City of Broken Hearts

Cînd te hotărești să schimbi macazul ca să nu deraiezi pe panta disperării, conștient însă că ești pe pragul ei, ia-ți rucsacul și vezi tu ce se întîmplă. Am stat aproape 15 minute să fabric bălăria asta de frază. Ce vreau să zic, de fapt, e că nu vei pleca la drum decît dacă cineva ți-a futut direcția. Nu e neapărat adevărat asta, dar important e să crezi tu în momentul acela că cineva e de vină că nu-ți mai recunoști pașii pe străzile orașului, atît de iubite cîndva. Cînd te întorci după o vreme, orașul tău pare mai mic, mai gol, iar oamenii tot mai îndepărtați că nici nu mai știi de ce ai fost fericit cîndva acolo.

***

image001 Uneori, la prînz, intru în Food Court, unde roboțeii (printre care și eu) se adună la orezul din timpul săptămînii și scanez mulțimea. Mă-ntreb de ce naiba ai pleca din Anglia sau din Scoția ca să ajungi aici, că din România răspunsul e prea evident. Unii mănîncă singuri pe la mese, cu privirea în gol, ca și cum ar mesteca din inerție, fără să simtă gustul mîncărurilor iuți și aromate, de-ți ia gura foc și-ți vine după aia să dansezi pe mese. E privirea omului care caută un sens sau care a încetat să mai spere, dar e convins că numai în iad îi e locul. Fiindcă în altă stare de spirit chiar s-ar urca pe mese și ar dansa, ar da din buric, sau ar ridica rochiile lungi pînă-n pămînt ale fetelor sau le-ar da jos maramele negre ca să le vadă chipul.

***

Alteori mă uit pe CV-uri și văd acolo la scopul vieții ”vreau ca numele meu să fie asociat cu o companie puternică”. de ce dracu ar vrea cineva chestia asta? de ce ar trebui ca numele tău să fie asociat cu un bilet de autobuz, cu o firmă de alungat muștele sau cu o fabrică de chiloți de aramă? sau ”vreau să-mi aduc contribuția la valoarea firmei”. cu ce? cred că eu aș fi în stare să angajez un om care ar avea tupeul să scrie: ”I`m really fucked up, so now it`s time to take advantage of me. I will work like a horse”. dar nu fac eu angajările și nici nu cred că există cineva atît de sictirit încît să vadă ca ultima soluție salvare în viața lui sinceritatea brutală. oamenii sinceri sînt cei mai periculoși. ei nu au avut niciodată nimic de pierdut și nici nu le-a trecut prin cap vreodată că o clădire ar da mai multă valoare numelui lor. așa că e cam dificil să angajezi oameni sinceri, pentru idioți e musai să scrii în CV ”I want to give value to your Company”. ete căcat!

***

image014 deci, dacă ai inima frîntă, vino în Dubai. vei crede că trebuie să fii pedepsit cumva într-un fel și ăsta e locul potrivit. locul în care nu poți nici măcar să-ți îmbrățișezi un prieten fără să nu fii luat pe sus și băgat la pîrnaie. locul în care orice efuziune sinceră de afectivitate e trecută sub observație ca și cum ar fi un atac la nemurire. cu toate astea, paradoxal, dacă un soț își bate nevasta în public n-ai voie să intervii, că ăla are drept de viață și de moarte asupra ei și știe el mai bine ce face cu bunul lui. nevasta ca ”asset” și atît. fază în care mă gîndesc că totuși e bine că m-am născut în  altă parte, unde am avut parte de anumite alegeri, oricît de proaste s-au dovedit a fi ele uneori. aici pînă și frații decid dacă să rămîi căsătorită cu bărbatul tău. dacă nu le mai place mutra cumnatului imediat te divorțează, chiar dacă tu încă îl iubești. am citit zilele astea despre cazul mediatizat al unora care de patru ani se chinuie să anuleze un divorț, timp în care femeia cea neascultătoare a stat la închisoare cu copiii din porunca fratelui. să dea dracii! pînă la urmă totul s-a terminat cu bine din porunca șeicului cel sictirit de presă.

***

și peste toate astea Statiunea izvoare maramureș wants to be friend with me on facebook. wtf! 

4 responses to “City of Broken Hearts

  1. :))))))))cu fraza finala ai fost comica rau! dupa ce m-a curpins putin tristetea pe parcursul “povestii”, la sfarsit am ras, tocmai asta cred ca e talentul condeiului tau . numai bine, din Romanica!:)))

    Like

  2. Simturile sint relative – so, take a look on the bright side of life: cind o sa iesiti de acolo o sa fiti mai liberi si mai bine.

    Like

  3. sînt deja. jonglez lejer cu ambele laturi și mă simt bine oriunde aș fi. pînă și superficialitatea îmi iese de minune uneori.

    îmbrățișări de peste mări și țări 🙂

    Like