Romanian Next Top Smardoaice

Mai întîi să spun că ”împuțiții” de azi au fost smardoii de ieri, cei mai minunați, mai talentați, mai iubăreți sau cei mai kojak dintre toți. Cînd erau îndrăgostite, sau hai să spunem crudul adevăr, cînd erau mai degrabă interesate, totul era parfumat în jurul lor, cum n-au mai fost interesate, cum a început să le pută pe la nas.

S-o luăm un exemplu celebru: Mariana Moculescu, sau Moculeasca, pe scurt. Aseară la Capatos scandal între două idioate pe care Capatos voia să le împace, că așa e el, băiat bun. Aiurea. Așa sunt mai nou caracterizați cinicii, drept băieți buni. Dar cu astfel de personaje cum naiba să fii? Că pe oriunde o vezi pe Moculeasca iese cu scandal, asta e clar. Gagica latră, se înfurie, dă palme, picioare ca la balamuc, știți voi, bătaie de-aia muierească, măi animalule, măi nesimțitule, măi împuțitule și tot așa, cu mîinile morișcă-n aer, că mă mir cum o fi rezistat bietul Moculescu lîngă așa specimen atîția ani, e chiar un mister. De data asta invectivele ei deopotrivă cu palmele erau date cu generozitate unui fost iubit de care nu mai voia să audă fiindcă era un nespălat, dar cînd treburile mergeau bine în pat era un Cristinuț.

Așa. Deci vine asta în emisiune să se împace cu o siliconată, că își scosese aia pieptul la image012vedere, mai sădeci trebuie să menționăm, să se simtă și aia băgată în seamă, că nu i-am reținut numele. Două proaste trecute ca lumea de prima tinerețe, malace și urîte cu spume, de nici machiajul nu mai făcea față. Le-ar fi stat mult mai bine ca muncitoare la Apaca sau ca gărzi de corp la Bamboo să păruiască niște pițipoance sau să le trimită acasă să învețe pentru BAC. Moculeasca o acuza pe siliconată că provoacă scandaluri, deși pe casete era clar cine pe cine smardoia (la astea chiar li se potrivește limbajul ăsta de stradă, fiindcă de-acolo și par aduse în studio că te întrebi ce fel de artiști îi treceau ăsteia pragul pe vremea cînd era măritată cu Moculescu și trebuia să facă și ea pe gazda cu de-alde Anca Țurcașiu sau Mădălina Manole sau mai știu eu ce artistă finuță). La un moment dat apare și ”nespălatul Cristinuț” în studio ca să-și ceară scuze, să-i dea lu Moculeasca un inel sau să o facă mincinoasă pe siliconată, toate trei sau altceva, nu era prea clar, dar tot o întreba pe siliconată: ”Ce, nu mi-ai spus tu s-o scuip pe Mariana?” fază la care ți se rupe filmul și preferi să dormi și să-i lași pe idioți cu idioțeniile lor. așa că nu știu cîte palme a mai împărțit Moculeasca ”nespălatului” sau dacă i-a dezumflat ăleia sfîrcurile.

***

în partea astalaltă, cu cîteva ore mai devreme, Bote își bătea capul cu top-modelele lui. Cîteva mucoase se aliaseră s-o bată pe roșcata Irina din Mangalia (că se continuă și-aici frustrările moldovencelor) că ieșea mai bine în poze decît ele. Deci clica moldovencelor făcuseră haită în jurul dobrogencei și, ca orice mucoase, își șterseseră degetele butucănoase și pline de ciocolată de părul Irinei și pe urmă rîdeau fix ca niște capre, încercînd să-l facă pe Bote să creadă că aia se mînjise singură, își băgase șampon în crema de demachiere tot singură și că în general se sabota singură ca să se dea victimă. Tipic moldovinește. Mi-a fost milă de Cătălin, zău! Descreieratele îl treziseră din somn cu rahaturile astea și cereau dreptate, printre care se trezise și chelioasa aia de Aida, toate cu justiția în brațe. Că nah, nici o alianță nu e mai puternică decît cea împotriva unui dușman comun. Pe la începutul emisiunii apare așa, ca o boare, un top model internațional, o româncă destupată care a văzut lumea, și zice într=-o doară singura chestie inteligentă și de băgat la cap din emisiune cum că atitudinea unora de atotștiutoare, mai ales cînd ele sunt proaste de bubuie (și-ți dai seama de asta din vocabularul lor de 3 propoziții – vezi Iulia din Chișinău, smardoaica principală, mereu amenințătoare, dar cum vede un șarpe de baltă cum se cacă pe ea și intră într-o panică de-aia de teatru Bulandra) o să le aducă în seria sau subdivizia ”z” a acelor 99% manechine de anticameră, aspirante la o slujbă pe podium. Sigur că asta este valabil în toate domeniile, nu numai pe filiera manechine et company.

