerologia înseamnă că doar m-am născut sub o zodie nefastă, cea a trădării, deci ducă-se, nu eu sunt de vină, ci ei.

uite, domle, ce scoate 1 kg în minus dintr-un om.

amintiri din copilărie. să vedem ce se întîmplă la –7. sper să încap în perechea AIA de blugi, my skinny-jeans, cum ar zice un personaj din SATC.

a bientot!

Advertisements

6 responses to “Another Kilo Down

  1. Aha.te intelege baiatul, ma bat cu kg de cand am depasit 30 ( ani nu kg). Inainte 4 mese pe zi sau un sandvich – 62 kg. acum ma chinui sa ma mentin la 75.

    Like

  2. foarte tare ce scrii si coerent, antrenant, haios! mi-ai adus aminte si mie de perioada de dupa nastere cand ramasesem cu niste kile multe pe mine, vreo 10 depuse si aiurea …am ramas cu vreo 5 dar arat acceptabil, bine ca-s sanatoasa si voioasa. oricum ma-nervau cele de exclamau isterico-amuzate:vai, draga, da’ ce-ai pus pe tine!!! daca te iubeste barbatu’ si asa, nu-i nimic!? ma scoteau din minti, de parca le ceream pararea despre trupul si barbatul meu…am slabit ca mi-am impus si am rarit-o cu cunostintele “bune” de pus la rana:D

    Like

  3. cifrele astea … ha!ha! sa vezi cum o sa fie cand n-o sa te mai deranjeze alea din dreptul kg, ci din dreptul varstei. atunci sa vezi frustrari,complexe daca stai sa le tot contorizezi.
    pierzi prea multa energie complexandu-te pt ceva superficial. simte-te bine in pielea ta … (chiar daca e ceva mai larga), tu esti tot tu indiferent de masura la haine.
    arati f bine. schimbarea pe care toti o percep la tine nu pleaca neaparat de la kg, si pe mine m-ai surprins cand ne-am vazut. sarcina, maternitatea ti-a schimbat usor trasaturile, ti-a sters agitatia, nelinistea, tensiunea, graba permanenta ce le aveai inainte mereu pe chip.

    Like

  4. @Para: tu esti barbat, nu se pune :)). ba chiar va sta mai bine asa, un pic mai corpolenti, mai ales daca ati fost numai piele si os toata viata. doar n-o sa ai alura de pustan si dupa 30, nu?

    @ Roberts: sigur, multi ar spune ca e o problema falsa, dar daca n-ai avut problema asta niciodata si n-ai obiceiul sa tii diete, sau sa-ti masori gramajul din farfurie, e cel putin ciudat sa incepi sa faci asta dupa 35. asa ca pt mine chiar e o problema. anyway, asa cum imi spunea o amica foarte draga, se va gasi si calea sa rezolv problema asta. dar nu ma pot abtine sa nu observ unele lucruri. 🙂

    @seniz: unii oamenii mai iau putin la misto situatiile prin care trec, ca altfel o iau razna la cite au de dus pe umeri si in spinare, nu? stii tu foarte bine despre ce vorbesc, mai ales ca ai un simt al umorului foarte sanatos. interesanta combinatia de cuvinte cu “pielea mai larga” :))) lesin de ris. mi-amintesc ca si Edi, un tip foarte talentat, mi-a spus acelasi lucru, ca e surprins ca nu mai scot flacari pe nas, sau ceva pe-acolo. pe naiba, ai vazut tu vreo femeie pufoasa agitata? :)))) ori iuteala mea care-i zapacea pe multi a disparut din cauza locului in care stau de un an, provincialii au stil deosebit de a nu se grabi niciunde si de a face lucrurile in super dorul lelii, dar ce naiba stau sa-ti povestesc toate astea pe blog? hai ca te iau la o cafea zilele astea sau la un ceai verde.

    Like