”Căpșune” pentru Laurențiu

Balada capsuniM-a impresionat povestea micuțului Laurențiu, care s-a născut acum un an și jumătate, fără mânuța stângă, și m-a revoltat în același timp răspunsul pe care un medic, un om – nu mai contează că era și medic, deși ar trebui să conteze mai mult decît orice (nu și în România) – l-a dat părinților, ceva de genul ”știți, puteți să renunțați la copil”. Povestea unei mânuțe pierdute, de la nașterea copilului și până azi, o găsiți pe blogul acesta, pe care mama lui Laur l-a deschis pentru a strînge bani pentru o proteză.

M-am gândit să-mi donez și eu banii pe 5 luni din vânzările cărții pentru copii ”Balada căpșunilor fără culoare”. Dacă vreți să-l ajutați pe micuțul Laur cumpărând cartea mea dați un semn pe redactia@mala-hierba.com și va fi trimisă în cel mai scurt timp cu autograf.

Cartea costă 15 lei pentru această acțiune plus taxele poștale.

Ana plus Carmen egal Love

povestea unor proaste care se cred incredibil de dăștepte. și tanti Mara Bănică_care le știe ea pe toate, de educată ce e!

deci, bre lume, există posibilitatea ca_Carmen să se fi iubit cu Ana? există!

bre lume, se poate ca din fericire Mara să nu le știe pe toate? se poate, slavă Domnului!

așa cum există în România asta două vrăjitoare Sidonii, una adevărată și alta din Ploiești – la fel de adevărată, deși una zice despre cealaltă că nu e și pace, ca-ntre două dobitoace – așa se poate ca Ana și Carmen să se fi iubit, și dacă nu s-au iubit s-au despărțit, rușine să le fie, și-acum se dau în judecată. ei poftim, subiect pentru cretini. și Mara, această femeie-bărbat, o somitate a culturii bășite mondene, lătrătoarea de serviciu…

deci vă spun eu care e treaba că am dat în ghioc și mi s-a arătat. treaba e simplă și o știe toată lumea: Ana s-a iubt cu Carmen, Carmen i-a promis Anei din mijlocul unui orgasm că va pune umărul la cariera de lăutăreasă a acesteia din urmă, dar odată cu orgasmul s-a uitat si promisiunea. Ana s-a răzbunat, end of story. Mara dragă, jurnalisto, cum probezi că nu s-a întîmplat așa, fată? haolio, mînca-ți-aș jurnalismu și ciupi-te-aș de educație…

iar tu, Simona fată, așa frumoasă cum ești și blondă în toate cele, puțin isterică și tu, hai fă-ne un bine și găsește-ți dreacu alt subiect că ne-ai omorât. sau un bărbat. sau… o femeie. who cares?

ps: asta e, iar am văzut o bucată de acces direct și mi-a stat mîncarea în gît. pe A3 de două zile tot explodează 17 inși, pe protv aceeași reclamă la filmu cu niște tineri acneici. cred c-o să renunț la masa de seară…

Iubire, bibelou de porțelan…

Admit că uneori am avut momente cînd oamenii m-au făcut paf cu logica lor. Adică în momentele acelea ei chiar au gîndit fără să ceară ajutorul nimănui prin nici o întrebare ajutătoare. Pur și simplu au știut ce e în mintea mea și la cine mă refer în anumite fraze și propoziții, sau chiar două cuvinte alăturate precum ”avort amoros”, să zicem, sau ”romantic bășit”, chiar cînd eu însămi nu știam de efectul acestora asupra omenirii, de parcă mi-ar fi dictat anumite rînduri o anumită conștiință divină dintr-un anumit Univers paralel.

Admit de asemenea că cele două alăturări de cuvinte sunt destul de puternice și în funcție de context fiecare poate înțelege ce vrea, poate reacționa cum poftește și se poate paranoiza în voie. Cred în libertatea exprimării de orice fel. Firește suntem liberi “să abuzăm” de exprimarea asta după cum ne duce mintea.

Să vă povestesc ce s-a întîmplat cu acest ”amor avortat” sau ”avort amoros”, nu mai țin minte exact cum era ordinea. Trebuie să-mi răsfoiesc propria carte scrisă și n-am chef s-o caut acum. Nici nu știu unde este, de fapt. Oricum, expresia era pe-acolo, din două una. Dar știu perfect la ce m-am gîndit atunci cînd am folosit-o, era vorba, la modul general, despre iubirile care sucombau, cele care nu aveau nici o șansă de happy end, pentru că persoanele în discuție prea erau false cu ele însele ca să nu explodeze adevăratul sine într-o zi. Ei bine, decît să dau toată explicația asta, am spus scurt ”amor avortat” (sau varianta cealaltă) și mi-am zis că am cititori destul de destupați să descifreze ei sensul, avînd la dispoziție întregul context. 

