Cafele

Am pierdut ce scrisesem mai devreme, de data asta laptopul s-a inchis de capul lui. Asta e, fiecare face ce vrea aici, chiar dacă, aparent, e totul interzis. În paradisul electronicelor era culmea ca tocmai laptopul să mă (mai) asculte. Totuși e ciudat că deși toate și toți acționează după legi proprii, pînă la urmă se cade la pace, ca-n orice univers compensatoriu (fără legătură cu laptopu). Probabil că aici legea negocierii e singura care decide, fiindcă pînă la urmă interesul este comun, fiecare vrea ceva de la altcineva, așa că avem mai mereu de-a face cu un win-win situation. pînă se ajunge însă acolo teatrul absurd e fabulos, în sensul că chiar și așa tre să ai grijă și să verifici dacă vei primi ceea ce ți s-a promis. for instance breakfast pt crew. complementary înseamnă că trebuie să plătești, nu că e din partea casei, ha!

*

kahve_sanati_22_th La cafeaua cu Prada cuțitele s-au băgat în teacă. I-am spus povești de adormit copii. 

*

La cafeaua cu Saffi se face un click: mamă, factura asta e uriașă, ia să băgăm un meeting de urgență și să tragem un semnal de alarmă înainte.

*

După alte trei cafele și trei hotele around the airport, Halit îmi miroase a șarlatan. Trimit lume la el și lumea se întoarce cu prețuri diferite și detalii diletante. La al 5-lea telefon, mă enervez și-i zic un deal off care a sunat mai mult ca un fuck off, of of. Îi zăpăcesc pe toți și mai fac o rundă de cafea în pahare de plastic de data asta, vor-nu vor, luați de-aici să ne luminăm mințile. Jamil apare cu a doua pungă de cărți și mi le lasă sub birou, acum s-au învățat toți că dacă vor să scape de ele, sub-biroul meu e primitor. Carlos apare și el în sfîrșit după ce-a fost trimis din greșeală din Columbia la Madrid. Se benoclează la toți ca și cum ar fi aterizat pe planeta kashkîrilor. citesc în ochii lui un what a fuck is going on here și-încerc să dezamorsez situația cu încă o cafea biensur. Nina, bulgăroaica, urmează exemplu. Direcția bidon cu apă, coffee cabinet and sugar. deschide dulapul și pliculețele de ceai îi cad pe pantofi ca și cum i-ar face în ciudă. îi zic lu Imelda pentru a nu știu cîta oară să nu mai cumpere atîta ceai că oricum nu-l bea nimeni. îmi vine ideea să fac un colet cu toate lingurițele de plastic și pliculețele de ceai să le trimit în Camp Bastion unde Adina dîrdîie de frig și e răcită cobză. poate și biscuiți, să vedem. aici există riscul să dea peste ei ăia de la Jordan și să întîrzie avionul a cause de pișcoturi.

eu sînt sigură că am aterizat unde trebuie. e casa de nebuni aici and I love it.     

2 responses to “Cafele

  1. Baaai Zully bai, ce super-cafea ai tu acolosa!!!
    Auzi, ai un leptoc cu Win7? Ca ala se opreste singur daca nu-l bagi in seama un timp. 🙂 Hi hi hi, ce-mi plac mie divaisurile astea destepte care stiu mai bine decit posesorul lor ce si cum tre’ sa lucreze. 🙂
    Te pup fata draga si n-am sa uit niciodata vremurile alea cand cu Strugurii si Capsunile 🙂 Eh, eram cu totii mai tineri si mai zburdalnici. 🙂

    Like

  2. da, da, vremuri cu fructe multe, daca mai zburataceam mult pe-acolo scoteam in fiecare an cite un fruct din teasta. eu cred ca n-aveam ce face, ca dupa mine, tot tinara si zburdalnica am ramas. probabil ca de la anu o sa incep sa recunosc, da mai stau pina atunci.

    anyway, atunci aveam carti in cap, acum am numai avioane :))

    Like