Au scos-o pe Gina cea blondă, nu știm exact pe ce criterii – se pare că pozele contează mai mult decît atitudinile în emisiunea asta. Evident, orice reality show trebuie să aibă scandalagiii lui ca eu să scriu însemnarea asta în care să spun cît cretinism se promovează, de parcă voi n-ați ști. Mai degrabă nu le-a plăcut dantura Ginei, avea într-adevăr o problemă aici, dinți mici, rari și cam crăcănați, și poate n-au avut tupeu să-i spună. Lasă, Bote, pregătește fetele pentru viitoarele showuri în care n-au nimic interesant de spus sau de făcut, dar sigur astea îi vor putea ține piept mahalagioaicei ăleia de Moculească, în cazul în care vor împărți același ”nespălat”. 

***

mai voiam să zic ceva despre clubul de carte, dar chiar nu-și are rostul pe însemnarea asta.

Advertisements

Romanian Top Next Țațe

Mi-e simpatic Bote, cîteodată se îmbracă chiar bine pentru un creator de modă, are idei și se descurcă, ceea ce e mare lucru. Acum ”a scris” a doua carte despre iubirile lui, cu care nu se laudă, zice el, doar le menționează, dar nu pe toate ca să nu se supere. Cîtă grijă, domle, cîtă considerație… O s-o cumpăr, să nu ratez un alt best-seller din lumea mondenă. Da, așa a făcut și Chișu ăla, mare scriitor, singur sub duș pînă-n zilele noastre, dacă nu-l știți poate vă aduceți mai degrabă aminte de reclama aia la zahăr cînd se lovea el de o gagică pe stradă și-și încurcau sacoșile, pe urmă ajungeau să gătească împreună, idee preluată probabil din filmul cu Merryl Streep și Robert de Nirop, numai că acolo era vorba de cărți încurcate, nu de zahăr. Românu la ce să se gîndească? La mîncare, tată… că la femei am văzut cum se gîndește, nici măcar nu mai contează dacă și-o trag cu un tomberon de gunoi, că pe multe dintre trîntele astea nici nu mai ai cu ce să le compari altceva.

În fine, designerul nostru se descurcă cu sponsorii, cu presa, cu fetele de un anumit nivel nu mai vorbim (îmi place asta cu ”nivelurile”, încă de-acum cîteva luni de cînd se spărgea în figuri cu ”nivelul” la care ajunsese ultima curvă din viața mea – o sclavă mai precis), dar acum nu știu, ori Botezatu o fi îmbătrînit, ori îl complexează gagicile care au mai mult de zece neuroni, ori s-a obișnuit cu genul ăla de mahalagioaice pe care le promovează televiziunile și la care se extaziază toți libidinoșii… Altfel nu-mi explic alegerile alea de femeiuști comune, pe care le-ai putea vedea în orice oraș, pe orice stradă, în orice liceu sau la orice petrecere de pițipoance, dar nu la Romanian Next Top Model. Probabil are veleități de Pygmalion și acceptă orice provocare, visează la produsul final, opera de artă perfectă, șlefuirea pizdulicilor e calea fericirii lui, nu neapărat produsul. Că oricum el nu poate rămîne prea mult timp îndrăgostit, ce atîta pierdere de vreme cu iubirea asta, cînd sunt atîtea bunăciuni pe marile podiumuri ale lumii, iar unele dintre ele cad la pat din prima de bucurie sau leșinate de foame.

