Printre copii, printre culori

afis 2 iunieSîmbătă am fost invitată la spectacolul Grădiniței 11 din Medgidia. Am descoperit acolo o fostă colegă de liceu, Cristina Burlacu, și o fostă profesoară, Geta Piloiu (eram printr-a 7-a cînd a suplinit un an orele de desen tehnic, am impresia că a trecut un secol de-atunci). Acum am fost invitată să le vorbesc copiilor (și părinților) despre LPC (literatura pentru copii) și văd eu despre mai ce. Nu-mi pregătesc niciodată speechurile înainte, mă inspiră pe loc oamenii și atmosfera.

N-am mai fost printre copii așa de mulți cred că de la lansarea ”Baladei căpșunilor”, adică de prin martie 2007. Ah, ba nu, din vara lui 2010 cînd am ținut clubul de vară (care se numea ”Ceai și lectură”) la Biblioteca din Medgidia. Chiar și-așa, astfel de evenimente continuă să mă ia prin surprindere, datorită oamenilor pe care-i întîlnesc/reîntîlnesc. Cred că de-asta nu voi reuși să mă deprim niciodată. Din curiozitate de ziua de mîine. Sau de evenimentul următor. Altfel, sunt ca un hîrciog, stau în casă, lucrez și mă joc cu fii-mea. Noroc cu evenimentele astea că mai văd și eu lumina lumii. 

Printre altele, mă tot bate gîndul să mă reîntorc în învățămînt, de fapt cred că nu m-a părăsit niciodată gîndul acesta, oricum uneori îmi doresc să fac orice altceva în afară de traduceri și articole, ca să-mi cîștig existența. Așa zic de fiecare dată, dar cu toate evadările mele, ba prin țări străine, ba prin companii aeriene, ba prin presă, tot la traduceri mă-ntorc. E ceva solicitant și liniștitor în același timp. Mă rog, ca orice lucru făcut din pasiune.

Ei bine, o să revin cu poze și întîmplări cu pitici.

One response to “Printre copii, printre culori

  1. Zahir – (2005) Cumpara cartea Descarca cartea (pdf) Citeste online Fragment: Libertatea este în continuare lucrul pe care-l preţuiesc cel mai mult pe lume. Sigur ca asta m-a determinat să beau vinuri care nu-mi plăceau, să fac lucruri pe care nu trebuia să le fac şi pe care nu le voi repeta niciodată, să am multe cicatrice în trup şi-n suflet, să-i rănesc pe unii cărora am sfârşit prin a le cere iertare, într-o perioadă în care am înţeles că puteam să fac orice în afară de a obliga pe cineva să mă urmeze în nebunia mea, în setea mea de a trăi. Nu mă căiesc pentru clipele în care am pătimit, îmi port cicatricele ca şi cum ar fi nişte medalii. Ştiu că libertatea este foarte scumpă, la fel de scumpă ca şi sclavia, singura diferenţă este că o plătesc cu plăcere şi cu un zâmbet, chiar dacă zâmbetul este udat de lacrimi. Citat: De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!

    Like