Pregătiri de plecare

A venit rîndul meu să împart cărțile primite de la Alistair și Jamil. Probabil o parte din ele o voi da lui Gibbs (fost profesor de literatură engleză-americană, acum director of ground operation, oricum om cu prestanță și experiență de lucru cu oamenii față de debilul ăla de Ash), iar cealaltă parte văd eu cui (amintiri din cocină).

Ieri ne cheamă ăștia pentru final settlements, semnături, predat ID-uri, carduri și alte rahaturi pe care nici n-am apucat să le folosim. Pe noi ne interesau de fapt ultimele salarii, pe Rose o interesa să mai explic o dată Myrei care e treaba cu hotelul Al Bustan (contract, modalități de plată). Păi na, să-i explice aia care a luat creditul pe munca mea și a spus că ea a făcut totul. Dacă a făcut totul trebuie să știe măcar un sfert. Așa fucked-up people mai rar. Totuși stau la fostul meu birou cu Myra alături și mai explic o dată.

Pe ultima sută de m, o discuție interesantă cu Gibbs la cafeneaua din Food Court, unde s-au consumat atîtea drame, în loc să se mănînce liniștit. Am concentrat într-o oră literatura, călătoriile, religia și politica, fără să ne dăm seama. A fost totul atît de spontan încît am uitat de ce venisem pentru așa numita penultima oară. Una din acele discuții neforțate care te relaxează precum o cafea bună. Doar amintirea gustului ei, căci de vreo lună nu mai suport cafeaua și-am renunțat volens-nolens la ea. Așa cum aveai cîndva amintirea unor discuții libere, fără intenția de a acapara sau impresiona pe cineva și de dragul acestor amintiri mai acceptai în preajma ta și pe unii care nu mai terminau cu rutinele lor distruse. oftai, mîncai și plîngeai pe dinăuntru că uite în puii mei ce împrejurări de rahat, tot de terminați psihic dai, terminați de amor, de căsnicii făcute în pripă, terminați de sex prost sau prea puțin, de divorțuri încă neconsumate, de iresponsabilități personale, cînd toate acestea treceau în față, smulgîndu-ți un vaiet prelung și lăuntric de neputință că parcă ar fi putut fi totuși decent trecute sub tăcere, iar noi toți ne-am fi concentrat prezențele asupra a ceea ce cu adevărat contează: un pic de quality time, nu?

ca atunci cînd vrei să ghicești și să vii în întîmpinare, nu ca atunci cînd ți se pune cineva cu păsărica pe față. nu știi cum să reacționezi, să-i dai cu un picior între labii sau să fii flatat de asemenea pleașcă. mai degrabă prima variantă. în fine…

am aterizat pe seară într-un raion de jucării, printre lego și păpuși barbie și tot felul de minuni. m-am trezit vrînd să cumpăr de toate, de la dinozauri la monopolis, de la zaruri norocoase la castele minune, de la trenulețe la ursuleți de pluș. a trebuit totuși să mă potolesc pentru că tot eu le voi căra după mine, așa că am luat doar o cobră, baloane cu heliu și jucării de ronțăit între dinți, numai bune pentru nepotă-miu de doar 8 luni. oricum, nu știm cînd plecăm, încă așteptăm anularea vizelor, acel final settlement cu care-mi sînt încă datori și dracu mai știe ce-o fi. dar cred c-o să răsuflu mai ușurată decît oricînd în viața mea cînd avionul își va dezlipi roțile de solul Dubaiului. și pînă la urmă, oricîte probleme ne-or mai face ăștia, tot vom pleca. nu cred că vrea să aibă cineva parte de isteriile mele, că mi le-am tot stăpînit pînă acum. 

ups, primesc un sms in English de la o gagică româncă. alta care a uitat de unde a plecat. îmi vine să-i răspund în turcă, dar mă rog, nu-mi place să tastez aiurea din butoane. și-așa o fac prea des. și-apoi sînt prea fericită acum ca să-mi mai bat capul cu tîmpenii.

6 responses to “Pregătiri de plecare

  1. Si zici ca nu-ti mai place cafeaua de o luna ?
    Mmm… , Zulyy, sa inteleg ca-i cazul sa te felicit, urmeaza o veste mare?

    Like

  2. Zano, ai deja reflexele aurii ale desertului arab 🙂
    Azi, de Ziua Magnificelor Femei, te imbratisam
    cu drag, sa fii fericita!
    La multi ani, oriunde te-ai afla:)

    Like

  3. @seniz: nu stiu ce urmeaza, dar ceva clar urmeaza :d

    @nuclearrr: multumesc. dar tu unde-ai disparut?

    Like

  4. Ha! Ce amuzant! Intr-adevar un indiciu incontestabil :)) nu mai auzisem dar am patit lafel, cum stateam cu cafeaua in fata, incercam sa iau o gura si inghiteam cu noduri gandindu-ma cu mirare: ce naiba, eu sunt indragostita pasional de cafea! Wtf?! Pana la urma am dat-o pe frappe’. L-am pacalit.

    Like