Da, bine zis, pe marile podiumuri, că aici, la noi, te uiți la neșlefuitele astea și deja îți imaginezi cum au fost ele crescute numai cu mîncare de fasole cu ceapă și cu certuri de-alea părintești în urma cărora fata tatii a trebuit să încontreze cu taxu pînă la palme ca să aibă și ea un strop de independență, în traducere liberă, permis de voie la discotecă, primul podium pe care au defilat în haine împrumutate de la vecina, verișoara sau prietena cea mai bună sau cu haine second-hand. Și zic asta pentru că am văzut în emisiunea de-aseară halul oribil în care erau îmbrăcate și încălțate viitoarele modele ale României, mai ales Florentina aia cu ochii bulbucați, ieșiți din orbite, nu că i-ar fi lucit feeric, iar eu de invidie nu apreciez un ochi frumos, mi se rupe atît timp cît îți ies tîmpenii pe gură și ai o voce de găleată spartă – că la ce dracu să mă mai uit și eu, interlopi pe toate posturile, iar ieri m-au zăpăcit toți cu Busuioc și covoarele lui, care nu erau ale lui, ci ale unei amice, ținea el să menționeze. Misterul cel mare nu era bonul fiscal, io m-am întrebat așa într-o doară ce dracu căuta ăla cu covoarele alteia sub braț cînd are nevastă și copii. Pe urmă se miră că și-a luat-o în freză. Interesant este c-au sărit de cur în sus toate teveurile și-au preluat cazul lui Busuioc, mare cîntăreț și ăsta, mare zidar, că la noi așa e o combinație de toate, omul multilateral dezvoltat, artistul complet, și cu bidineaua în mînă, și cu vocalizele în gură, și cu covoarele amantei sub braț. 

 

Să ne întoarcem la gîștele noastre, generația lady Gaga cum ar veni, altă ilustră dobitoacă și aia. Apropo de ilustre dobitoace, întreba cineva ieri pe FB de ce naiba se face atîta tam-tam cu Kim Kardashian aia, ce-a făcut ea așa deosebit. Nimic, asta e clar! Într-o lume ideală ar fi ajuns probabil nevasta unui camionagiu ale cărui șosete împuțite ar fi fost nevoită să le miroasă și să le spele, iar destinul ei s-ar fi redus la funcția de reproducere și schimb de cuvinte dure sau palme peste curul ăla al ei enorm, că numai cînd te uiți la ea te apucă durerile de vintre și-ți face poftă să citești pe wc cărți polițiste cumpărate cu Gazeta Sporturilor. eventual, cu puțin noroc, ar fi făcut o reclamă bășită la niște pastile anti-constipație. dar asta într-o lume ideală… care după părerea mea s-a cam stins chiar înainte să ia amploare.

În afară de vreo două, care chiar se disting din gașca aceea de gîște bîrfitoare și smiorcăite, emisiunea lui Botezatu e mai mult așa un show despre viitoare așa-numite muieri independente, cu figuri în cap mai mari decît Casa Scînteii, a căror simplă ocupație va fi să dea din fund pe marile catwalkuri ale lumii, dacă vor ajunge vreodată pe ele și dacă mai apoi vor rezista presiunii de a fi doar niște trupuri fără nume printre atîtea anonime ilustre din lumea întreagă, anonime ce și-au dorit să fie avocate, mihaela rădulescu sau să-l întîlnească pe brad pitt și-au sfîrșit ca niște umerașe ambulante.

 

am reținut-o, bineînțeles, pe cea cu clanța cea mai mare, Iulia din Chișinău, de unde dracu altundeva, s-a remarcat prin înjurăturile birjărești pe care le-a scuipat în emisiunea trecută unei colege de platou, sau de podium, cine știe… o obliga pe o gagică din Mangalia să spună că e proastă, iar aia voia să fie lăsată în pace, asta insista că dacă nu zice ”îi fute un pumn în bot”, nu contează acum care era mărul discordiei, dar asta, moldoveanca, era chitită pînă-n vîrful flocilor ei neepilați să-i care pumni celeilalte. că așa voia ea. era mai mare și mai dințoasă și o învățase taxu să înjure, să să dăscurce în viață. acum trebuie să admit că n-am nimic împotriva unei înjurături trîntite la nervi sau după ce te-ai lovit de colțul patului, îți mai iese un porumbel pe gură, dar nici chiar în halul ăsta interminabil, se crizase gagica în fața cameramanilor de zici că mai avea puțin și făcea o criză de apoplexie. o isterică, doamne ferește să rămînă asta fără bărbat vreodată, o țărancă, ce să mai, care încă își numea cizmele ”papuci” ajunsese acum în Islanda și primea lecții de mare vikingă de la Botezatu, că n-auzise niciuna de vikingi, deși orice copil de clasa a treia care citea revista aia pentru copii retarzi cu Tanu Motanu pe copertă auzise, nu și tutele astea. Iulia asta are un rîs atît de neplăcut că numai cînd îl auzi te-apucă dracii, un rîs de gospodină plictisită, care în loc să pună murături stă la taclale la cafea cu vecina de peste drum, altă casnică ratată. iată cum descria trînta asta ședința de foto ”mi-au înghețat creierii. mă simt foarte înghețată. mă dor și sînii. simțeam să mă împiedic și cad, simțeam că-mi cad pantalonii”. era toată numai un simț artistic, cu impresii de buftea. mascula Alfa.  