Iaca poveste. Convinsă fiind că am scris despre soră-sa în cartea respectivă, o gagicuță îmi trimite un mail acum cîțiva ani în care-mi spune că mama lor s-a supărat pe mine că am îndrăznit să vorbesc despre cele 2 sau 3 avorturi ale nu știu cui. Probabil ale soră-sii, că ale ei era imposibil (gagicuța fiind virgină). Și-acum ce, o să afle tot cartierul. Că în rest e totul ok, dar nu trebuia să scriu despre avorturile alea.

Tare aș vrea să mă fotografieze cineva cînd primesc astfel de mailuri. E unul din acele momente cînd nu știi ce să răspunzi, fiindcă orice-ai răspunde e împotriva ta. Cea mai potrivită replică ar fi ”zi lu maică-ta să nu mai citească romanele mele că nu sunt scrise pentru de-alde ea”, dar nu zici nimic, doar întrebi siderată (cum s-a întâmplat în cazul meu): despre ce avorturi vorbești? Probabil tipa crede și acum că am făcut pe proasta și l-am luat pe ”nu” în brațe, nu că a fost ea idioată și mi-a dat o informație de care nu aveam nevoie. Mă face să mă-ntreb, pe de altă parte, cîtă aroganță tre să existe într-o virgină inocentă ca să creadă că n-am altceva de făcut decît să vorbesc despre avorturile neștiute ale soră-sii.

Nu are sens să povestesc ce furtună într-un pahar cu apă a iscat alăturarea nefericită de cuvinte ”romantic bășit”, care nici măcar nu-mi aparține, ci vine de pe filiera unui bărbat care se credea așa în tinerețe și, bineînțeles, nu mai e. Din pricina femeilor, evident. De rele ce sunt, se înțelege. Nu că unele n-ar fi. Bine că n-am folosit expresia în vreun roman, că cine știe ce mai aflam. Asta nu înseamnă că nu au existat victime colaterale, oameni pe care nu i-am întîlnit niciodată și nici măcar baba-oarba n-am jucat împreună, dar întocmai ca și virgina aia ofuscată au avut impresia că sunt așa de importanți încît să merite atenția mea. Unii au avut bunul simț să ceară lămuriri, drept pentru care, întocmai ca pe covorul roșu, le mulțumesc.

Ce concluzie tragem noi de-aici? Habar n-am. Că a trecut valentinul și cu el întreaga isterie. Sper. Că mereu pe 15, chestie observată de-a lungul a cîțiva ani, lumea se trezește parcă golită de senzații, de parcă ar fi vrut să înghesuie într-o zi oarecare toate sentimentele, frustrările, amintirile, nostalgiile, regretele dintr-un an întreg și pe urmă, imediat a doua zi, își dau seama că totul e ca înainte, că trebuie să trăim cu toate astea, să le acceptăm, să ni le asumăm sau să ne ducem dracu.

Mi-aduc aminte că anu trecut, fix pe vremea asta, am stricat voit și cu o crudă satisfacție Valentinul – sau poate nu, la cîtă nesimțire există pe lume, să nu fiu eu de data asta arogantă! – unui amor în mod cert avortat. Există bărbați de-ăștia, romantici, hai să nu le mai spunem bășiți, că e urît, foarte urît, deci romantici fără pereche, dar plini de cusur, care n-au parte decît de iubiri avortate, mai frumos spus – de iubiri de porțelan…. în fiecare an sau o dată la cîteva luni crack! se mai sparge un amor. În limbajul meu aș spune: fleoșc! încă un avort spontan. Dar nu spun. Faceți-vă că n-ați citit, ci doar v-ați imaginat ce înseamnă asta.

Și există persoane care găsesc în orice zi un pretext minunat de a-și celebra iubirea. În ce fel vor ei, ce mama dracului. Mai ales de valentin, dragobete and shit. Și nu e nimic groaznic în asta. Doar că ne-am obișnuit noi să rîdem de normalitate sau să ne îngrozim în ultimul hal, neștiind că nu echilibrații ăștia au o problemă, ci cei care întocmai ca romanticul meu bășit – menționez din nou că-i aparține lui expresia, iar mie toate cacofoniile dinainte, pentru cei cu toleranță zero fac mențiunile astea – în loc să-și scoată nevasta în oraș, umblă după alte femei și le cîntă frumusețea, flirtează pe net pînă-i apucă zorile și pe urmă se minunează că au numai bibelouri sparte în colecție.

Să fiți iubiți!

