Expertologii

Să trăiești iarna în România anului 2012 e deprimant, dar depresia e un lux pe care nu ni-l permitem, așa că mergem mai departe căutînd soluții de plecat din țară. Am trimis săptămîna asta Cv-uri în Anglia ca atașat de presă, ca profesor de franceză, ca secretar de redacție într-o editură, ca reporter și mai urmează, am diplome și experiență pentru fiecare domeniu în parte și mă pot sprijini la o adică pe adaptabilitatea mea și pe creativitate. Am primit răspunsuri de la două slujbe deja, și mai urmează… 

Între timp, pînă mă hotăresc eu care dintre ele mă coafează mai bine ca salariu, ca beneficii și ca timp, și, bineînțeles, ca dislocare cu tot cu familionu de popîndăi continui traducerile la Lale și articolele pe ici-pe colo. Printre altele observ că trăiesc într-o lume de expertologi, toți sunt pricepuți în de toate, relațiile reușite nu mai au niciun secret, majoritatea se pricepe la ele, la sex nu mai pomenim, dacă-i cauți în chiloți toți sunt cei mai mari armăsari și romantici pe deasupra, dar nush cum naiba stau prost la capitolul logică, de parcă sexul ar exclude cerebelul din hîrjoneală. Pe urmă, toți sunt fashion designeri, toți le au cu moda, dar n-au fost în viața lor la o prezentare de modă și nu mă refer aici la miss Boboc sau la orele pe care le pierde cineva în față la Fashion TV, zic doar că n-au cusut un nasture căzut, n-au ales un material pentru rochia de absolvire. Deci, ce să mai, toți le au cu trotineta, cu gastronomia, cu croitoria, cu ce vitamine trebuie să bagi în corp, ce să bei cînd ți-e frig, ce să bei cînd ți-e cald, cum să-ți tragi un blog, cum să fii cît mai nesuferit ca să-ți permiți mai apoi să fii drăgăstos, am citit tot felul de articole bășite săptămîna asta că mi-am spus că trebuie să devin și eu expertă în ceva, că nu se mai poate.

Am mai observat că toată lumea e capsată pe Bianca Drăgușan, drept e că dacă nu scrii despre ea, nici n-ai dracu trafic pe amărîtul tău de blog de habarnist lipsit de idei și neapărat tre să treci acolo la tag numele ei, ca atunci cînd o caută lumea pe ea să dea de tine și părerile tale ieftine de sărăntoc fomist care vrea să facă și el trafic. E ceva cam așa, nu ne place Bianca, dar dă bine la portofoliul de ziarist, de blogăr sau de ghost writer s-o înjuri și s-o faci albie de porci, dar nu ești în stare să-i iei un interviu pe bune, nici măcar o poză nu ești în stare să-i faci. Poți să fii mai ipocrit de atît? Și bineînțeles că toți scriu același lucru, că e barbie girl, că e siliconată, că n-are minte, că… etc… și care naiba e problema? cică devine model pentru fetițele lor de 2 ani. băi, cum poți să fii așa de prost?păi ridicați atunci în slăvi o obeză nesiliconată pe principiul naturel, care-și scarpină flocăreala în public și-și deranjează lățeii și apoi își bagă ghearele între dinți ca să-și scoată de-acolo restul de copan și faceți-o model pentru fiicele voastre. orice fetiță pînă-n zece ani are ca model cea mai frumoasă păpușă din colecția ei, pe urmă, în funcție de ce citește, de cum este educată – și ăsta e rolul în primul rînd al părinților – pe unde este plimbată, și nu părăsită în fața televizorului, despre ce și cum vorbești cu copilul tău asta contează, ce activități ai cu el în comun etc. nu mai dați vina pe femeile pe care nu le puteți avea niciodată nici dacă, încercați să vă convingeți voi, nici măcar nu le visați.

get a life, man! Fă o labă and chill out!

Acestea fiind zise, am reluat lucrul la Mala Hierba, pe care o ”lăsasem în părăsire, ca pe o șoaptă de iubire”, vorba cîntecului. Măcar noi nu tapăm articolele și nu înjurăm pe nimeni, iar cea care scrie despre fashion a fost pe cat-walkuri și știe cu ce se mănîncă, să nu mai spun că din umbră ne bate la cap maică-mea dacă o luăm razna cu ceva, care e croitoreasă de zeci de ani, iar poveștile noastre sînt despre oameni normali. Avem și o new-born fan page, dacă vă place ce-am lucrat acolo dați un like de milă, ca să nu avem impresia că scriem în zadar. Nu știu exact la ce folosesc aceste fan page-uri, probabil că sînt bune pentru și mai responsabilizarea conținutului, să dăm fond formei sau cam așa ceva. Mie-mi place și cuvîntul feedback, chiar dacă dinozaurii limbii române vor să moară-n arhaisme și se stropșesc de fiecare dată la introducerea unui cuvînt nou în limba de baștină, de parcă limba asta n-ar fi un fenomen viu, supus tuturor vicisitudinilor schimbării.

deci v-așteptăm și colo și colo, peste tot. here an article, there an article, everywhere some articles, mai ceva ca-n ferma lui McDougall.

a bientot et au revoir!