De burtoasa aia de Florentina îmbrăcată la second hand am zis deja. Asta e mereu pe punctul de a fi eliminată și mereu scapă ca prin urechile acului. Altă bîrfitoare, ar fi bună de ziaristă la CanCan, dacă nu cumva se face și asta mare modistă pe la Acasă Tv sau eșuează lamentabil în brațele vreunui cîntăreț drogat, candidata perfectă pentru Acces Direct.

tot din categoria mahalagioaicelor mai e altă Iulia, una cu un bot până la viermi, asta e aranjată pe viață în sensul că n-are nevoie de injecții cu silicon, e așa de la mama natură, nu mai știu cine zicea de asta că are trăsături asiatice, vai de mama ei de asiatică, zici c-a fost umflată cu pompa de la bicicletă, n-aș alege-o să-mi prezinte nici hainele de gravidă…  altă moldoveancă și asta, îi săriseră unghiile, nu suporta frigul, dar se afla într-un loc unic in lume, la fel de unic ca și satul ei, Onești, firește. la sfîrșit și-au dat seama ăia din juriu că e cam grasă, în sensul că nu are talie, e terminată pe viață din cauza acestui comentariu, aproape că se vedea umbra sinuciderii pe chipul ei. ar avea mai multe șanse ca actriță porno.

Mai e Diana, 16 ani, o dințoasă pe care au roșcovenit-o ăștia, are niște molari picior peste picior, cînd zîmbește strică toate pozele, cică asta e atitudine. la preselecții, cînd i s-a spus să mai facă o tură de podium, s-a șucărit și a comentat ceva de genul ”aaa, dar sunt pe tocuri”. că ea probabil credea c-o să prezinte moda în tălpile goale cum era ea obișnuită acolo la țară cînd se juca cu puțulica altora în noroi și simțea pămîntul țării sub călcîie ca Florica lu Ion. de-aia spun că chiar nu știu cum au fost alese tutele astea, pe ce criterii… 

preferata mea e Laura, o puștoaică de 14 ani, singura mai acătării din tot grupul ăsta de mari modele. e cea mai realistă dintre toate, surprinzător pentru vîrsta ei. îți poți lesne imagina că vine dintr-o familie bună și că o duce mintea pe la școală. în timp ce astea se extaziau de gheizerele din Islanda și cea mai proastă dintre Iulii întreba ”oare apa e fierbinte?”, Laura privea calm în jurul ei ”mda, un lac. nu pot spune că m-a dat pe spate”. 

a ieșit una Denisa, cică era grasă și asta, dar mult mai finuță decît cele două Iulii, cu o dantură mult mai mișto decît a Simonei, par exemple, asta din urmă are dinți mărunți de oaie, vorbește mult și prost și bineînțeles, nu se ține nici ea departe de sportul preferat al româncelor – bîrfa. poate că emisiunea asta ar trebui să se numească Romanian Next Top Gossip Girl, barem să știm o chestie. ce Alina Chivulescu, ce Bianca Brad, ce Linda Evanghelista…

 

ne mai uităm și mai comentăm și săptămîna viitoare.

Meseriașii. Urmează teracota.

Chiuvetistului i-a luat o săptămînă să termine pusul chiuvetei. Pregătirea lui psihică pentru treaba asta a durat fix 5 zile pentru o treabă de o oră, care a durat vreo 5 ore, cu pauze de țigară, întrerupte de escape-uri la țuiculița de peste drum. Și încă să zic mersi că era o rudă de-a mea de-a șaptea spiță, că altfel… muream dracu și nu mai aveam în ce să spăl vasele murdare. mă rog… să-mi notez undeva să nu mai apelez la oameni cu nume de cîine care-și evaluează munca pe principiul ”cît te lasă inima”. că inima mea e prea largă pentru cît de meseriași sunt unii.

