Vajnicii oșteni ai literaturii universale

booksPrimul roman al lui John Grisham a fost respins de 25 de ori.

Celebra ”Supă de pui pentru suflet”, apărută la noi la editura Curtea Veche, dacă nu mă înșel, a înregistrat 134 de respingeri.

Judy Blume, iubită autoare pt copii, cunoscută în lumea întreagă, a primit doi ani la rînd numai răspunsuri negative.

Gertrude Stein și-a irosit 22 de ani trimițîndu-și poemele înainte să fie publicate.

Sylvia Plath a primit un răspuns de genul ”Cu siguranță nu am văzut nici un fel de talent în poemele dvs care să fie luat în considerare.” Hahaha!

La Rudyard Kipling a fost și mai frumos: ”Ne pare rău, Mr Kipling, dar pur și simplu nu cunoașteți limba engleză” Sonrisa

”Dune” a lui Frank Herbert a primit 20 de ejecturi înainte de a fi publicată și a deveni best-seller clasic.

”Pe aripile vîntului” a lui Margret Mitchel, dacă vă vine să credeți, a fost respinsă de 38 de ori înainte de publicarea propriu-zisă.

Lui ”Carrie” a lui Stephen King i s-a spus ”not interested” de 30 de ori, ceea ce l-a făcut pe autorul ei s-o arunce la gunoi. Din fericire, soția lui King i-a păstrat manuscrisul și l-a convins să mai încerce. Trăiau într-o rulotă la acea vreme, cu cei doi copii cu tot.

John Kennedy Toole cel care a scris ”Conjurația imbecililor” după o respingere a manuscrisului său se deprimă și se sinucide. Ăsta da vajnic oștean! Manuscrisul apare totuși, după moartea lui, mulțumită mamei acestuia, și va primi premiul Pulitzer.

secret-window-5Cel mai respins romancier din istorie se numește Dick Wimmer. A murit anul acesta pe 18 mai, la venerabila vîrstă de 74 de ani. A primit mai mult de 160 de respingeri de manuscris în 25 de ani de speranțe. Și-a petrecut un sfert de viață colecționînd ”nu”-uri. Putea să se oprească după 20 de ani și 150 de respingeri și nimeni nu l-ar fi învinovățit. În sfîrșit, romanul său ”Irish Wine” a fost publicat în 1989 și a primit numai recenzii pozitive. Cum au trecut peste acest roman mai mult de 160 de persoane spunînd ”nu”? Și ce ne spune acest lucru despre procesul publicării?

Oricum ar fi, se observă sado-masochismul autorilor de a merge mai departe și cred că după un anumit număr de respingeri deja începe amuzamentul. Trimiți manuscrisul doar pentru a mai colecționa un ”nu”. Nah, unii colecționează femei, alții respingeri, chestie de alegeri. Fiecare se distrează cum poate…

Poveștile acestor faimoși scriitori ne demonstrează că mai există și alte cauze în afara talentului pentru care manuscrisele bune nu văd imediat lumina ochilor cititorilor. Dar nu este decît o singură cale spre publicare: aceea de a trimite manuscrisul.

4 responses to “Vajnicii oșteni ai literaturii universale

  1. nu ca as indrazni sa ma compar cu cei mentionati mai sus, dar tocmai pentru asta ma pregatesc: sa invat sa accept “nu-uri”, atunci cand o sa ma hotarasc sa trimit undeva o copie a manuscrisului care zace prafuit pe un raft! 🙂

    Like

  2. îndrăznește, Sabina! orice ”nu” un pas înainte :d
    așteptăm să ștergi praful de pe manuscris și să ne inviți la lansare!

    Like