Marți, după proteste

Cu protestele astea, mi-am dat seama azi-noapte pe la 2.00 că dacă nu mă apuc de treabă rapid o să rămîn în urmă cu traducerile la telenovela Lale și că mai trebuie să încep (și să și termin, eventual) primul meu articol în Playboy.

acum, cît numără ăștia oamenii din piețele devastate și tot încearcă să dea întregii tărășenii o aură demnă (noroc cu protestele astea – se mai face curățenie infractori prin capitală), cît subiectul este încins spre stingere, atît pe bloguri, cît și pe reviste online cu arome de pamflete, eu știu dinainte ce se va întîmpla cu Lale (singura telenovela de pe planeta asta în care personajul principal moare) și-mi îmbogățesc vocabularul cu alte și alte cuvinte și expresii turcești și mi-e capul la luna martie cum să fiu cît mai gentlemană cu femeile care citesc Playboy. greu, nenicule, greu…

sînt convinsă însă, că oricine ar fi ieșit acum 3 ani, tot aici se ajungea. la proteste, strigăte, urlete, dat drumul furiei refulate. că, indiferent de culoarea politică, să fiți siguri că boșorogul națiunii, Irinel Columbeanu, ar fi divorțat de nevastă-sa, de care brusc și-a adus aminte că i-au plăcut aventurile cu decrepiți ca el de cînd a fost mică, că Sensuala aia, din ce în ce mai parașutată și zburătăcită, ar fi fost luată peste picior și nu și-ar fi dat seama, că vrăjitoarele alea oricum ar fi păcălit-o pe descreierata de Zăvo, iar mă-sa lu Zăvo ar fi ajuns vedeta la Simonica în direct, că ziarele ar fi vuit cu tot felul de subiecte ușurele, iar Becali, oierul națiunii, tot euro-parlamentar s-ar fi numit și ar fi euro-parlamentat de ne-ar fi zburat fulgii și tot așa, tot așa.

previzibil, a apărut Crin ca un trandafiraș, cu ochii lui albaștri bulbucați, la teveu, unde altundeva, încercînd să profite de pe urma acestor proteste. mă-ntreb cîte gentuțe louis vuitton și-a cumpărat madam Urdea ca să-i treacă de stressul provocat de proteste și ce le-o spune Băse fetelor sale despre tot ce strigă oamenii ăia. cred că nimic. suntem niște invidioși cu toții, asta e tot. și cum nu ne-au ieșit ploile în viață, protestăm, ce dracu să mai facem și noi? că ne-am plictisit de-atîta bine.

deci… Lale și Playboy, asta e ordinea de zi pînă se trezesc ai mei. 

Advertisements

5 responses to “Marți, după proteste

  1. Personajele pe care le invoci – Columbeanu, Udrea, Sim Senzuala sau Becali – raman vii cata vreme discutam despre ele. Problema s-ar pune in felul urmator: avem segmentul A – lipit de linia de baza – dedicat fenomenului Columbeanu. Avem apoi segementul B, caruia ii repugna Columbeanu, dar care-l urmareste pentru ca e interesant, trendy si funny. In sfarsit avem segmentul C, total opus segmentelor A si B, care-l va folosi pe Columbeanu accidental, ca exemplu moralizator. Indiferent de importanta ocupata pe intreaga linie, e clar ca acesti bufoni incep sa capete un relief exagerat. Ca segmentul A e dedicat Columbenilor inteleg; e in natura segmentului A. Dar ca segmentul B incepe sa fie interesat nu inteleg, si nici nu inteleg ce cauta Columbeanu in segmentul C. Sau ce cauta atat de frecvent. Nu s-a spart inca balonul de sapun pentru segmentul C? De ce simtim nevoia sa educam segmentul A? Imi amintesc ca prin ’90 societatea era mai bine asezata. Aveam fani telenovele – erau chiar si reviste de telenovele – dar aveau gardutul lor, cum si amatorii de muzica rap sau mai tarziu de manele aveau gardutul lor. Nu vad nimic rau intr-o societate stratificata si nici ca aceste straturi sa comunice. Asta cata vreme raman straturi. Ori la noi a iesit un fel de salata. E o realitate de care poti face abstractie, si facand abstractie o poti face sa dispara. Aceste personaje in toale scumpe se hranesc cu admiratia noastra. Tot ce avem de facut e sa le taiem portia de admiratie.

    Like

  2. sa continui comentariul de mai jos, ca n-am vrut sa dezvolt mai mult acolo. de fapt, e cam aceeasi discutie: modelele societatii. le-am dat ca exemple aici pentru ca deja nu mai sint in trend. unii continua sa-i mai invite pe la emisiuni din lipsa de imaginatie, din lipsa de alti invitati sau pentru ca nu si-au facut temele. cu ei nimeresti la tanc, sunt de acord tot timpul sa vina, pentru inca un capital de imagine. nu-i admira nimeni, e doar o falsa impresie, publicul nu e atit de cretinoid, doar ca nu i se ofera altceva. inainte mai erau concursuri de cultura generala, mai atrageau lumea cu ceva premii, cu ceva bunadispozitie. toti astia din ultima vreme nu fac altceva decit sa-i irite pe oameni, ori iritarea fiind comuna si o stare actuala, permanenta, prefera sa aiba pe cine injura.

