Ho Ho Ho

Într-un bistro italian dintr-un mall arab am băut un coctail Venice (o smecherie din ananas, portocale, mere și nu mai știu ce fructe ale pasiunii) servit de o filipineză cu căciuliță de Moș Crăciun pe frunte. Arăboaicele de la masa alăturată mîncau cu mîinile, iar chelnerii, toți filipinezi, fredonau, ce altceva, last christmass I give you my heart… ni s-a spus ”a rivederci” cînd am ieșit năuciți de-acolo. super tare! nici nu mai știu în ce țară sînt, dar oricum nu mai contează.

*

în Al Nahda, casa cu fantome, am mutat doi ingineri sîrbi, proaspăt sosiți, care au cerut expres întîlniri de gradul zero, că oricum nu au TV și ei ce fac toată noaptea? lumea asta e plină de nebuni iar eu mă crucesc în fiecare zi. colac peste pupăză organizez și petrecerea de Anul Nou, între atîtea nații mira-m-aș să nu iasă cu cîntec. nefumătorii se vor supăra pe fumători, băutorii pe nebăutori și tot așa, cei care nu mănîncă porc se vor șucări pe cei care mănîncă, iar cei care nu mănîncă vită (ca de pildă indienii – că e animal sfînt vaca și tot neamul ei) îi vor urî de moarte pe cei care înfulecă un biftec ceva. vegetarieni nu există, că atunci era simplă treaba, puneam în meniu niște boabe de soia, îi umflam pe toți și ieșeam și mai ieftin.

am ales ca loc de chermeză Arabian Park Hotel condus de un staff britanic. mi-a plăcut atmosfera europeană și faptul că ăștia s-au gîndit și la bieții fumători care sînt trimiși afară de fiecare dată cînd le arde buza de-o țigară în bad people`s corner, cum am numit io colțul din spatele clădirii, unde fug de fiecare dată cînd vreau să-mi limpezesc mintea sau să-mi amintesc ce mai am de făcut între atîtea pending tasks.

iată biroul meu, arată cam așa. sub-biroul n-am îndrăznit să-l fotografiez.

my work station

 

*

zile și zile. am învățat în astea trei luni foarte multe lucruri despre oameni și despre mine. ca de pildă că de fiecare dată cînd sînt repezită dau chix și că de fiecare dată cînd fac un pas înapoi și-mi las timp să evaluez situația per ansamblu lucrurile se mișcă mai bine. distracția cea mai mare e cînd tăbară pe capul meu 15 oameni cu treburi urgente. visez numai hoteluri și avioane.

*

ah, da. a fost crăciunul. am halit un tort cu indienii mei și mi-am închipuit că sînt acasă. nu prea a mers.

_DSC2350

4 responses to “Ho Ho Ho

  1. iote o oagămagă! long time no see! sper că ești bine și cu spiridușii după tine! la mulți din partea noastră și a Adinei, care de data asta a ajuns în buricul deșertului. cine și-ar fi închipuit?

    ah, Lupoaico, s-a strîns gașca de aur, văd! vă pupă cadîna din goana cămilei 🙂

    Like

  2. craciun fericit! haios textul. vreau sa stiu doar daca arabii nu fac carcei la limba cand zic “merry christmas”, daca zic. iar daca nu zic, ce zic?

    Like