Urzeala scrisului

6 chestii pe care trebuie să le știi după ce ai scris prima carte

A apărut azi în Writer`s Market un articol interesant de-al lui Zachary Petit. L-am tradus schematic și am pus cîteva comentarii între paranteze, experiența mea adaptată la piața de carte românească.

1. În industria asta nu poți prevedea succesul. (N-ai cum. Oricât de bun ai fi ca editor – bun cu sensul de vizionar – mereu vei fi surprins de propriile tale așteptări. Nicăieri nu se justifică mai bine decît aici, în afacerea asta, ”să fii omul potrivit la locul potrivit” sau, dacă vreți, ”cartea potrivită în raftul potrivit”. Sau și mai clar ”pila potrivită în editura potrivită”. Uită de ceea ce te încurajează alții că e de-ajuns să trimiți manuscrisul, dacă nu ai pe cineva în interior să te recomande e vax albina și nimănui nu-i pasă cît de tare e romanul tău, cît de original, cît de caca-maca)

2. Să fii bine vândut nu ar trebui să fie singurul tău obiectiv cu care îți măsori succesul.  Întotdeauna va fi cineva care va vinde mai mult. (Cineva mai tânăr, mai motivat, mai talentat decât tine. Și este o greșeală să încerci să scrii pe un anumit gen pentru că asta cere piața). Trebuie ”să scrii despre ceea ce vrei să știi”, zice Zachary Petit. Curiozitatea aceasta (dorința de a ști/căuta/documenta) este ceea ce te face scriitor.

URZEALA_TRONURILOR3. Scriitorii trebuie să citească. Mult. (Un lucru pe care orice scriitor îl recomandă de fiecare dată altor scriitori de la Stephen King încoace, care pare-se că citește o carte la două ore de scris ale lui, hm, asta e un pic cam cusută cu ață albă, zic eu. Dacă romanul pe care-l citește King se numește ”Urzeala tronurilor” mira-m-aș să nu rămână în urmă cu scrisul pentru câteva săptămâni. Cred totuși că n-ar trebui să te pedepsești citind sau scriind. Și scrisul și cititul trebuie să vină de la sine. Există momente de lejeritate care trebuie savurate, la fel de importante ca cele de seriozitate în care trebuie să rămîi concentrat sau focusat pe materialul tău).

4. Editarea de carte e o afacere, o întreagă industrie. (Pentru cei care uită adesea, a gently reminder în limbaj business. Așa că trebuie să te comporți la modul cel mai profesionist cu putință, orice-ar însemna asta pentru România. Politicos cu oricine, distant – nu arogant, reținut – nu timid, adică e binevenită oricând doza de spontaneitate și farmec personal la pachet cu… completați voi aici, dacă aveți chef… eu aș spune imaginea personală – care nu mai e aceea a scriitorului rebel, cu haine slinoase pe el, artist neînțeles cu pletele în vînt și cu spume la gură).

5. Editorul nu este dușmanul tău. (Dar nici prietenul tău. Știu vreo 2-3 pe care mi-ar plăcea să-i umilesc la modul cel mai nemilos cu putință. O umilință de-aia publică, crudă, cu dezvăluiri senzaționale, ca după asta, să-nvețe să respecte mai mult munca altora. E foarte interesant că de fiecare dată numai editorii au impresia că au o afacere în spinare și o dau întruna cu responsabilitatea fiecărei cărți care apare pe piață. În realitate, nu e deloc așa. Ei au doar responsabilitatea unor salarii).

6. Dacă ai dat lovitura și ai rămas fără subiect sau idei, nu te apuca să-i imiți pe alții. (E foarte important de subliniat asta, mai ales în industria de carte românească, unde copierea subiectelor sau a rețetei de succes ”din afară” (că a stilului e mai greu) a devenit aproape o modă. Au prins poveștile despre pirați, hai și noi! Au prins dragonii, imediat iese de sub tastatură un altul. A avut Codul lui DaVinci succes? Moaaaaa… acum mai apare un blestemat de manuscris… Și e o diferență uriașă între a fi influențat de un autor pe care-l iubești și a-l copia întru totul. Pînă și Madona și-a găsit stilul propriu copiind-o pe Marylin Monroe. Deci poți și tu! )

Dincolo de toate astea, cel mai important lucru este să nu permiți nimănui să-ți răpească bucuria și libertatea scrisului.

Păcatul capital în scris:

Lenevia.

(Ați observat că după o anumită vreme formațiile de muzică au parcă aceeași tonalitate muzicală? Fără excepție, aproape. Pînă și Muse de la o vreme devine un simplu ”repeat”. Același lucru se întîmplă și cu scrisul. Repetarea acelorași idei pe repeat devine supărătoare, la fel și reluarea acelorași teme, subiecte, replici etc. Numai lenea, sau dacă vrei, mai indulgent spus, comoditatea e vinovată de aceste repetiții. Să scrii același tip de cărți și s-o faci anual, nimic mai mediocru. Îmi vine Coehlo în minte.)

Advertisements

Comments are closed.