    segmentele astea vor cadea rind pe rind, poate se va trezi o prezentatoare sau o realizatoare de emisiuni de divertisment destul de inteligenta sa-si prezinte emisiunile de cultura, sa zicem, in asa fel incit sa atraga din nou oamenii. e simplu, ei sint in acel moment in care doresc asta. sa se indentifice cu oameni de caracter, adica. publicul nu e atit de idiot pe cit crede mass media. am auzit de prea multe ori ca “publicul vrea asta” si niciodata n-am fost de acord cu aceasta afirmatie. observ acum o tendinta de sprijinire a problemelor reale ale oamenilor din partea televiziunilor. publicul e satul de imbuibati, asta pentru ca nu se regasesc in “problemele” imbuibatilor si nici in aerele de vedeta ale fiecarei pupeze promovate pe baza de silicoane.

    presa are o putere incredibila asupra maselor, e adevarat, tocmai de aceea formatorii de opinie trebuie sa faca educatie in primul rind maselor, asta intr-o societate ideala. asa cum spui si tu, e loc pentru diversitate. norocul nostru acum a fost ca presedintele, the big boss, a lovit in toate categoriile sociale si a enervat, printre altele, si presa. si-a sabotat singur popularitatea si incet incet si-a pierdut credibilitatea, sarmul, si toate replicile sale acide n-au facut altceva decit sa irite lumea. ori lumea e satula sa fie iritata, pe linga problemele de supravietuire pe care le are. in aceste conditii, pe fondul arogantelor si tupeului clasei politice de orice culoare, o noua vedetuta fara alte probleme decit satisfacerea propriei vanitati devine doar o alta facatura din multe facaturi deja existente, care nu mai prezinta niciun interes.

    Like

  3. Deschid o paranteza. In ultimii ani am fost cuprins de un fel de nebunie, o nebunie a imbogatirii, un miraj al banului. Nu mi-e rusine s-o recunosc. Am o structura intelectuala destul de solida, totusi, cand prietenii ti se imbogatesc peste noapte, cand loteria terenurilor se invarte ca scapata de sub control, mi-am pus intrebarea daca viata linistita si impacata pe care o duceam n-ar trebui schimbata cu o existenta ceva mai alerta, in care timpul sa fie masurat in bani. Am incercat, mai mult indemnat de altii. Cum era si firesc, atunci cand faci ce ti se impune am esuat magistral in toate. In 2008, cand mamaliga a explodat, prietenii bogati au cazut ca piesele de Domino. Majoritatea invarteau terenuri si case ori erau bagati pana-n gat in firme de constructii. Pentru mine criza a fost ca o mana cereasca, un fel de trezire la viata. Apoi totul s-a acoperit de o disperare care a cuprins lumea de la un capat la altul. Nu-mi dau seama cat de saraci suntem, dar speriati suntem din cale-afara. Inchid o paranteza destul de confuza.

    Am cautat multa vreme un ax in jurul caruia sa leg toate acestea. Intamplator mi-au cazut ochii pe o schema complexa, utilizata de economisti, asa numitele “cicluri Kondratiev”.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Kondratiev_wave

    Schema in cauza arata ca economia capitalista – si cu toate ifosele ei, enclava comunista se situa pe un ocean capitalist – are perioade ritmice de expansiune si contractie. Deal-vale. Se porneste din depresiune, se intra pe o panta ascendenta, urmeaza o perioada de platou si apoi o prabusire abruta catre un noua depresiune. Pentru a indulci intelegerea i s-au aplicat denumirile anotimpurilor: avem o “primavara” economica, o “vara”, o “toamna” si o “iarna”. Ceva timp m-am jucat de-a concidentele, potrivind criza din anii 20 cu cea actuala. Vesel joc. Pandemine? Avem si de o parte si de alta. Bula imobiliara? Si atunci, si acum. Razboi mondial? Apare atunci. Acum n-am ajuns inca in punctul 0. In orice caz mi s-a parut o chestie mult mai captivanta decat cea cu Zavoranca si Columbenii. Insa mult mai interesant ar fi sa gasesc si o ciclicitate a starilor de tip lacomie-dezamagire-disperare, a miscarilor de deconstructie/reconstructie, imbecilitate/luciditate etc.

    Ca sa revin la ce spuneai: in iarna economica avem nevoie de repere. Morale, intelectuale, de orice tip. E clar ca rostogolindu-ne la vale simtim nevoia sa ne agatam, si avem nevoie de cat mai multe radacini serioase. Cand balonul bogatiei s-a spart, cand copii bogatilor au aparut crescuti ca balariile, de niste parinti care le-au angajat tot felul de bone si dascali, apatici, nevrotici, mancandu-si unghiile pana in carne, ne-am dat seama ca mirajul bogatiei se plateste scump. Oamenii acestia au aparut goi, stupizi, imbecili. Nu mai discut de clasa politica. Incep si ei sa se trezeasca, insa prea tarziu. Cat despre noi, tanjim dupa simplitate. Postarea ta de Craciun e ceea ce trebuie: lucrurile simple. Normalitate. Si manifestatiile din centru se incadreaza in aria lucrurilor simple. Sa dai raul afara, sa strigi, sa agiti un steag. Tot normalitate se cheama.

    Like

  4. interesanta traiectoria ta si vazuta/revazuta cu un ochi lucid, cristal clear, cum ar spune americanu. criza mea personala a fost intre 2005-2008, cind zbieram prin alte parti ca se va intimpla asta si asta si tuturor li se parea interesant ce mi se intimpla. in 2008 m-a trezit rautatea oamenilor, aia ciineasca, aia care-ti da in cap pentru ca poti sa faci ceva fara pile, relatii si suport moral. a fost bine, mi-am dat seama ca zbier prea mult in loc sa-mi vad eu de constructiile mele si sa caut solutii sa vad lumea normala. dupa ce am mai vazut una si alta, m-am calmat, credeam ca sunt eu nebuna si toti indiferentii astia din jurul meu normali. acum pare ca s-au prins si ei. sa vedem ce-o sa se intimple mai departe.

    Like