Happy New Trips, Folks!

Călătoriile m-au ajutat să-i iubesc pe oameni, asta e clar. Stînd într-un singur loc mai mult timp, mă apropiam prea mult de ei și le vedeam tembelismele. Mă umpleau de spume, ori aveam prea mult timp pentru ei, iar asta îmi îmbolnăvea scrisul. Acum sînt într-un loc unde toți călătoresc, toți cu bagajele la ușă, gata să zboare și să nu se mai întoarcă. Poate fi ultimul lor zbor și asta aduce o nouă bucurie de fiecare dată cînd îi revăd. Îmi place să le spun ”welcome back”. Poate că pt prima dată simt că sînt omul potrivit la locul potrivit, am călătorit destul și m-am mutat și mai destul “cu cortul” dintr-o parte în alta ca să știu cît de importantă este cîteodată o lingură atunci cînd ți-e foame de lup și te stresezi aiurea că n-o găsești printre bagajele tale și trebuie să răscolești prin tot geamantanul, supus legilor lui Murphy. Pînă o găsești supa e rece, ți-a trecut foamea și te trezești peste noapte cu mațele ghiorăind, întrebîndu-te pentru ce mama naibii îți riști viața. 

Acum sînt la sol și știu că oamenii au nevoie de un loc liniștit, sigur, la care să se întoarcă. Îi privesc zilnic cum vin și pleacă și încerc să rămîn acolo, ca un stîlp de rezistență, între necesitățile lor și indiferențele altora.

Zilele trecute am ajutat-o pe Shaima să se mute (o egipteancă foarte frumoasă – toate stewardezele au un ceva al lor, dar eu am o slăbiciune la egiptencele din firmă). M-a năpădit o subtilă compătimire cînd i-am văzut pungile de plastic în care îngrămădise farfurii și crătiți, îi cădeau din brațe, cînd pe o parte, cînd pe cealaltă. Se grăbea ca să nu mă facă să aștept. farfuriile s-au făcut țăndări, iar cana ei de cafea a rămas fără toartă (am ghicit că umblase după ea prin vreun carrefour ca să-și înceapă măcar diminețile bine). Am pus mîna pe geamantanele ei ca s-o ajut și n-a vrut să mă lase, a trebuit s-o potolesc, nu înțelegea de ce fac asta pentru ea. I-am pus mîna pe umăr și i-am zis să tragă aer în piept că nu ne grăbește nimeni, avem timp (eu nu prea aveam, dar ce mai contau încă două pendinguri) și nu are rost să spargă toate farfuriile acum, cînd mai aveam doar două blocuri distanță, cu toate că locuința pe care i-o pregătisem avea farfurii și căni să-și pună și-n cap. I-am promis că n-o s-o las să împartă camera cu nimeni.

Peste două zile Shaima a apărut la birou spunînd că a simțit și ea prezența fantomei din Al Nahda. Moment în care devin neputincioasă, chiar nu știu cum să trimit o fantomă în pizda mă-sii. 

*

La petreceri stau mai bine. Deși n-am fost niciodată sufletul uneia, în sensul că n-am dansat pe mese și nici n-am dat din buric, cînd a fost vorba de organizare, am pus la punct cel mai mărunt detaliu cu o meticulozitate de tiran. Așa că pînă în ultima clipă am fost pe telefoane cu Tom de la Wafi Center (vezi prima poză) și în timp ce toți angajații se cărau pe la casele lor să se pună la patru ace și un bold, eu încă mă luptam cu finanțele să-mi dea restul de bani pentru Spanish Fiesta. N-am avut decît două ore la dispoziție să-mi întind părul și să-mi ard rochia cu fierul de călcat. Partea a doua a durat fix o secundă, m-am trezit cu o bucată frumoasă de voal pe fundul fierului, drept pentru care am rămas cu el în aer încercînd să-mi dau seama dacă mai pot repara ceva. Rochia era nepurtată bineînțeles și umblasem după ea vreo cinci ore cu o săptămînă înainte. A urmat o ploaie de cristoși și dumnezei, am încercat să dreg gaura din voal cu o cusătură butucănoasă și-am pus o crinolină peste. Norocul meu că aveam așa ceva prin cutia cu porcării.   

*

where is the fucking bull în pozele de după apar tot timpul cu țigara în mînă, de zici că sînt atașată la ea, deși nu fumez mai mult decît vorbesc despre faptul că fumez. în fine… Nadia a arătat smashing ca de obicei, nici nu știu de unde a găsit și ea timp să-și găsească outfit spaniol. indienii ca de obicei au venit cu sariurile lor, cele mai bune pe care le-au găsit în dulap, filipinezele nu s-au obosit să apară, au o oroare de socializare. on and on însă, n-au avut niciodată o astfel de petrecere outdoor, în care nebuna de zuli i-a băgat din nou în priză pe toți și i-a făcut să caute pe google țoalele spaniolilor, ca să fie în ton cu tema petrecerii. Ajmal, unul dintre șefi, a fost cel mai curajos și a venit din cap pînă în picioare îmbrăcat a la carte, a fost chiar surpriza serii și toată lumea a vrut să se fotografieze cu el, de parcă ar fi fost Mickey Mouse. Gagicile și-au aruncat șaluri pe umeri, flori în păr, crinoline pe arsuri (cazul meu) și-a fost chiar o șoricăreală binevenită. Toate mutrele astea office în viața de zi cu zi, sau ceilalți care zboară și care nu ies din uniformele lor, au avut cîteva ore un tonus relaxat și fețe zîmbitoare. 

