Vineri, după Marele Protest

Nu pot să dorm, am visat urît, un vis de-ăsta pe care cred că orice mamă l-a avut la un moment dat, cum că cineva – viața – îi răpește copilul. M-am ridicat brusc din pat și-am aterizat în bucătărie, de la 2 noaptea pînă la 5 dimineața am frecat frigiderul să-mi alung temerea asta, apoi am tăbărît pe mailuri să le aduc la zi că timpul nu stă și nici nu mă iartă.

***

totuși am tras un pui de somn ieri după-amiază, chiar cînd Mazăre a sosit la Arcul de Triumf cu beretele lui roșii și o blondă cu privirea blank care a scos un porumbel pe gură, cică ”jos, băsescu, jos, băsescu, mamă, ce m-am plictisit”. Am ațipit la bîlbîielile lu Mircea Diaconu, pe care-l plăceam ca actor, da acu nu știu ce să mai zic. am zis să dorm că oricum vor fi reluări. dar înainte parcă fusese Crin, floricelul politicii românești, în spatele lui am avut impresia că se strînseseră ulii, lacomi, oportuniști, cu ochii în flăcări. ok, asta era previzibil, dar cred că mă deranjează mai mult că habar n-au să vorbească mulțimilor, speechul lor e doar propagandă și în continuare am impresia că poporul ăsta e desconsiderat pînă la os. or fi mulți proști, dar nici chiar așa. cînd am auzit cuvîntul ”încredere”, mi s-a încrețit pielea, mi s-a făcut poftă subit să mă uit după bilete avion.

***

acum Antena3 să nu se culce pe lauri că lumii i-a păsat de ce se întîmplă la proteste și unul din reporterii ei și-a luat un lanț în cap, ca apoi să umble prin studiouri cu ochiul lui umflat cît un ou de parapopircăriță. sau se împăuneze cu toți răniții, treaba ei, numai să nu facă acum greșeala să bage lumii pe gît favoriții ei politici.

echidistant și imparțial politic mi s-a părut a fi ProTv. de pildă, Antenele n-au spus că cei de la km 0 i-au gonit pe cei de la psd și le-au rupt steagurile, ca nu cumva să se transmită mesajul că lumea s-a săturat de politicieni, deși e mai clar ca bună ziua. Tot Antenele au fost cele care au transmis mesajul ”să se fure mai puțin”, cînd ar fi de preferat ”să nu se mai fure deloc.”

dar on and on, televiziunile și-au făcut treaba, fiecare cum a putut. de discursul lu Baselu n-are rost să am păreri, omu ori e psihopat și nu se lasă, ori chiar știe ce face.

***

numa Vanghelie n-are treabă, nenicule. e îndrăgostit lulea și cică vorbește porcos în pat, el însuși fiind un porc. iaca poveste. io credeam că_creierul e cel mai erotic organ pentru femei, cînd colo trebuia doar să le înjuri cu poftă. ciudată lume… 

nu cred, dar deloc nu mai cred că se va schimba ceva. păcat de rezistențele oamenilor de la km 0. păcat de îndîrjirea lor. dar ce dracu poți să faci în țara asta decît să-nveți să reziști? să reziști la furt, la minciună, la înșelăciune, la desconsiderare, la demotivare, la dezordine și la sictir.

gata pe ziua de azi. am închis taraba. 

3 Comments

  1. E misto sa ne amintim si de la ce au pornit protestele. Pai de la medici citire. Acum toata lumea ii iubeste pe medici. Se poarta cu mai mult respect. Dar sa vedem care era curentul de opinie cu doi-trei ani in urma. Sa citim de pe bloguri: “e inadmisibil, dom’le. Astia nu deschid gura daca nu le dai o ciocolata. E treaba lor ca sunt medici. Nu noi i-am facut medici. DACA NU LE PLACE, SA PLECE!”
    Si-au plecat… Acum cei care-au dat cu maiul sunt si cei care se dau cu fundul de pamant: “E un genoncid, ne pleaca medicii!!!” Bre, nu cumva voi i-ati alungat? Aveti impresia ca prin afara umba cainii cu convrigi in coada? N-ai bani, n-ai dreptul la viata. In orice tara din lume. Viata costa. Scurt pe doi. Saracea poporul de la o ciocolata, poporul mancator de varza calita cu jumari. Sa plece, dom’le. Si-au plecat.

