Turiști în Dubai (I)

Mi-a venit să-i spun ca Rhet lui Scarlett în ultima scenă a unuia dintre cele mai bune filme văzute vreodată: ”Frankly, my dear, I don`t give a damn”, dar urăsc sms-urile. Ce sens are să butonezi cînd ai deja un blog? Și cine zice că atunci cînd o parte din tine e fericită, cealaltă nu e îngrețoșată? Pentru că chiar nu mai contează nimic, nici principii, nici faceri de bine, nici futeri de mamă, nici ultime discuții, nici răfuieli. Omul ăla nu se va mai schimba în ochii tăi. Niciodată. Deci, sictir. De-acum nu mai rămîne decît să-ți păstrezi emoțiile pentru altceva, și nici măcar nu e o speranță asta. Știu că așa va fi pentru că de fiecare dată cînd am zis că nu mă mai surprinde nimic, peste puțin timp m-a surprins totul (în legătură cu viața, nu cu oamenii).  

***

Am făcut pe turista în ultimele zile care au mai rămas. Nu-mi vine să cred că în toate aceste luni am cheltuit în jur de 2500 de euro pe taxiuri și n-am văzut de fapt nici un Dubai, sau măcar părți interesante din el, sau măcar să nu mor proastă, de ce se face așa mare fîss pe seama lui. Dar trebuie să ai un ghid bun pentru asta. Adică, după ce ți-ai rezolvat toate problemele legate de acte și transport, Dubaiul (pe lîngă ce-am scris în articolul acesta) nu înseamnă numai discotecăreli și vînătoare de bărbați, de unde se culeg povești ieftine sau sîngeroase de amor, un fel de manele otevisto-proteviste cu low profile. Astea sunt peste tot, în toate colțurile lumii, în cele mai triviale și abjecte cotloane. Mereu am fost convinsă că din ”agațamente” de genul ăsta nu se pot naște decît avorturi amoroase cu gust de tequilla pentru ațîțarea dorințelor. De pildă, la prima petrecere la care am fost în Dubai, mai mult din politețe, că nu se cădea să facem mofturi din primele minute, o gașcă de pizdulici se hlizea și făcea poze și hihihi și hahaha, vai tu, ce-am mai rîs.

***

DSC_0057Așa că iată ce descopăr în cele cîteva zile de going out cu Alex și Jamie (despre care trebuie însemnare separată – a jucat în King`s Speech și l-a dublat pe Kevin Bacon în X-men):

1) în fața celui mai înalt turn din lume Burj Khalifa poți găsi o fîntîna arteziană care dansează din jumătate în jumătate de oră. Am prins un ritm arab și o melodie interpretată de Celine Dion. Merită văzut dacă ajungi din greșeală prin Emiratele Arabe. Mai găsești acolo o faleză pe care te poți plimba romantic, de mînă cu consortu/consoarta, pe sub felinare franțuzești, îmbrățișat de mirosuri arabe, bețișoare fumegînde, arome de șișa și flashuit de zeci de camere de fotografiat ale altor turiști nerăbdători să-și pună pozele pe facebook. Locul: Dubai Mall (cel mai mare mall din lume, 1200 de magazine, un imens acvariu etc. – totul la dimensiuni de cele mai cele – semn al grandomaniei arabe);

00012) Buddha Bar, undeva pe lîngă Dubai Marina, are înăuntrul restaurantului-bar-cafenea un imens Budha, of course. asta e ceva pentru snobi, o încărcătură fantastică de roșu și kitsch de-ți vine să-ți faci o minunăție de seppuku. am crezut că e o cafenea simplă în care putem asculta Buddha Bar și sta de vorbă. de unde, alte fițe cu mîncare asiatică, deși e o franciză franceză. de sus, de la etaj, am privit în lounge-ul care era și restaurant. majoritatea mesenilor erau îmbrăcați ca la nuntă și aveau pe mese blackberry-urile lor ultimul răcnet. Am zis pas și-am aterizat în Roof Top, de care o să vă vorbesc în partea a doua că n-am pozele momentan. Alex s-a ocupat de partea cu fotografia.  

3) Văzut și hotelul de șapte stele în care nu se intră decît cu plată dacă vrei să-l vizitezi – un lucru care nu m-a interesat, firește – sau se plătește în jur de 4000 de dolari pe o noapte cu răsfățuri regești, probabil pentru cei care au bani de spălat sau cei foarte foarte bogați care au bani de aruncat cu nemiluita.

100_02624) Atlantis – sau cum spune în ghidul oferit odată cu biletul de intrare – the extraordinary world of 65 000 marine animals. vizitat doar Lost Chambers că altfel am fi stat pînă dimineața (și nu ne-am fi plictisit). Se vrea o recreere a continentului pierdut, o treabă care a costat milioane de dolari. Văzut piranha (pee-ran-ya = dinți-foarfecă în traducere), arapaime, meduze fără ochi și creier, steluțe de mare, pisici de mare, crabi etc etc etc. un loc unde poți face și scubadiving (numai dacă ai certificat de scufundător) printre peștii ăștia și mîngîia pe burtă cel puțin o pisică de mare. Atlantis se află localizat pe insulele acelea artificiale în formă de frunză de palmier.

(continuarea din România, că e mai frumos cînd remember the streets/people etc. gata, hai că am un avion de prins)

Comments are closed.