***

nush, mă uit și eu la Discovery ”Travel and living”, unde sunt prezentate uneori ceva case de vacanță, arhitecturi intersante și reparații fabuloase, sau la ”Extreme Make-over” unde ăia într-o săptămînă demolează o casă și ridică alta în loc, și aici, din locul de unde mă aflu eu, mă consider mulțumită dacă găsesc un meseriaș bun, care să vină, să repare, să înlocuiască și să se care, fără să-mi umple capul cu amintirile lui din copilărie. dar nu, aici schimbi meseriașii, dar problema rămîne suspendată în țevi mai ceva ca fantomele din Bel Rasheed. cu ăștia îți trebuie mai multă răbdare decît cea necesară creșterii unui copil. mai întîi că toți, fără excepție, își încep treaba cu o pauză. de țigară. își fac curaj sau nu știu ce dracu.

e hilar, dacă stai să te gîndești, de zici că ar munci pe semințe. îmi vine să-i reped sau să le fac galerie ca la un meci de fotbal, un fel de hai, băi, nene, hai cu scula aia, hai cu șurubul, bravo, uraaaaa, s-a dat o gaură… să-i încurajez, dreacu, cu un ”hai cuțu, cuțu, ia de-aici o bombonică”, să nu adoarmă cu capul pe vreun robinet, ceva, sau să nu muște din chiuvetă. 

***

urmează doamna teracotă la rînd. aceeași poveste. meseriașu de teracote zice că mai întîi trebuie să vină la fața locului să vadă plăcile, cărămizile și modelul. nu am zis că vreau un șemineu, să nu se zăpăcească omu, să nu se sperie, să nu clacheze, doamne ferește! cu ăștia trebuie să fii mai atent decît cu poeții, sunt de o sensibilitate rarisimă…

La fața locului.

Aici lucrurile nu se pot face decît la fața locului. Vine meșterul, vede groapa, zice ”da, e o groapă mare, vin mîine s-o astup.” ”astup-o azi”, zice clientul. ”nu, pentru că nu sunt pregătit psihic, azi am venit doar să vad groapa, e mare, e frumoasă, o acopăr eu”.

 

pregătirea psihică a oricărui meseriaș are mare legătură cu fața locului. ei trebuie să vadă. altă pildă, ți s-a stricat un televizor, suni la nenea meșterul – de obicei un moș electronist foarte priceput la televizoarele pe lămpi, respecializat către cele color, deh, evoluția – îi spui ăluia care e buba și-l întrebi cam cît te-ar costa, aproximativ, o astfel de reparație. răspunsul, ați ghicit, este: ”nu știu, trebuie să văd”. cum vede el, e un mister. o ia logic pe nimeritelea, fiindcă 3 săptămîni mai tîrziu televizorul se strică iar și-ți bagi picioarele, cumperi altul nou.

 

ai o mașină de spălat cu care au spălat niște deștepți inclusiv monedele rămase prin buzunarele hainelor murdare. îi spui meseriașului ”dom`le, cred că nu merge pompa, trebuie schimbată”… ”nu știu, tre să văd la fața locului”. consultația, firește, nu este gratuită. vine meșteru de mașini de spălat – ăsta are și un asistent care-i cară sculele – , se desface mașina, se benoclează lumea înăuntru, se pune verdictul, se spune că nu știu ce piesă trebuie comandată, dar chiar și-așa, nu se știe dacă nu va avea soarta televizorului.

 

dacă ai o mașină cu care-ți plimbi curu de colo-colo, un jaf acolo, un Matiz acolo, că dacă ai avea un Ferrari mai degrabă ai schimba țara decît să mai stai la coadă cu astfel de probleme, o duci la nea electronistu, deci tot la fața locului să vadă ce are. fie e pompa de benzină, fie contactul, fie nu mai știu ce, zice el. mersi. așa știam și eu. tot de la fața locului, că nu pornea hîrbul, și nu e nevoie să fii neapărat electronist pentru asta.

***

acestea fiind zise, tot de la fața locului mai țin să relatez că mă pălește de fiecare dată o strașnică milă pentru toți cei a căror răutate sau indiferență am simțit-o pe pielea mea și au fost vremuri cînd aceștia nu mi-au fost străini de șemineu. milă pentru toți cei care au vorbit în plus sau m-au negat în plus, pentru toți cei care au crezut că pot descifra mai mult decît misterele unei mașini de spălat, a unei gropi pline de viermi sau microbi sau m-au confundat cu o cheie de contact. milă și pentru cei care au încercat să descopere piesele lipsă sau stricate și s-au lovit de ale lor, mai gigea, mai lucioase, mai cu moț în frunte. i-aș întreba dacă nu cumva acum au exact viețile pe care le merită și dacă sunt acolo unde i-au adus intrigile lor. dacă e doar un popas sau vor bifa o ratare cinstită, datorită universului conspirațiilor nelegiuite, dacă se vor găsi pe ei înșiși mai frustrați sau mai mediocri ca niciodată. dar nu mă interesează răspunsurile lor.

e atît de simplu să întrerupi evoluția cuiva încît uneori mă întreb dacă nu cumva funcționăm ca întrerupătoare unii pentru alții. în bine sau în rău.