    Like

  2. hola Liviule,

    eu sper ca medicii nu si-au ales profesia asta pentru o bucata de ciocolata, nu cred ca atunci cind toceau la chimie pentru admitere se gindeau la asta si nici cind au depus juramintul lui hipocrate nu-si inchipuiau ca vor santaja pacientii cu banii sau viata. asa cum nici cadrele didactice n-au ales profesia de dascal pentru zilele de 8 martie sau Craciun. poate sunt eu naiva, dar din cancelariile prin care am trecut, sa zicem ca la 50 de cadre didactice erau cam 2 care contorizau cadourile, restul isi facea treaba la catedra fara pretentii de-astea. e drept ca eu am plecat din invatamint acum 11 ani, deci s-ar putea ca lucrurile sa se fi agravat. extrapolind la medici, probabil ca e aceeasi situatie, depinde ce bafta ai, peste cine anume dai, loaze sint peste tot.

    dar asta e o anomalie tipic romaneasca. in spania profesoarele nu accepta nici macar un buchet de flori de la elevi ca sa nu existe suspiciunea ca ar favoriza pe cineva. de spitale nu mai vorbesc. am fost internata la un moment dat 8 zile intr-un spital din zaragoza si mi s-a parut ca sint in rai. aici dupa trei zile la maternitate am iesit cu pofta nemernica de a lua la palme citeva asistente si cu proxima ocazie cind le voi vedea pe strada sa dau cu masina peste ele.

    din nou, toate astea pentru ca nu exista un control etic asupra acestor oameni, ca daca ar exista toate anomaliile astea s-ar corecta de la sine. aceleasi asistente obligate sa respecte regulile si regulamentul interior din franta si spania ar fi niste asistente model. in romania merge si-asa. cumva trebuie sa=si completeze si oamenii astia veniturile, din pacate tot pe spinarea amaritilor. romania e tara in care moartea devine ultima solutie. aia care pleaca sint cei care nu se pot impaca cu ideea de spaga primita. li se pare ca se umilesc, de-aia pleaca, si bine fac.

    Like

  3. Cand si-au ales profesia nu-si imaginau ca vor numara banii pentru ghetute, hainute si dulciuri. Inteleg ca tocmai ai devenit mamica, si ai alta intelegere. Da, exista si doctori dedicati, dar n-au familie. Cei care au familie sunt care cei s-au scarbit. Cand de dureros este pentru o mama – parinte unic – sa-i spuna copilului ei ca-i va cumpara ghetutele peste o luna, ca merge prost la serviciu, mai prost ca inainte de criza? “Punem o punga de plastic si nu mai intra apica”. Control etic, zici? Eu zic ca e etic destul.

    Zici ca nu se impaca cu spaga si pleaca? Pai nici medicii nu se impaca sa-si vada copii umiliti, incaltati cu ghete rupte si haine second-hand. Si pleaca si ei. Si o sa se intalneasca in Germania, unde o sa dea o poala de bani la medic, pentru ca in definitiv viata costa.

    Medicii care te lasa sa mori pe treptele unui spital american pentru banca ti-a reziliat asigurarea n-au depus acelasi juramant? De ce medicii germani pretind (legal) o suma imensa de bani cand jurmantul lui Hipocrat nu specifica bani contra tratament? Fie ca-i dai la negru, fie la alb, tot bani se numesc. Hipocrat trata pro bono. Hai sa trateze si cei din afara ca Hipocrat! Asa, pe moca.

    Like

Leave a reply to Liviu Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.