Ciupitorii, slujbele şi ceva relax

Pentru Laurentiu n-am reușit să strîng decît 300 lei, poate c-ar fi fost mai mulți, dar în timp ce intrau banii într-un cont pe care nu l-am folosit decît pentru această campanie, am aflat că băncile iau comisioane de încasare, chestie care m-a cam pissed off, nu cred că există nicăieri în lume așa ceva. cum nu există nici comisioane că-ți verifici suma din cont la bancomat (în Spania sau în Dubai, de pildă, unde-am avut conturi nu se întîmpla asta), dar în România se ciupește de oriunde și nici un sistem nu se simte bine pînă nu se bucură de mărunțișul altora. Bine c-am mai aflat ceva luna asta. Plus bonusul că se vor mări comisioanele. De ce nu mă mir?

Vă mai dau un link despre slujbele scriitorilor. Apropo de asta era să devin bibliotecară săptămîna trecută, dar pe urmă s-a mutat discuția pe primării, pe alegeri electorale, ceva foarte complicat, chestie care m-a plictisit din start și am renunțat. Mai bine mă uit la filme, deși nici timp de asta nu am. Am pregătit totuși o selecție de 50 de filme tonice cu care v-ați putea umple toată luna aprilie.

Altfel, văd că toată lumea s-a apucat de gătit, ceea ce oricum e mai bine decît să se apuce de bîrfit. Mă-ntreb dacă mai sunt secrete de aflat. Bineînțeles că urmăresc și eu Masterchef, am devenit chiar fan, cel mai mult îmi place partea cînd concurenții dau replica ”dar eu chiar gătesc bine, însă nu știu ce s-a întîmplat”. Eh, ce să se întîmple… under pressure te mai părăsește norocul, asta s-a întîmplat. Şi pe urmă vine partea cu milogeala, ”vă rog, n-o să vă dezamăgesc”.

Cam atît, deci nimic interesant. Am rămas în urmă și cu cititul. Bookclubul de anul ăsta e un fiasco total, nici celelalte din anii trecuți n-au fost cine știe ce, dar anul ăsta am primit niște cărți special scrise pentru a te demotiva să citești. Firește că și recenziile – dacă pot numi rezumatele alea recenzii – mai degrabă părerile acelea strofocate despre cărțile primite mă fac să cred că au fost compuse într-un supersictir. Cele mai hazlii sunt cele în care se amestecă psihologia personală gen ”nu știu alții cum sunt, dar eu…” cu borșul din carte. Ei bine, nu vreau să știu cum ești tu, vreau să știu cum e cartea sau dacă merită să mă apuc de ea.

Totuși am descoperit azi un blog de carte și film. E foarte bun, chiar merită să-l răsfoiți. Pentru partenerii mei de bookclub, dragilor, cam așa ceva voiam, să aflu chestii noi, să-nvăț ceva interesant, să mă seduceți cu cărțile voastre. Așa o apatie față de ele mai rar mi-a fost dat să văd, de parcă ați început treaba asta dintr-o mare obligație, nu într-un mare entuziasm. Asta e, viața e grea, cititul şi mai şi…

I`m out. Mi-ajunge atîta blogăreală pe luna asta.

Update Mala Hierba

De vreo lună nu fac altceva decît să răspund la mailuri, să corectez texte, să traduc și să țin legătura cu oamenii de-aici. Pe 15 martie împlinim 3 ani, dar abia luna trecută i-am dat drumul cum trebuie. Și iar a început nebunia. În toată luna asta, singurele articole pe care le-am scris au fost cele pentru playboy și micul anunț pentru Laurențiu, o campanie pe care am pornit-o acum 1 săptămînă, cred, și sunt surprinsă să constat cît de greu se urnește. Adică pînă acum am trimis abia 12 colete. Mulți scîrțari mai are țara asta, ar sta cu ochii în tv și ar fuma 2 pachete de țigări pe zi, dar n-ar da bani pe o carte pentru copilul lor (care apropo costă cît un pachet de țigări) și asta prin bunăvoința mea, că am redus la jumătate prețul cărții (am zis hai treacă de la mine, preț de criză). Păi dacă doctorii dau sentințe de genul ”ei și ce dacă, lasă că faci tu alt copil, de data asta sănătos” (cam așa ar suna o replică cinică), ce pretenții să am de la amărîții care abia-și tîrăsc zilele de la un salariu la altul.

Surprinzător totuși, azi am fost sunată de o doamnă pensionară căreia îi ajunsese coletul. Îmi spun că unii oameni dau și mai multă valoare unui gest prin felul lor de-a fi și mergem mai departe. Apropo de Tv, de cînd am schimbat rcs/rds cu upc (după 5 telefoane, 10 explicații, 3 vizite și la final o ceartă cumplită cu idioții de la rcs – nu cred că am fost niciodată atît de spontan de răutăcioasă pe cît am fost cu acești cable guys) am uitat ce sunt alea știri. nu mai știu ce se întîmplă în țară și culmea e că n-am murit dacă n-am aflat ce bășină a mai tras nu știu ce vedetă. în schimb am descoperit Fine Living și mă uit inclusiv la reluări. dorm 4 ore pe noapte. am revenit la țigări, rezist cu cafea.

am început luna pe Amazon cu prima mea carte publicată în America. am continuat-o punînd diacritice și titluri interviurilor Monicăi, avem unul despre aventurile Alinei în Cambodgia, Vietnam și Japonia, unul despre Ada Cartianu, scriitoare și artist plastic, o prezentare a lui Mihai Țenovici, ilustratorul meu de la Căpsuni si Legendele Apelor, un anturaj de să-l dai dracu și nu altceva și mai cotrobăiți și voi pe-acolo să vedeți ce și cum. Mai sunt și vreo două concursuri, unul în urma căruia să vă curățați dinții la Dental Care, altul să cîștigați o cină în doi.

Îmi doresc și eu puțină eleganță în viață, asta e tot ce-mi doresc.

Dar desigur, asta înseamnă mult. 

Iar mult nu e niciodată destul.