Expertologii

Să trăiești iarna în România anului 2012 e deprimant, dar depresia e un lux pe care nu ni-l permitem, așa că mergem mai departe căutînd soluții de plecat din țară. Am trimis săptămîna asta Cv-uri în Anglia ca atașat de presă, ca profesor de franceză, ca secretar de redacție într-o editură, ca reporter și mai urmează, am diplome și experiență pentru fiecare domeniu în parte și mă pot sprijini la o adică pe adaptabilitatea mea și pe creativitate. Am primit răspunsuri de la două slujbe deja, și mai urmează… 

Între timp, pînă mă hotăresc eu care dintre ele mă coafează mai bine ca salariu, ca beneficii și ca timp, și, bineînțeles, ca dislocare cu tot cu familionu de popîndăi continui traducerile la Lale și articolele pe ici-pe colo. Printre altele observ că trăiesc într-o lume de expertologi, toți sunt pricepuți în de toate, relațiile reușite nu mai au niciun secret, majoritatea se pricepe la ele, la sex nu mai pomenim, dacă-i cauți în chiloți toți sunt cei mai mari armăsari și romantici pe deasupra, dar nush cum naiba stau prost la capitolul logică, de parcă sexul ar exclude cerebelul din hîrjoneală. Pe urmă, toți sunt fashion designeri, toți le au cu moda, dar n-au fost în viața lor la o prezentare de modă și nu mă refer aici la miss Boboc sau la orele pe care le pierde cineva în față la Fashion TV, zic doar că n-au cusut un nasture căzut, n-au ales un material pentru rochia de absolvire. Deci, ce să mai, toți le au cu trotineta, cu gastronomia, cu croitoria, cu ce vitamine trebuie să bagi în corp, ce să bei cînd ți-e frig, ce să bei cînd ți-e cald, cum să-ți tragi un blog, cum să fii cît mai nesuferit ca să-ți permiți mai apoi să fii drăgăstos, am citit tot felul de articole bășite săptămîna asta că mi-am spus că trebuie să devin și eu expertă în ceva, că nu se mai poate.

Am mai observat că toată lumea e capsată pe Bianca Drăgușan, drept e că dacă nu scrii despre ea, nici n-ai dracu trafic pe amărîtul tău de blog de habarnist lipsit de idei și neapărat tre să treci acolo la tag numele ei, ca atunci cînd o caută lumea pe ea să dea de tine și părerile tale ieftine de sărăntoc fomist care vrea să facă și el trafic. E ceva cam așa, nu ne place Bianca, dar dă bine la portofoliul de ziarist, de blogăr sau de ghost writer s-o înjuri și s-o faci albie de porci, dar nu ești în stare să-i iei un interviu pe bune, nici măcar o poză nu ești în stare să-i faci. Poți să fii mai ipocrit de atît? Și bineînțeles că toți scriu același lucru, că e barbie girl, că e siliconată, că n-are minte, că… etc… și care naiba e problema? cică devine model pentru fetițele lor de 2 ani. băi, cum poți să fii așa de prost?păi ridicați atunci în slăvi o obeză nesiliconată pe principiul naturel, care-și scarpină flocăreala în public și-și deranjează lățeii și apoi își bagă ghearele între dinți ca să-și scoată de-acolo restul de copan și faceți-o model pentru fiicele voastre. orice fetiță pînă-n zece ani are ca model cea mai frumoasă păpușă din colecția ei, pe urmă, în funcție de ce citește, de cum este educată – și ăsta e rolul în primul rînd al părinților – pe unde este plimbată, și nu părăsită în fața televizorului, despre ce și cum vorbești cu copilul tău asta contează, ce activități ai cu el în comun etc. nu mai dați vina pe femeile pe care nu le puteți avea niciodată nici dacă, încercați să vă convingeți voi, nici măcar nu le visați.

get a life, man! Fă o labă and chill out!

Acestea fiind zise, am reluat lucrul la Mala Hierba, pe care o ”lăsasem în părăsire, ca pe o șoaptă de iubire”, vorba cîntecului. Măcar noi nu tapăm articolele și nu înjurăm pe nimeni, iar cea care scrie despre fashion a fost pe cat-walkuri și știe cu ce se mănîncă, să nu mai spun că din umbră ne bate la cap maică-mea dacă o luăm razna cu ceva, care e croitoreasă de zeci de ani, iar poveștile noastre sînt despre oameni normali. Avem și o new-born fan page, dacă vă place ce-am lucrat acolo dați un like de milă, ca să nu avem impresia că scriem în zadar. Nu știu exact la ce folosesc aceste fan page-uri, probabil că sînt bune pentru și mai responsabilizarea conținutului, să dăm fond formei sau cam așa ceva. Mie-mi place și cuvîntul feedback, chiar dacă dinozaurii limbii române vor să moară-n arhaisme și se stropșesc de fiecare dată la introducerea unui cuvînt nou în limba de baștină, de parcă limba asta n-ar fi un fenomen viu, supus tuturor vicisitudinilor schimbării.

deci v-așteptăm și colo și colo, peste tot. here an article, there an article, everywhere some articles, mai ceva ca-n ferma lui McDougall.

a bientot et au revoir!