Mai bine punem poze și nu mai vorbim atît. Deci:

Nadia avec moi într-un ”Ole” de zile uitate:

ole

 

Un General Outdoor meeting (stewardeze și cei de la operation):

 

outdoor general meeting

 

fiesta fiesta Total nehotărîtă și amețită de atîtea șaluri, că nici nu mai știam care-i al meu. Nici n-ai crede că fetele din spatele meu au dat bir cu fugiții dintr-o locuință cu stafii. Cred că aici schimbam o privire complice cu soțul meu să ne petrecem o noapte în Al Nahda ca să vedem care e treaba. La cît de răi sîntem amîndoi cînd ni se pune pata, am fi exorcizat locul ăla. Anyway, ca să nu lungesc sarmaua, am ales un apartament în Arabian Park Hotel în care să ne petrecem noaptea dintre ani, asta pentru că n-am avut o lună de miere normală, nici măcar o săptămînă, nici măcar o zi dacă stau să mă gîndesc mai bine. Așa că am hotărît să nu mai pierdem timpul și să întindem luna asta de miere ca o plăcintă pe tot anul 2011. Bun plan, nu?

Back to the party. Sper totuși ca aviația să nu-mi descopere blogul și să-i dea traducere pe google. În eventualitatea unui astfel de scenariu, o să vorbesc frumos despre toată lumea pînă cînd firește îmi va sări muștarul pe cineva de-acolo și-o să-mi amintesc cum e să-ți bagi picioarele. Haha…

 

Una bucată paella gigant la care au salivat toți pînă s-a făcut pe grătar și la care eu mai salivez încă pentru că n-am mai prins mîncare nici la bufet, nici în tava asta, ocupată să fiu gazdă bună.

Am avut la party angajați din Suedia, Scoția, Anglia, Franța (Tapio e cel mai înțelegător first officer), Columbia, Spania, Rusia (Vladimir și Kirill m0au sunat înnebuniți să nu-i las pe dinafară), Bulgaria (Nina e o dulceață), Serbia (noii ingineri sînt încă amețiți și nu știu ce să mai creadă), Croația, Germania (Thomas Exler îmi spune mereu că-s îngerul lui – lasă-l să creadă asta), Texas (sînt angajatul preferat al lui Dan Wood – l-am cucerit cu replica ”marriage is the main cause of divorce”), Indonesia, Nepal (Bandana e o dulceață), Iran, Pakistan și India and more to come all over the world this year. A, da, și România. Nici un arab. Nu avem contact direct cu ei, mai ales in free zone.

Ei bine, m-am gîndit că fiind într-o lume unde toată lumea călătorește, iar cei mai buni prieteni ai mei sînt răspîndiți prin lumea întreagă, fie cu slujbele, fie dezrădăcinați cu totul, să vă urez pentru 2011 un an cu călătorii reușite și descoperiri nemaipomenite.

La mulți ani, Roxana din Canada! La mulți ani Angela din Londra! La mulți ani, Lia! Vă citesc aventurile! La mulți ani, Adriana din Australia! La mulți ani prietenilor din Ro, care-ați mai rămas pe-acolo pe baricadele ignoranței și ale neputinței sistemului! Mult succes și pană ușoară tuturor scriitorilor pe care-i cunosc, inspirație fotografilor, vînzări bune editorilor care merită și care-și plătesc colaboratorii la timp, toate gîndurile mele bune foștilor mei colegi din redacții (oricare ar fi fost ele) și o foto a lui Valentin Tudoran, unul dintre cei mai talentați fotografi pe care-i cunosc.

Toate pînzele sus pentru toată lumea, bine? Vînt bun, copii…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

5 responses to “Happy New Trips, Folks!

  1. Bine ai facut ca ai pus poze, pentru ca iti cam uitasem mutrisoara. Nadia reuseste sa fie “fatala”, iar ghiveciul international pare bine garnisit. Poate n-ar fi rau sa ni-i prezinti. Mor de curiozitate sa o vad pe Shaima si pe indonezience. Daca aviatia iti va detecta blogul, cred ca cineva va intra in vrie :))).
    La multi ani familiei Socaciu si echipei! 🙂

    Like

  2. @pai i-am prezentat pe toti pe facebook cine ce face, acolo e mai restrins publicul, nu vreau sa-i expun pe toti chiar asa. dar Shaima e intr-adevar frumoasa, are niste ochi hipnotici :d
    ai ai ai, tot pishicher ai ramas, mon cher! asa care va sa zica m-ai si uitat…. mbineeee.

    @da, popindescule, uitasem de Bangladesh.

    Like

  3. LA MULTI ANI, dragii mei si un an nou plin cu…tot ce va doriti si un pic mai mult. Ne-am adunat si noi de pe drumuri, suntem back home now (Mtl) si…ne auzim pe partea “cealalta”…:) (r)OXOXOXO

    Like