La fața locului.

Aici lucrurile nu se pot face decît la fața locului. Vine meșterul, vede groapa, zice ”da, e o groapă mare, vin mîine s-o astup.” ”astup-o azi”, zice clientul. ”nu, pentru că nu sunt pregătit psihic, azi am venit doar să vad groapa, e mare, e frumoasă, o acopăr eu”.

 

pregătirea psihică a oricărui meseriaș are mare legătură cu fața locului. ei trebuie să vadă. altă pildă, ți s-a stricat un televizor, suni la nenea meșterul – de obicei un moș electronist foarte priceput la televizoarele pe lămpi, respecializat către cele color, deh, evoluția – îi spui ăluia care e buba și-l întrebi cam cît te-ar costa, aproximativ, o astfel de reparație. răspunsul, ați ghicit, este: ”nu știu, trebuie să văd”. cum vede el, e un mister. o ia logic pe nimeritelea, fiindcă 3 săptămîni mai tîrziu televizorul se strică iar și-ți bagi picioarele, cumperi altul nou.

 

ai o mașină de spălat cu care au spălat niște deștepți inclusiv monedele rămase prin buzunarele hainelor murdare. îi spui meseriașului ”dom`le, cred că nu merge pompa, trebuie schimbată”… ”nu știu, tre să văd la fața locului”. consultația, firește, nu este gratuită. vine meșteru de mașini de spălat – ăsta are și un asistent care-i cară sculele – , se desface mașina, se benoclează lumea înăuntru, se pune verdictul, se spune că nu știu ce piesă trebuie comandată, dar chiar și-așa, nu se știe dacă nu va avea soarta televizorului.

 

dacă ai o mașină cu care-ți plimbi curu de colo-colo, un jaf acolo, un Matiz acolo, că dacă ai avea un Ferrari mai degrabă ai schimba țara decît să mai stai la coadă cu astfel de probleme, o duci la nea electronistu, deci tot la fața locului să vadă ce are. fie e pompa de benzină, fie contactul, fie nu mai știu ce, zice el. mersi. așa știam și eu. tot de la fața locului, că nu pornea hîrbul, și nu e nevoie să fii neapărat electronist pentru asta.

***

acestea fiind zise, tot de la fața locului mai țin să relatez că mă pălește de fiecare dată o strașnică milă pentru toți cei a căror răutate sau indiferență am simțit-o pe pielea mea și au fost vremuri cînd aceștia nu mi-au fost străini de șemineu. milă pentru toți cei care au vorbit în plus sau m-au negat în plus, pentru toți cei care au crezut că pot descifra mai mult decît misterele unei mașini de spălat, a unei gropi pline de viermi sau microbi sau m-au confundat cu o cheie de contact. milă și pentru cei care au încercat să descopere piesele lipsă sau stricate și s-au lovit de ale lor, mai gigea, mai lucioase, mai cu moț în frunte. i-aș întreba dacă nu cumva acum au exact viețile pe care le merită și dacă sunt acolo unde i-au adus intrigile lor. dacă e doar un popas sau vor bifa o ratare cinstită, datorită universului conspirațiilor nelegiuite, dacă se vor găsi pe ei înșiși mai frustrați sau mai mediocri ca niciodată. dar nu mă interesează răspunsurile lor.

e atît de simplu să întrerupi evoluția cuiva încît uneori mă întreb dacă nu cumva funcționăm ca întrerupătoare unii pentru alții. în bine sau în rău.

4 responses to “La fața locului.